Scoaterea religiei din scoli

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Chiar sunt curios care din argumentele lor le gasiti acceptabile.

Am să înfăţişez situaţia orelor de religie în clasele celor doi copii ai mei mai mari, care sunt în a trei, respectiv în a 5-a la o şcoală generală din Bucureşti.
Orele acestea sunt cele în care copiii din clasă sunt cel mai puţin interesaţi. Deşi toţi au nota 10, sau poate tocmai de aceea. Majoritatea nici nu stau în clasă, ci ies sub diverse pretexte (ca să meargă la toaletă, de exemplu, după care nu mai revin). Fiind în Bucureşti, se predă numai religie ortodoxă (se pare că există numai 2 profesori de religie care sunt catolici în tot Inspectoratul Bucureşti). Uneori ai mei vin cu diverse puncte de vedere care, din perspectivă catolică, sunt greşite şi a trebuit, nu o dată, să aleg între ceea ce este adevărul aşa cum îl învaţă biserica noastră şi istoriografia noastră şi a închide ochii, ca să nu sap la baza încrederii în profesori. Teoretic, legea îmi dă dreptul de a anunţa şcoala că cei doi, care sunt creştini catolici practicanţi, urmează cursurile catehezei de la catedrală şi le pot aduce calificativ de acolo. Practic, nu pot să fac asta, fiindcă orele de religie sunt "puse la mijloc" şi copilul trebuie supravegheat. Singurele două şcoli catolice din Bucureşti, unde se predă religie catolică, sunt la mare distanţă de domiciliul meu.

Prin urmare, în cazul copiilor mei orele de religie sunt inutile, având solidă pregătire în familie şi la biserică. În cazul celorlalţi copii, tot inutile îmi par a fi, din moment ce tratează religia cu nonşalanţă, ca să nu zic cu băşcălie la ore.

La această stare de fapt, replica cea mai constructivă pe care am auzit-o mai des este că orele de religie nu ar trebui să aibă coloratură confesională, ci să se predea mai degrabă lucruri din domeniul moralei sau al istoriei religiilor. Numai că toată morala creştină se bazează pe dogmatica creştină, aşa cum bine ştim. Nu prea ai cum să faci morală fără să vorbeşti de credinţă. Pe de altă parte, ore de istorie a religiilor nu înseamnă religie, după cum istoria matematicii nu înseamnă că faci matematică. Nu mai vorbim că un obiect ca "istoria religiilor" ar arăta foarte diferit după cum manualul şi profesorul este ortodox sau catolic.

Prin urmare, nu sunt de părere că orele de religie în şcoală sunt, ÎN SINE, un lucru rău. Ci că aşa cum se fac în prezent, nu sunt de nici un folos. Recunosc însă, probabil că ar fi şi mai rău fără ele: mulţi ar ajunge la concluzia că religia, nemaipredându-se în şcoală, ar fi ceva de pe altă planetă.

Dileme din care nu prea văd ieşiri.