Ce boala, din lista de sapte, aveti ?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu neapărat. Sunt predispoziţii. Nu poţi să spui "lenea te opreşte de la Sf Împărtăşanie". Dacă din lene nu ai spălat vasele e una, dacă din aceeaşi lene nu te duci duminică de duminică la biserică e alta.

Nici nu poţi să spui "invidia opreşte de la Sf Împărtăşanie". Sunt ofticat că un coleg al meu a fost avansat e una. Îi sap postul lui, folosind calomnii şi jurând strâmb împotriva lui e alta. Să nu uităm că diavolul se ascunde în detalii.

Lenea nespalarii vaselor duce la mai multa munca dupa aia, insa lenea care ne tine acasa duce la si mai multa necredinta. Pentru ca toate pacatele sunt consecinte imediate ale lipsei de credinta, nu?

Daca vrei sa furi premeditat postul cuiva, jurand stramb, mintind, calomniind, atunci nu prea mai mai putem vorbi de crestinism aici. Asta provine dintr-o totala necredinta, care este pacat impotriva Duhului Sfant, care nu se iarta nici acum, nici altadata.

Eu cred ca aceste sapte pacate capitale (sau de moarte), luate in forma lor minora, de iertat (m-am laudat intr-o conversatie fara sa ma gandesc prea mult inainte, m-am trezit cam tarziu dimineata lenevind in pat, am adormit de oboseala fara sa-mi fac pravila de seara, am mancat infulecand, nu am dat de fiecare data milostenie din graba, am reactionat cam brusc cand am fost suparat de cineva, am barfit pe altii, i-am invidiat, m-am lasat furat de pofta ochilor samd) nu-l opresc pe crestin de la Impartasanie. Problema este insa daca ne hotaram ferm sa NU le mai comitem si sa ne para rau ca le-am savarsit! Daca ne hotaram sa fim atenti cu ispitele care vin din senin cateodata. Aici e durerea cea mare... Suntem noi hotarati sa ne pocaim cu adevarat sau numai ne prefacem ca suntem impacati cu Dumnezeu, pentru confortul duhovnicesc? Suntem prieteni cu Hristos sau doar ne amagim subtil constiinta?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Problema este insa daca ne hotaram ferm sa NU le mai comitem si sa ne para rau ca le-am savarsit! Daca ne hotaram sa fim atenti cu ispitele care vin din senin cateodata. Aici e durerea cea mare... Suntem noi hotarati sa ne pocaim cu adevarat sau numai ne prefacem ca suntem impacati cu Dumnezeu, pentru confortul duhovnicesc? Suntem prieteni cu Hristos sau doar ne amagim subtil constiinta?

Pentru păcatele mici (lesne iertătoare sau veniale) este suficientă căinţa. Dar, ca să ne căim, mai întâi trebuie să realizăm slăbiciunea noastră. Diavolul este mai puternic decât noi şi, fiind spirit pur, este constant în formă de meci, pe când noi avem perioade şi perioade. Fără ajutor de sus, e cu neputinţă omului să nu cadă. Sfârşitul Actului de Căinţă spune "Pentru aceasta, cu ajutorul harului Tău mă hotărăsc să nu mai păcătuiesc şi să fug de orice prilej de păcat". Deci, căinţa, ca să fie bună (primită de Dumnezeu) cuprinde în ea dorinţa şi hotărârea sinceră de a nu mai păcătui şi cheamă puterile cereşti în ajutor.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pentru păcatele mici (lesne iertătoare sau veniale) este suficientă căinţa. Dar, ca să ne căim, mai întâi trebuie să realizăm slăbiciunea noastră. Diavolul este mai puternic decât noi şi, fiind spirit pur, este constant în formă de meci, pe când noi avem perioade şi perioade. Fără ajutor de sus, e cu neputinţă omului să nu cadă. Sfârşitul Actului de Căinţă spune "Pentru aceasta, cu ajutorul harului Tău mă hotărăsc să nu mai păcătuiesc şi să fug de orice prilej de păcat". Deci, căinţa, ca să fie bună (primită de Dumnezeu) cuprinde în ea dorinţa şi hotărârea sinceră de a nu mai păcătui şi cheamă puterile cereşti în ajutor.

Toate trebuie facute cu ajutor de sus, de acord. Trebuie sa ne constientizam neputinta, slabiciunea. Altfel, Dumnezeu ne lasa sa cadem ca sa invatam smerenia.

Cu toate acestea nu sunt de acord ca vrajmasii nostri nevazuti sunt mai puternici ca noi... Ei au intr-adevar mare putere, insa sunt limitati in a ne lupta numai la nivelul gandului. Atat. Ei doar ne sfatuiesc sa facem relele, noi suntem cei care le comitem.

Mai greu este insa pentru noi sa iesim din vicii, caci atunci raul este inradacinat in minte si trebuie mult efort pentru a ne curati. Dar, ce e cu neputinta la oameni este cu putinta Lui Dumnezeu; ne este de ajuns sa avem credinta, vointa si curaj.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cu toate acestea nu sunt de acord ca vrajmasii nostri nevazuti sunt mai puternici ca noi... Ei au intr-adevar mare putere, insa sunt limitati in a ne lupta numai la nivelul gandului. Atat. Ei doar ne sfatuiesc sa facem relele, noi suntem cei care le comitem.

Da, diavolul lucrează la nivelul sugestiei. Totuşi, fără ajutorul harului lui Dumnezeu, îi este imposibil omului să nu păcătuiască.

Dealtfel:

ne este de ajuns sa avem credinta, vointa si curaj.

Aici faceţi o enumerare a câtorva din darurile Lui. El este Cel care ne dă "şi voinţa, şi putinţa". Atunci când mă rog ca să Îl chem, spunând "Împărate Ceresc, Mângâietorule (...) vino", El deja era la lucru în mine: El mi-a dat ideea de a mă ruga şi El îmi dă voinţa de a-L urma.