Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de sophia

1. Opera in sine este f.delicata.
Om-bun- cred ca ori n-ai vazut-o pana la sfarsit, ori n-ai inteles-o/simtit-o.
Eu plang de fiecare data cand o ascult/vad.
Pentru ca femeia aceea:
- nu a fost prostituata, ci intretinuta. Pentru mine este o diferenta. Ea a venit din saracie si a fost intretinuta de oamen bogati care au placut-o. Nu s-a oferit nici pe strada, nici in bordel.
- a avut un suflet deosebit, renuntand la iubirea ei (desi era pe moarte), pentru sora lui Alfredo, la rugamintea tatalui.
- de altfel batranul a respectat-o si iubit-o pentru sufletul ei ca ape fiica lui, spre deosebire de Alfred care a batjocorit-o si nu i-a inteles gestul
- nu a continuat desfraul - a murit curand singura si bolnava.

2. Sa nu uitam de pildele lui Iisus cu piatra si femeia desfranata si cu Maria Magdalena. Cine a ajuns ea pana la urma mai stiti.
3. De multe ori un om cazut in diverse pacate are mai mult smerenie si un suflet mai bun. Cand va citesc aici cum judecati si catra mandrie (deh, sunteti fara pata!)...
4. M-am in trebat si eu adeseori de ce atata discutie poentru femei cu un trecut, dar pentru barbati nu. La ei este normal?
Mi-a fost teama mereu cand am cunoscut un barbat, de trecutul sau, dar mi-am zis ca fiecare are un trecut si niste probleme private. Fiecare accepta ce poate.
5. Exista femei si femei. Unele o fac din nevoie, altele din placere. E o diferenta.
Pentru voi (barbatii) conteaza numai o femeie pura, cuminte, de casa? Oh, nu este asa? Cate astfel de fete stau si asteapta si nu se mai marita, pentru ca barbatii vor una experimentata, cu picioare lungi si cat mai dezbracata si vopsita.
Asta vreti voi, asta ofera femeile. Cele care nu pot, care sunt cuminti, pierd.
Ele nu se pricep la barbati, sunt timide, fricoase, chiar frigide, etc.
Ce probleme au fetele care se casatoresc virgine, habar n-aveti. Este greu, este un soc. Sunt nepregatite si raman poate cu probleme o viata intreaga.

Sunt surprinsa si cum judeca unele femei aici. Ele cum or fi intrat in casnicie si cat s-au priceput ci sotii lor, cate au de indurat cand barbatii cer diverse...Nu mai intru in amanunte.

Sophia nu e vorba de judecata, eu am impresia ca aveti o problema cu pietrele astea...nimeni nu are voie sa isi expuna punctul de vedere, desi threadurile astea sunt deschise pentru a lansa polemici...ca repede se tot citeaza aruncatul pietrelor!!!!

E vorba de incompatibilitate pur si simplu uneori, nu e vorba ca judeci pe cineva sau nu...sau ca nu iubesti destul, pentru ca iubirea nu e asa...iti propui sa te indragostesti de primul care iti apare in cale si gata...poate fi orice si oricine, ca e de ajuns ca tu sa iti vezi de obsesia ta...si el de ale lui. Nu...iubirea se poate risipi si din cauza unui cuvant, sau a unei conceptii de viata incompatibile cu a ta...e foarte simplu dar si complicat in acelasi timp.

Cred ca la urma urmei te poti indragosti, si cand se intampla...nu mai e nevoie sa intrebi, sa ceri opinii...pentru ca iubirea atunci cand e reciproca se produce o simbioza/metamorfoza, chiar devii mai bun pentru ca schimbarea asteptata din viata ta s-a produs si devii implinit si mai puternic, asa ca o desfranata daca ar iubi la randul ei nu ar mai ajunge desfranata in momentul cererii in casatorie, deja ar fi o alta femeie, si si-ar evidentia si alte laturi ale ei, laturi frumoase, sensibile, de iubire si fidelitate pentru cel care o iubeste...asta incerc sa explic!

Hihihi....stii, poti avea picioare lungi, fara sa fii experimentata ...iar barbatii au tot dreptul la urma urmei sa se casatoreasca cu cine isi doresc.

Nu inseamna ca absolut toate fetele cuminti au si toate atuurile pentru a se marita, pentru ca mai e nevoie si de o chimie anume ...iar eu zau ca am vazut multe fete cuminti care s-au maritat, dar nu toate evident, pentru ca unele ori sunt ca niste presuri pentru barbati, altele cum dau de unul il obliga pe om sa se insoare, altele sunt genul capusa....ori nu poti sa alegi sa fii cuminte pentru barbati, de parca esti la mana lor...si esti dispusa sa faci un troc... Vand cumintenie in vederea casatoriei!

Barbatii poate vor sa mai si cucereasca, sa cunoasca in timp persoana iubita si sa tot aiba ce descoperi frumos la femeia de care se indragostesc...nu sa vada pe fruntea fetelor cuminti scris simplu " Cuminte, devreme acasa, gatesc iahnie buna de fasole!"...pentru ca in opinia unora iubirea e si mister...si nicidecum constituita numai din imaginea femeii cu sort si mestecand in tigaie

[Jane Says]

În prealabil postat de Andrusca

Cred ca la urma urmei te poti indragosti, si cand se intampla...nu mai e nevoie sa intrebi, sa ceri opinii...pentru ca iubirea atunci cand e reciproca se produce o simbioza, chiar devii mai bun pentru ca schimbarea asteptata din viata ta s-a produs si devii implinit si mai puternic, asa ca o desfranata daca ar iubi la randul ei nu ar mai ajunge desfranata in momentul cererii in casatorie, deja ar fi o alta femeie, si si-ar evidentia si alte laturi ale ei, laturi frumoase, sensibile, de iubire si fidelitate pentru cel care o iubeste...asta incerc sa explic!

100% de acord.

[Marius22]

Subiectul deschis de Dorin este unul extrem de profund si delicat. Daca Sfantul Ioan Gura de Aur, indrazneste sa spuna despre Hristos ca "Si-a luat de sotie o desfranata", referindu-se la firea umana asumata, nu o face in mod intamplator. Isi asuma cele spuse. El cunoaste prea bine, pe de-o parte starea firii umane cazute, iar pe de alta, lucrarea lui Hristos.

Hristos se smereste si isi asuma din dragoste pentru noi, firea umana, pentru a o ridica si a o insanatosi. Dar, in Hristos, firea umana nu a ramas o desfranata deoarece El i-a redat stralucirea si chipul de odinioara, de inainte de pacat.

In ceea ce ne priveste, oricare dintre noi ne ingrozim, la eventualitatea de a avea o sotie sau un sot desfranati. Noi, cei dusi la biserica, "tinem la eticheta", ii evitam, la drept vorbind, "pe vamesi si pacatosi". Nu prea avem partasie cu ei. Ne este mai usor sa-i judecam, sa ramanem numai la trecutul lor, fara a cauta insa spre ce pot fi, spre ce pot ei deveni. Vorbim, prin urmare, nu numai de o lipsa a smereniei, ci si de lipsa dragostei si a nadejdii.

Multi am "incremenit duhovniceste". Nu mai credem in schimbarea noastra si a celor de langa noi pentru ca sensul indemnului "sa te faci tuturor toate" ne este strain. De multe ori, nu ne mai asumam cele ale nostre, cu atat mai putin, ne mai asumam cele ale altcuiva.

[maria32]

Caci s-a zis: "Voi cei tari purtati neputintele celor slabi" (Rom. 15, 1) si: "indreptati pe cel ce a gresit, cu duhul blandetii" (Gal. 6, l)".

[andreicozia]

În prealabil postat de maria32

Caci s-a zis: "Voi cei tari purtati neputintele celor slabi" (Rom. 15, 1) si: "indreptati pe cel ce a gresit, cu duhul blandetii" (Gal. 6, l)".

Foarte profund, frumoase vorbe pentru eternitate care se potrivesc foarte bine in acest context.

Sa facem precum sfintii care interactionau cu prostituatele cu blindete numai pentru a le schimba fiinta in bine nu pentru casatorie.

[Jane Says]

Nu ma pot abtine :) Dar daca as fi barbat si-as actiona cu blandete si-ar schimba-o Dumnezeu in bine (ca doar nu eu) si mi-ar veni sa ma casatoresc cu ea pe urma, ce-ar fi atat de incredibil si reprobabil? :)

[andreicozia]

În prealabil postat de Jane Says

Nu ma pot abtine :) Dar daca as fi barbat si-as actiona cu blandete si-ar schimba-o Dumnezeu in bine (ca doar nu eu) si mi-ar veni sa ma casatoresc cu ea pe urma, ce-ar fi atat de incredibil si reprobabil? :)

Binenteles ca Dumnezeu face imbunatatirea, ca doar nu eu sau tu.
In privinta casatoriei dupa imbunatatire...nu multumesc, daaaar, ea se poate pregati si deveni buna pentru altcineva care este dispus sa o ia, ca doar sunt multi barbati pe pamint.
Eu insa,...nu multumesc!..si repet , nu este o decizie a mea ci de la Dumnezeu, venita in urma rugaciunilor. Ca urmare El le aranjeaza pe toate.

[Adelinne]

În prealabil postat de maria32

Caci s-a zis: "Voi cei tari purtati neputintele celor slabi" (Rom. 15, 1) si: "indreptati pe cel ce a gresit, cu duhul blandetii" (Gal. 6, l)".

Simplu si la obiect ,imi place raspunsul tau Maria !


''Cine s-ar casatori cu o desfranata?'' Cred cu siguranta un Sfant ,pentru ca el ar putea sa o ajute sa scape de aceasta viata intinata ,traita asa din nestiinta ,nepasare ,etc ..Dar invers ? eu cred ca cel mai greu este sa intorci un barbat la credinta ...un barbat care toata viata lui nu a stiut decat cu cine cum sa piarda timpul sau pretios pe acest pamant ,de cata blandete ar fi nevoie acolo? Eu una nu reusesc sa ajut pe mai nimeni in jurul meu dar nu imi pierd speranta ca voi reusi ,sunt inca la inceput.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti ! Iluminare si Pace va doresc
ps : iertati daca gresesc

[andreicozia]

În prealabil postat de Adelinne

Simplu si la obiect ,imi place raspunsul tau Maria !


''Cine s-ar casatori cu o desfranata?'' Cred cu siguranta un Sfant ,pentru ca el ar putea sa o ajute sa scape de aceasta viata intinata

GRESIT!
Un sfint nu ar fi ABSOLUT DELOC interesat in atingerea pulpelor ei ci doar in atingerea sufletului si trezirea lui

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Marius22

Subiectul deschis de Dorin este unul extrem de profund si delicat. Daca Sfantul Ioan Gura de Aur, indrazneste sa spuna despre Hristos ca "Si-a luat de sotie o desfranata", referindu-se la firea umana asumata, nu o face in mod intamplator. Isi asuma cele spuse. El cunoaste prea bine, pe de-o parte starea firii umane cazute, iar pe de alta, lucrarea lui Hristos.

Hristos se smereste si isi asuma din dragoste pentru noi, firea umana, pentru a o ridica si a o insanatosi. Dar, in Hristos, firea umana nu a ramas o desfranata deoarece El i-a redat stralucirea si chipul de odinioara, de inainte de pacat.

In ceea ce ne priveste, oricare dintre noi ne ingrozim, la eventualitatea de a avea o sotie sau un sot desfranati. Noi, cei dusi la biserica, "tinem la eticheta", ii evitam, la drept vorbind, "pe vamesi si pacatosi". Nu prea avem partasie cu ei. Ne este mai usor sa-i judecam, sa ramanem numai la trecutul lor, fara a cauta insa spre ce pot fi, spre ce pot ei deveni. Vorbim, prin urmare, nu numai de o lipsa a smereniei, ci si de lipsa dragostei si a nadejdii.

Multi am "incremenit duhovniceste". Nu mai credem in schimbarea noastra si a celor de langa noi pentru ca sensul indemnului "sa te faci tuturor toate" ne este strain. De multe ori, nu ne mai asumam cele ale nostre, cu atat mai putin, ne mai asumam cele ale altcuiva.

Pai sincer nu stau sa ma gandesc la eticheta neaparat, desi ma gandesc ca se cam face o confuzie...poti iubi toti oamenii, ii poti intelege, poti sa fii umarul pe care sa planga, cuvantul care sa le faca bine, sau bucata de paine care sa le aline foamea...insa aici vorbim de acea singura persoana cu care te-ai casatori, cu care ai putea merge pe acelasi drum ( cel putin pentru inceput ar trebui sa existe aceasta dorinta sau posibilitate).

Ne casatorim cu cine credem noi, aici nu are nimeni ce sa eticheteze sau sa judece, iubirea nu poate fi evaluata de nimeni in afara de fiecare in parte.

Pana la urma fiecare iubeste pe cine s-a nimerit sa iubeasca, si isi asuma dragostea pe care o simte!

Eu da, sincer spun ca nu m-as fi mariat cu un motocicilist, niciodataaa...nici cu un dependent de droguri, nici cu un rocker, nici cu un clubber, nici cu un gigolo, nici cu un peste...dar nu pentru ca le-as fi evaluat starea duhovniceasca sau pentru ca nu i-as fi putut iubi ( la urma urmei nu am de unde sa mai stiu in acest moment), ci doar pentru ca nu exista compatibilitate, nu am fi avut puncte comune...nu am fi impartasit acelasi stil de viata si aceeasi viziune asupra vietii in general!

In momentul in care se formeaza un cuplu, pot sa ramana fiecare cu pasiunile lui foarte bine...dar daca acel tabiet, activitate dauneaza pur si simplu ideii de cuplu...de viitoare familie crestina, acela nu poate fi cuplu..cel putin pana nu ajung amandoi sa tina cont de mentalitatea celuilalt si de suferinta lui, sau sa imprumute ceva din ce are celalalt bun in el...daca e cazul!

Adulterul, desfraul...nu e compatibil cu ideea de cuplu-familie, si practic asta conduce la ideea ca iubirea nu e deplina si nici reciproca...ori dorinta de a intemeia o familie nu e normal sa vina numai din partea unuia din cei doi, ea trebuie practic sa reliefeze dorinta celor doi de a deveni un trup, un drum...un urcus....macar la inceput, si imperios necesar in momentul in care se pune problema casatoriei!!!