Sunt ateu, intrebati-ma orice!

În prealabil postat de Traditie1

Deci tu te ghidezi dupa ceea ce-ti place, nu cauti sa ai o atitudine obiectiva fata de realitate, asa cum pretinzi în alte mesaje.

Cea mai obiectiva atitudine fata de realitate o are stiinta.
Caut deci sa am o atitudine cit mai obiectiva fata de realitate care, din fericire pentru mine, se potriveste cu ceea ce imi place :)

[Traditie1]

În prealabil postat de topcat

Cea mai obiectiva atitudine fata de realitate o are stiinta.
Caut deci sa am o atitudine cit mai obiectiva fata de realitate care, din fericire pentru mine, se potriveste cu ceea ce imi place :)

Dar refuzi sa accepti dimensiunea duhovniceasca a existentei. Deci nu esti obiectiv.

În prealabil postat de Traditie1

Dar refuzi sa accepti dimensiunea duhovniceasca a existentei. Deci nu esti obiectiv.

Sint cel mai obiectiv

[ory]

În prealabil postat de topcat

Cea mai obiectiva atitudine fata de realitate o are stiinta.
Caut deci sa am o atitudine cit mai obiectiva fata de realitate care, din fericire pentru mine, se potriveste cu ceea ce imi place :)

Se potriveste cu ceea ce-ti place, tocmai pentru ca te limitezi la ceea ce-ti place, in consecinta, fie ca suntem credinciosi sau nu, facem ceea ce ne pasioneaza si ne insufleteste, caci, oricat de nonfictionala este stiinta, pana la urma tot din pasiune pentru cunoastere si cercetare se intrupeaza.
Deci, suntem niste ipocriti care refuzam sa apelam la empatie, cel credincios se bate cu pumnul in piept ca este virtuos, cand, de fapt, pasiunea ii confera energia necesara pentru a-si urma drumul spiritual, tot astfel si pentru cel necredincios care, nestapanit de pasiune, nu poate patrunde calea spre intelegerea si interesul spiritual.
Si, deci...ai impresia ca esti obiectiv.
Cat despre realitate, patrunde-o mai profund si vei vedea ca nu este nici obiectiva si nici subiectiva, doar o realitate complexa, de altfel, plina de legi si lipsa de legi, o realitate care trebuie tratata cu aceiasi ambiguitate si confuzie, mai degraba trebuie ignorata daca, chiar tii la individualitate si originalitate.

În prealabil postat de ory

Se potriveste cu ceea ce-ti place, tocmai pentru ca te limitezi la ceea ce-ti place, in consecinta, fie ca suntem credinciosi sau nu, facem ceea ce ne pasioneaza si ne insufleteste, caci, oricat de nonfictionala este stiinta, pana la urma tot din pasiune pentru cunoastere si cercetare se intrupeaza.
Deci, suntem niste ipocriti care refuzam sa apelam la empatie, cel credincios se bate cu pumnul in piept ca este virtuos, cand, de fapt, pasiunea ii confera energia necesara pentru a-si urma drumul spiritual, tot astfel si pentru cel necredincios care, nestapanit de pasiune, nu poate patrunde calea spre intelegerea si interesul spiritual.
Si, deci...ai impresia ca esti obiectiv.
Cat despre realitate, patrunde-o mai profund si vei vedea ca nu este nici obiectiva si nici subiectiva, doar o realitate complexa, de altfel, plina de legi si lipsa de legi, o realitate care trebuie tratata cu aceiasi ambiguitate si confuzie, mai degraba trebuie ignorata daca, chiar tii la individualitate si originalitate.

Ce ar presupune empatia in cazul asta? Ar trebui ca atunci cind un credincios spune ca "izvoarele tamaduitoare vindeca in masura credintei" sa dau din cap si sa spun "sigur ca da", doar ca sa ii fac lui pe plac?
Nu inteleg cum poti spune ca nu ai nevoie de pasiune pentru a urma un drum in, sa spunem, fizica teoretica si ca aceasta nu ar avea legatura cu intelegerea si intelegerea spirituala (pot sa iti dau nenumarate exemple in care fizica teoretica poate genera satisfactii spirituale, chiar mistice).
Normal ca nu sint obiectiv, nu am nici cea mai mica impresie ca as fi. Dar, stiinta (care reprezinta o suma a minusculelor impresii de obiectiv) si ceea ce este material e singura baza care imi poate da sansa sa sper ca nu sint departe de realitate.
Ultimul fragment nu il inteleg deloc, te-as ruga sa mi-l explici