Cateva intrebari pentru neoprotestanti si protestanti.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Bună întrebare, doar că ar trebui pusă celor ce nu păzesc sâmbăta.

Credeţi sincer că aceia citesc Biblia cu rea credinţă ?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Credeţi sincer că aceia citesc Biblia cu rea credinţă ?

Deloc. Dar nu se poate face abstracţie de mediul religios din care provin, de tradiţii, de teama de schimbare (una din cele mai mari temeri ale omului contemporan), etc.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Deloc. Dar nu se poate face abstracţie de mediul religios din care provin, de tradiţii, de teama de schimbare (una din cele mai mari temeri ale omului contemporan), etc.

Păi, să le luăm pe rând:
-mediul religios din care vin neoprotestanţii ceilalţi (sau evanghelicii ceilalţi, dacă termenul de "neoprotestant" vă irită) este exact acelaşi mediu religios din care provin adventiştii.
-tradiţiile ? Hai să fim serioşi. "Protestant" înseamnă "antitradiţional". Cu ce sunt mai tradiţionali penticostalii care tremură la slujbe faţă de adventiştii care au mutat ziua Domnului ? Ceea ce vreau să spun, este că ceilalţi nu au vreo aderenţă la vreo tradiţie mai mare decât adventiştii.
-teama de schimbare ? Să fim serioşi ! Vorbim de un mediu în care schimbarea face parte din viaţa de zic cu zi. Cred că deja sunt peste o sută de feluri de baptişti în lume, între care se conturează deja deosebiri de detalii ale credinţei. E adevărat, ei sunt un pic mai vechi. Dar şi adventiştii aud că sunt de două feluri numai în ţara noastră !

[tricesimusquintus]

Două precizări:
- E adevărat că întrebarea dvs iniţială era cu privire la protestanţi. Eu m-am referit deci şi la protestanţi nu numai la neoprotestanţi, dar am avut în vedere şi bisericile istorice, căci de la ele s-a moştenit ţinerea duminicii.
- Când am spus că nu se poate face abstracţie de mediul religios, tradiţie şi teama de schimbare; am încercat să-i înţeleg nu să-i scuz. Aşa că fiţi vă rog îngăduitor cu mine, cum la rându-mi am fost

[quote=Mihnea Dragomir;222120]Păi, să le luăm pe rând:
-mediul religios din care vin neoprotestanţii ceilalţi (sau evanghelicii ceilalţi, dacă termenul de "neoprotestant" vă irită) este exact acelaşi mediu religios din care provin adventiştii.
De acord. Din această pricină, adventiştii la început au fost păzitori ai duminicii.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-tradiţiile ? Hai să fim serioşi. "Protestant" înseamnă "antitradiţional". Cu ce sunt mai tradiţionali penticostalii care tremură la slujbe faţă de adventiştii care au mutat ziua Domnului ? Ceea ce vreau să spun, este că ceilalţi nu au vreo aderenţă la vreo tradiţie mai mare decât adventiştii.

Protestanţii în cinci secole de existenţă şi-au format deja suficiente tradiţii. Însăşi anchilozarea, refuzul de a duce mai departe Reforma începută de Luther s-a constituit într-o "sfântă" tradiţie. La fel neoprotestanţii dintre care adventiştii nu fac excepţie. Credeţi că la mine în biserică nu observ asemenea tendinţe? De aceea, din când în când se fac apeluri la "reformă şi redeşteptare" expresie ce a devenit deja limbaj de lemn (credeţi-mă că ştiu ce vorbesc).

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-teama de schimbare ? Să fim serioşi ! Vorbim de un mediu în care schimbarea face parte din viaţa de zic cu zi. Cred că deja sunt peste o sută de feluri de baptişti în lume, între care se conturează deja deosebiri de detalii ale credinţei. E adevărat, ei sunt un pic mai vechi. Dar şi adventiştii aud că sunt de două feluri numai în ţara noastră !

E adevărat trăim într-o lume a schimbării, însă din nefericire în cele spirituale contemporanul şi mai ales românul nu este dispus să facă schimbări (calitative).

P.S. Am o mică nelămurire, ce aţi vrut să ziceţi prin "adventiştii care au mutat ziua Domnului". Au mutat-o în raport cu ce?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tricesimusquintus

P.S. Am o mică nelămurire, ce aţi vrut să ziceţi prin "adventiştii care au mutat ziua Domnului". Au mutat-o în raport cu ce?

În raport cu ce au găsit. Adventiştii sunt singurii (neo)protestanţi care consideră Ziua Domnului ca fiind sâmbăta. Toţi ceilalţi, luterani, calvini, penticostali, baptişti şi câte feluri mai sunt consideră că ziua Domnului este acolo unde au găsit-o: Duminica.

Să zicem că asta e o diferenţă mai mult cultică decât de credinţă. Ce ne facem, însă, cu diferenţele care sunt 100 % de domeniul credinţei ? Trăim după trai, ori murim după moarte ? Deloc nu răspund la fel adventiştii şi baptiştii. Cu toate că toţi se bazează pe Biblie şi numai pe Biblie, având, din câte am înţeles, aceleaşi Biblii şi toţi se presupune că le citesc cu aceeaşi bună credinţă şi sete de adevăr.

Părerea mea este că aceste diferenţe nu se pot explica prin "background" diferit, prin "citirea cu ochi anteformaţi". Backgorund-ul diferit poate explica de ce noi, catolicii răsăriteni, preferăm să cântăm Domnului numai din voce, pe când fraţii apuseni preferă să Îl laude şi cu orga. Poate explica pentru ce rugăciunile noastre au un anumit stil bizantin, pe când ale lor o altă amprentă cultural-spirituală.
Dar atunci când mai multe confesiuni (între care nici nu sunt diferenţe aşa de mari de background ca între greci şi romani) ajung la rezultate atât de diferite bazându-se pe acelaşi ceva (Biblia) şi numai pe acel ceva, explicaţia este în altă parte. Mie îmi pare că lipseşte o autoritate exterioară Bibliei şi care are competenţa să o interpreteze în mod referenţial. Este exact acea autoritate pe care noi o considerăm a fi instituţia Bisericii, şi pe care protestanţii o resping (ca idee de instituţie). Cu înţelepciunea Lui, Dumnezeu nu ne-a lăsat un "manual de religie", ci cărţi deschise mereu mai multor interpretări posibile, cred că tocmai în ideea de a ne arăta câtă nevoie avem de autoritate în interpretare, ca să nu înţelegem fiecare după capul nostru. Pulverizarea (neo)protestanţilor în atâtea "bisericuţe", despărţite de ceva mai mult decât de practici de cult, despărţite de credinţe deosebite, nu face decât să-mi confirme teoria. Avem nevoie de Biserică şi avem nevoie să credem că, prin asistenţă supranaturală, ea şi numai ea este ferită de greşeală atunci când se pronunţă asupra unui aspect de credinţă. Este exact ceea ce noi numim infailibilitatea sau negreşelnicia dogmatică şi morală a Bisericii.

[tricesimusquintus]

[quote=Mihnea Dragomir;222221]În raport cu ce au găsit.
Dacă ne referim la Scriptură, în ea au găsit sâmbăta, nu duminica. Dacă ne referim la moştenirea păgână, au găsit ziua închinată zeului soare (Dies Solis, devenită mai târziu Dies Domini-duminica).

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Adventiştii sunt singurii (neo)protestanţi care consideră Ziua Domnului ca fiind sâmbăta.

Nu sunt chiar singurii şi nu au fost nici primii în ultimele veacuri păzitori ai sâmbetei.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mie îmi pare că lipseşte o autoritate exterioară Bibliei şi care are competenţa să o interpreteze în mod referenţial. Este exact acea autoritate pe care noi o considerăm a fi instituţia Bisericii, şi pe care protestanţii o resping (ca idee de instituţie).

Incontestabil, Biserica este o autoritate, ba chiar instituţie divină organizată în calitate de familie pământească a lui Dumnezeu organizaţia ei bazându-se pe principiul comunităţii şi pe cel al slujbei. În acest fel adventiştii nu resping instituţia sacră a Bisericii.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cu înţelepciunea Lui, Dumnezeu nu ne-a lăsat un "manual de religie", ci cărţi deschise mereu mai multor interpretări posibile, cred că tocmai în ideea de a ne arăta câtă nevoie avem de autoritate în interpretare, ca să nu înţelegem fiecare după capul nostru.

Sper că nu vă gândiţi la Scriptură ca fiind acel "manual de religie" între ghilimele, dacă ar fi aşa multitudinea cărţilor ar deschide calea şi mai multor interpretări "după capul" fiecărui autor în parte.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Avem nevoie de Biserică şi avem nevoie să credem că, prin asistenţă supranaturală, ea şi numai ea este ferită de greşeală atunci când se pronunţă asupra unui aspect de credinţă. Este exact ceea ce noi numim infailibilitatea sau negreşelnicia dogmatică şi morală a Bisericii.

Bună remarca dvs. Fără această asistenţă divină, Biserica Creştină poate deveni failibilă şi greşelnică în dogmatica ei, aşa cum a dovedit-o de atâtea ori "Biserica" Vechiului Testament.