Papalitatea

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Marius22

Daca nu s-ar fi indoit nimeni de autoritatea universala a Papei, de ce a mai fost nevoie de Sinoade Ecumenice in primul mileniu crestin. Nu ar fi apelat intreaga lume crestina la infailibilatea Papei pentru a combate ereziile? Mai mult, de-a lungul istoriei Bisericii nedespartite, episcopii Romei care au avut un rol insemnat in disputele teologice sunt foarte putini.

De la început, a existat nu numai primat petrin, a mai existat şi colegialitate apostolică. Avem în Biblie relatarea primului Conciliu (Sinod) apostolic de la Ierusalim. Părerea personală asupra unui aspect al credinţei a lui Petru şi a celor cu el urma să fie discutată vizavi de părerea personală a celorlalţi (mai mulţi) în spirit de colegialitate fraternă.

Şi în epoca noastră, atunci când Biserica este în faţa unor controverse majore, obişnuieşte să îi cheme pe urmaşii apostolilor, fiind convocat sinodul ecumenic. Ultimul a fost cel cunoscut ca "Vatican 2", al 21 sinod ecumenic al Bisericii Catolice. Dintre acestea, unele comunităţi rupte, aşa cum e Biserica Ortodoxă, recunosc numai pe primele 7. Alte comunităţi, care s-au rupt chiar mai devreme, aşa cum este Biserica Armeană, recunosc doar primele 3. Există şi o comunitate ruptă după Sinodul 20 ecumenic (Vatican 1), care se numesc "vechii catolici". Avem şi una ruptă foarte recent, după Vatican-2: sunt "sedevacantiştii". Mereu se mai rupe câte cineva, ortodocşii sunt foarte departe de a fi singurii. Dar, de fiecare dată, Biserica rămâne una singură, aşezată de Cristos pe temelia care este Petru. Noi credem că Biserica este vie, nu putem opri ceasul în mileniul I şi nici în mileniul al II-lea. Asistenţa pe care Sfântul Spirit a acordat-o Bisericii lui Cristos şi într-un mod special papei atunci, o acordă şi acum şi aşa va fi până ce Domnul va veni din nou, după cum El a promis.