Sunt sectele foarte periculoase?Cum sa luam atitudine fata de ele?

[delia31]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Prezentarea ta Delia este foarte faina si arata, in spatele ei un om cu experienta in viata spirituala. Iti multumesc pentru ea.

Raspunsurile la intrebarile mele sunt insa vagi si indirecte ca si cum ti-ar fi teama sa dai un raspuns clar, iarta-ma.
Eu am intrebat daca in unele cazuri tu te-ai rugat (fara ca preotul sa fie de fata) lui Dumnezeu sa-ti ierte pacatele.
Nu vorbesc de pregatirea pentru Sfanta Impartasanie. Ci in general. Sau rugaciunile pentru iertare se fac doar inaintea Impartasirii? Nu cred, sau...

Iarta-ma, eu realmente nu cunosc aceste detalii. Am fost nascut intr-o familie de penticostali si am avut foarte putine relatii cu ortodocsii. Mai mult aici pe forum.

Nu e nimic vag. Doar de necuprins cu mintea noastra limitata.
Taina lui Dumnezeu e infinit de nuantata, si oricat de rafinata ar fi intelegerea cuiva cu greu poate sa priceapa cele ale lui Dumnezeu inca de pe acum.

Si insasi Ortodoxia e teologia subtilitatilor de negrait si a nuantelor. Mantuirea fiecarui om e o taina si in multa milostivirea Lui sta.
Dar nu putem face abstractie de dreptatea Lui.

Normal ca ne rugam pentru iertarea pacatelor si cand nu e preotul de fata.

A nu se confunda cainta cu dezlegarea de pacate. Plansul il facem in taina inimii dar dezlegarea ne-o da cel caruia i-a dat Hristos puterea de a dezlega.

De aceea ti-am zis de Impartasanie. Ca noi ne marturisim pacatele pentru ca preotul sa ne poata da Trupul Lui Hristos.

Pe Dumnezeu nu-L putem intelege doar ca fiind infinit de Bun. In acelasi timp e si Drept. El ne-a lasat niste randuieli ca sa nu ne ratacim bezmetici in haosul pe care noi il cream cand ne facem propriile noastre reguli dupa propriul nostru adevar.

Deci daca respectam randuiala, fara sa ramanem rigizi doar la litera legii, chiar daca ne poticnim, avem milostivirea Lui si ne da circumstante atenuante.

Daca a lasat harul preotiei apostolilor, cine suntem noi sa-l contestam?
Daca apostolii l-au transmis prin succesiune apostolica pana azi, cine suntem noi sa-l negam?

Avem dubii, neintelegeri, indoieli? Nu-i nimic. Asa si trebuie. Sa ne zbatem sa gasim Adevarul Lui , nu sa ne confectionam noi fiecare ce adevar ne convine.

Nu ne convin randuielile lasate de El? pai atunci drept ar fi sa ne asteptam la circumstante agravante.
Dar asta Dumnezeu hotaraste. El stie toate adancurile fiecaruia.

Daca chiar cauti adevarul, iti recomand cu mare drag o carte scrisa de un teolog francez contemporan : Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale.
o sa gasesti acolo raspunsuri si la intrebarile pe care inca nu ti le-ai pus.