Scoaterea religiei din scoli

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Desfiinţarea completă a învăţământului în forma sa actuală, de stat (de "stat în stat" mai bine zis) e o propunere mai puţin aberantă decât pare la prima vedere. În unele ţări "şcoala acasă" (homeschooling-ul) e în plină expansiune. SUA e primul exemplu care îmi vine în minte. Sunt mai multe feluri de a face homeschooling, cam toate se bazează pe ajutorul mutual al părinţilor, asociaţi de obicei în mici grupuri de familii creştine. Copii au de susţinut nişte teste anuale, în baza unei programe. O alternativă ar mai fi şi şcolile confesionale.

O legislaţie înţeleaptă nu numai că ar trebui să încurajeze homescooling-ul, dar ar trebui să încurajeze şi învăţământul confesional, care este umbra celui ce a fost odată. În ţările în care legislaţia nu încurajează acest lucru, învăţământul confesional există, dar este un lux pe care nu toţi şi-l pot permite.

Tocmai am corectat o lucrare pe care i-o dădusem fiului meu care e în a 5-a. "Am puso" scris fără liniuţă de unire ! Nu-i aşa că româna e limbă fonetică ? Se scrie cum se aude. Şi ştiţi ce notă are la română un elev care în a 5-a foloseşte aiurea ortogramele, scrie "aş fii mulţumit", etc ? 10. Zece ! A luat premiul I şi e vai de capul lui. Iar şcoala lui nu e cea mai proastă din cartier. Faţă de altele e aşa, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Homeschooling -ul ar fi o solutie pentru o minoritate dar ramane problema cu restul care raman in invatamantul "de stat".

S-a promovat initiativa privata in domeniul economic si s-a exclus total cea de stat, mergandu-se chiar pana la sabotarea economiei nationale in favoarea unor grupe de interese ceea ce a produs dezastrul economic actual care inca nici n-a ajuns inca la apogeul deplinului efect al cauzelor.

S-a facut la fel si cu privatizarea invatamantul universitar iar rezultatul deasemeni a fost dezastruos pentru ca a fost implementat la fel pentru a satisface niste interese financiare si nu pentru a produce un invatamant de calitate si alternative reale la sistemul "de stat" a carei calitate de asemeni a scazut o data cu privatirarea lui partial-majoritara (se pare ca mai putin de 20% din locurile "la stat" sunt acum fara plata).

Insa promovarea initiativei private in domeniu invatamantului primar, gimnazial si liceal, cu un control al calitatii aplicat riguros ar putea fi o solutie fiabila.

Eventual s-ar putea incepe de la extreme spre mijloc, adica liceu + primar pentru o tranzitie mai usoara.

Invatamantul ar putea ramane tot gratuit, fiind sponsorizat de stat pentru fiecare elev, cu o suma fixa sau variabila in functie de valoarea dovedita a elevului pe parcurs.
Extremele cu sume mai mari, mijlocul cu sume mai mici.

Calitatea invatamantului ar trebui verificata periodic (anual chiar) prin examinari sustinute de stat asa cum erau admiterile pe vremuri.

Asta ar evita dezastrul din invatamantul universitar actual cand facultatile isi certifica studentii intre ele, doar la admitere intr-un mediu privat, dupa criterii subiective si fara supervizare obiectiva.

Dar binenteles la noi nu se gandeste nimeni la masuri radicale sau unele care ar duce la o crestere reala a calitatii invatamantului..

[coralina]

Eu consider ca orele de religie sunt binevenite in scolile romanesti insa finalitatea lor n-ar trebui sa fie cuantificata in acelasi mod ca a celor de matematica, geografie, etc.
Atitudinea lejera a unor elevi vizavi de orele de religie este data de aglomerarea (+ brambureala) deja existenta (e) in programul de studiu al scolarilor. Data fiind cantitatea inumana si total inutila de teme / referate / proiecte careia trebuie sa-i faca fata zilnic, elevul ajunge sa perceapa orele de religie si educatie fizica drept momente de relash, de respiro.
Profesorul de religie trebuie sa le transmita elevilor preponderent informatii care sa poata fi folosite in viata de zi cu zi. Ca un fel de lectie de viata. Pentru ca toate datele, numele, bagajul teoretic vor fi uitate cu siguranta in scurt timp.
Eu realizez ca nimeni nu-i invata pe viitorii adulti cum sa traiasca, cum sa vietuiasca in comunitate, care sunt lucrurile de care trebuie sa se fereasca (pericolele contemporane: droguri, arme, etc), cum sa se raporteze la ceilalti din jur, cum sa reactioneze in varii situatii, etc. Veti spune ca acesta e rolul parintilor, insa de ce n-ar face si scoala ceva in sensul pregatirii pentru viata a elevilor?
Orele de dirigentie aproape ca nici nu conteaza, in decursul lor se motiveaza absente, se discuta teme impuse de programa a caror relevanta e mai mult decat discutabila si ... gata cele 50 de minute.
Mai degraba as spune ca acest rol de consiliere i s-ar potrivi profesorului de religie, care ar putea "inarma" scolarii cu abecedarul crestinesc cu care sa "citeasca" Cartea Vietii.

Doamne ajuta!