Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de iana

Probabil ca multi dar nu pot din cauza mandriei. Oare de ce invers nu este chiar asa greu?

Sau de frica de a nu iti putea pastra promisiunile pana la capat fata de o asemenea persoana, si de a nu si le pastra!!!

E simplu sa iubesti atunci cand iti imaginezi ca persoana se va schimba de dragul tau, dar mai greu sa iubesti pe cineva care datorita anumitor indicii...e posibil sa nu te iubeasca asa cum privesti tu iubirea, si nici sa faca efoturi de a-ti intelege viziunea.

Invers nu e atat de greu pentru femeii i se cer mai multe sub acest aspect, in timp ce in cazul barbatilor nu se pune prea mult accent pe acest aspect...si atunci femeile au ocazia sa se axeze pe alte calitati ale lor...banuiesc.

[AndruscaCIM]

Nu stiu...dar nu e putin cam foarte ciudat sa comparam iubirea si casatoria unui barbat cu o desfranata, cu iubirea lui Hristos pentru OM om in general???

Iubirea dintre barbat si femeie e asemanatoare????...ca eu sincer nu pot privi lucrurile asa!!!

Eu chiar nu stiu cand s-a transformat Taina Casatoriei intr-un act de asistenta sociala premeditat, in vederea casatoriei cu homosexuali, hotzi, gigolo, canibali si mai stiu eu de care!!!!

Cine se indragosteste, foarte bine...treaba lui, dar depinde prin ce medii te invarti la urma urmei, cum sa te gandesti dinainte daca te-ai casatori cu nu stiu ce categorie, sau sa o iei asa ca pe un plan...adica sa ii cauti si sa ii rogi sa se casatoreasca cu tine, sau cum????

[ethereal]

Mereu am avut in vedere acest subiect. Si am plecat de la anumite premise, transformate in intrabari retorice.
Cand se poate numi cineva desfranat? Care este numarul de parteneri care te "ridica"la acest statut?
Era o vorba profana:"Imi plac femeile fara trecut si barbatii cu viitor."
Am fost confruntat de-a lungul timpului cu aceasta problema...Oare eu as putea trece peste acest "stigmat"?
Intotdeauna, in faza incipienta, mi-a venit acelasi raspuns: Nu. Un "Nu" categoric as spune. Iar asta nu din cauza ca n-as avea incredere in persoana care si-ar expune trecutul, in alegerile ei, ci pentru ca ma stiu slab. Iar slabiciunea trezeste o teama ca dragostea n-ar fi atat de puternica incat sa fie durabila in timp, dupa entuziasmul specific inceputurilor. Si e lesne sa se rupa ceva, purtati fiind prin tensiunile si problemele vietii de cuplu. S-ar putea ca, la un moment dat, la nervi, dezamagit fiind sau din orice alte motive, sa reprosez. Sa judec atitudini, sa condamn alegeri. N-as ucide sufleteste persoana respectiva? Care ar mai fi stabilimentul dupa un astfel de eveniment? Cum as mai putea privi in ochi pe cineva care se presupune ca imi e drag? Ca un judecator? Cu vina? Cu supunere?
Cand am intalnit astfel de cazuri m-am axat foarte mult pe binecuvantare. Dar si pe o cautare voluntara a ei. Nu am incercat sa fortez pe cineva sa-si asume propriile fapte, deci n-am insistat pentru o marturisire comuna, la un duhovnic care sa ne cunoasca pentru amandoi. Iar rezultatul a fost, ca toti, chiar si eu, ne asumam cu usurinta poverile pe care le purtam, de care suntem raspunzatori. Poveri care, indiferent de cronologie - trecut, prezent, viitor - afecteaza si viata celuilalt.Probabil avea dreptate Schiller(cred) cand spunea ca "Rusinea scade atunci cand creste in intensitate pacatul."

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ethereal

Mereu am avut in vedere acest subiect. Si am plecat de la anumite premise, transformate in intrabari retorice.
Cand se poate numi cineva desfranat? Care este numarul de parteneri care te "ridica"la acest statut?
Era o vorba profana:"Imi plac femeile fara trecut si barbatii cu viitor."
Am fost confruntat de-a lungul timpului cu aceasta problema...Oare eu as putea trece peste acest "stigmat"?
Intotdeauna, in faza incipienta, mi-a venit acelasi raspuns: Nu. Un "Nu" categoric as spune. Iar asta nu din cauza ca n-as avea incredere in persoana care si-ar expune trecutul, in alegerile ei, ci pentru ca ma stiu slab. Iar slabiciunea trezeste o teama ca dragostea n-ar fi atat de puternica incat sa fie durabila in timp, dupa entuziasmul specific inceputurilor. Si e lesne sa se rupa ceva, purtati fiind prin tensiunile si problemele vietii de cuplu. S-ar putea ca, la un moment dat, la nervi, dezamagit fiind sau din orice alte motive, sa reprosez. Sa judec atitudini, sa condamn alegeri. N-as ucide sufleteste persoana respectiva? Care ar mai fi stabilimentul dupa un astfel de eveniment? Cum as mai putea privi in ochi pe cineva care se presupune ca imi e drag? Ca un judecator? Cu vina? Cu supunere?
Cand am intalnit astfel de cazuri m-am axat foarte mult pe binecuvantare. Dar si pe o cautare voluntara a ei. Nu am incercat sa fortez pe cineva sa-si asume propriile fapte, deci n-am insistat pentru o marturisire comuna, la un duhovnic care sa ne cunoasca pentru amandoi. Iar rezultatul a fost, ca toti, chiar si eu, ne asumam cu usurinta poverile pe care le purtam, de care suntem raspunzatori. Poveri care, indiferent de cronologie - trecut, prezent, viitor - afecteaza si viata celuilalt.Probabil avea dreptate Schiller(cred) cand spunea ca "Rusinea scade atunci cand creste in intensitate pacatul."

Ce legatura are " Cine e fara de pacat, sa arunce primul cu piatra!"...cu decizia de a te casatori cu cineva cu a carui stil de viata nu esti de acord??

[ethereal]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Ce legatura are " Cine e fara de pacat, sa arunce primul cu piatra!"...cu decizia de a te casatori cu cineva cu a carui stil de viata nu esti de acord??

Mi se pare ca se emit judecati. Un om din punct de vedere duhovnicesc, este supus doar judecatii lui Dumnezeu. Corect?
Titlui post-ului meu e preluat dintr-o situatie in care era implicata o desfranata. Am gresit?

Precizez ca eu am manifestat doar atitudini. Pro si contra.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ethereal

Mi se pare ca se emit judecati. Un om din punct de vedere duhovnicesc, este supus doar judecatii lui Dumnezeu. Corect?
Titlui post-ului meu e preluat dintr-o situatie in care era implicata o desfranata. Am gresit?

Precizez ca eu am manifestat doar atitudini. Pro si contra.

Pai evident ca se emit, sau mai bine zic ca emit, insa nicidecum de genul celor cu aruncatul cataroaielor in cei cu a caror stil de viata nu sunt de acord, ci in sensul ca judec...Gandesc, deci exist!

Titlul theradului era intr-adevar legat de o situatie in care era implicata o desfranata, o poveste care nu are absolut nicio legatura cu iubirea lui Hristos pentru oameni...ci o poveste mai mult sau mai putin frumoasa intre doi oameni, si in care " desfranata" s-a maritat cu altcineva...dar mai traia jumatate de poveste ( sau poate mai mult de atat) cu cel dinainte.

Oi fi eu mai " ganditoare"...dar as vrea sa cred ca asa ceva nu are cum sa fie crestinesc, si ca BOR nici nu mai e nevoie sa se pronunte, pentru ca e logic ca iubirea de tipul asta nu prea are nicio legatura cu modelul Hristic!!!

[glykys]

Un idiot s-ar casatori cu o desfranata. Idiotul lui Dostoievski, desigur!

[sergiu]

Eu cred ca pericolul cel mare intr-o asemenea relatie este ca cel desfranat/a sa nu traga pe celalalt dupa el in jos cu timpul. Diavolul deja are cararuse batute acolo si este foarte greu sa te lepezi cu totul de trecut din aceasta cauza. Si sa nu uitam de cei care au probleme din cauza unor afectiuni cum ar fi nimfomania. Stiam candva de o persoana care pur si simplu nu putea fara sa faca sex, nici macar o saptamana. Acolo este si mai greu.
Pe de alta parte acele ispite ale desfranatului/ei vor fi piatra de poticnire pentru partenerul "curat" care cu siguranta are si el patimile lui.
Deci ca sa se reuseasca intr-o asemenea casnicie ar trebui un efort si o determinare comuna, doar unul din ei nu va face nimic. Iar determinarea comuna trebuie sa se manifeste prin post si rugaciune si credinta si speranta. Si aici imi aduc aminte de acel exemplu: "si casa daca nu a fost maturata duhul cel rau s-a intors cu alte sapte si au fost cele din urma mai rele decat cele dintai". Astfel trebuie mare atentie caci altfel vor cadea ambii si ce trebuia sa fie izbavire va fi osanda.

[mirabela]

Cati barbati si-ar dori o fata serioasa, care se imbraca decent, genul de fata de casa, devreme acasa, dar care nu se machiaza strident, nu rupe cuburile din club?

Care barbati si-ar dori o fata aranjata, parfumata, imbracata dupa ultima moda, care seara de seara e in orash, iar sambata rupe cuburile in cluburi ca asa e in trend?

Care din cele doua cazuri ar putea fi desfranata?

Ambele sau doar una sau niciuna!!

Io zic sa nu mai judecati, nu stiti niciodata ce a determinat-o sa aleaga calea respectiva. Mi se pare ca Anna spunea , ce femeie si-ar dori un barbat curvar, sau un fost curvar??? Cine ar asigura-o pe o fata, ca acel barbat plimbaretz, nu ar face si dupa casatorie.

La fel e si-n cazul barbatului !

Deschide-ti bine ochii cand vreti sa va casatoriti, si acultati de duhovnic, prin gura duhovnicului graieste Bunu Dumnezeu.

Nu mai judecati ca va cereti singuri osanda .

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de mirabela

Cati barbati si-ar dori o fata serioasa, care se imbraca decent, genul de fata de casa, devreme acasa, dar care nu se machiaza strident, nu rupe cuburile din club?

Care barbati si-ar dori o fata aranjata, parfumata, imbracata dupa ultima moda, care seara de seara e in orash, iar sambata rupe cuburile in cluburi ca asa e in trend?

Care din cele doua cazuri ar putea fi desfranata?

Ambele sau doar una sau niciuna!!

Io zic sa nu mai judecati, nu stiti niciodata ce a determinat-o sa aleaga calea respectiva. Mi se pare ca Anna spunea , ce femeie si-ar dori un barbat curvar, sau un fost curvar??? Cine ar asigura-o pe o fata, ca acel barbat plimbaretz, nu ar face si dupa casatorie.

La fel e si-n cazul barbatului !

Deschide-ti bine ochii cand vreti sa va casatoriti, si acultati de duhovnic, prin gura duhovnicului graieste Bunu Dumnezeu.

Nu mai judecati ca va cereti singuri osanda .

Pai se presupune ca un crestin adevarat are deja ochii deschisi cand stie ce inseamna notiunea de desfranat...nu e chiar ceva atat de abstract, si nu se reduce la dans, plimbari prin cluburi neaparat...sau make-up!!!

A sti ce inseamna sa fii desfranat, nu inseamna ca judeci persoana respectiva...dar inseamna implicit ca si tu ca si crestin ai deja idee despre cam cum trebuie sa fii si cum sa nu fii...pentru ca pentru a fi cumva, trebuie sa stii sa nu fii altcumva...mi se pare foarte simplu!

Iubirea nu e automat crestineasca daca ea se imbraca verbal in aceasta haina, pentru ca ea e de foarte multe feluri...si nu toate cuplurile sunt crestine si se casatoresc avand sfatul duhovnicului...asta e o realitate.

Dar atunci cand se face referire la iubirea lui Hristos si Taina Nuntii...deja se vorbeste despre un crestin cu ochii deschisi....care s-ar prezenta in fata altarului cu cineva care a inteles macar ceva din partea lui si caruia i s-a deschis o alta perspectiva asupra stilului de viata...cat de cat, altfel nu se incepe un drum comun...ci de la inceput paralel...si care nu se stie daca se va intalni vreodata.