Saptamana de "rugaciune" Ecumenica

[Fani71]

În prealabil postat de windorin

1. Dreapta credinta si slujirea liturgica nu se "jertfesc" pentru nimic in lumea asta.

Sa nu ne mai aducem aminte de cazuri de impartasire la catolici a unor ortodocsi, mizand pe "asa am simtit, din drag fata de ei".
Nici pentru cel mai drag om al nostru nu avem voie a face "pogoraminte" din credinta Sfintilor Parinti.
"Cine iubeste pe mama sau pe frate mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine", zice Hristos.

Eu nu am vorbit de impartasanie comuna, care nu se poate realiza pana nu se realizeaza unitatea de credinta, vorbeam dee rugaciuni comune.
Si nu ziceam sa jertfim credinta, ci sa ne jertfim mandria, sa coboram de pe piedestal - daca noi credem ca pastram cel mai bine traditia, sa o impartasim cu ceilalti macar din cand in cand intr-o rugaciune comuna in care putem sa le aratam cum ne rugam si noi.

În prealabil postat de windorin

2. Putem face rugaciuni pentru toti catolicii, budistii, musulmanii si ateii din lume...
... insa nu ne putem inchina impreuna, caci nu credem aceluiasi Dumnezeu.

Faptul ca si ei pomenesc pe "Iisus Hristos" nu este suficient pentru a sustine ca "Il avem in comun".
Pentru cateva litere "-que" adica renumita erezie catolica Filioque, Sfintii Parinti au facut Sinod si au dat anateme.
Iar noi, bagam in Altar pe toata lumea.

Stai, nu amesteca budistii etc cu crestinii de alte confesiuni.
Anatemele au fost ridicate de patriarhul de Constantinopol Athenagoras in anii 60. BOR este in comuniuune cu Constantinipolul.
Si chiar daca filioque este gresit, tot avem in comun credinta in sfanta Treime (nu totul este plin de filioque), in Hristos fiul lui Dumnezeu cel mort si inviat, ..

Chiar crezi ca nu avem nimic in comun cu ceilalti crestini? Ma mir din partea ta.

În prealabil postat de windorin

3. Comorile noastre nu le ascundem, ci le pastram, ca oricine vrea sa le vada, sa o poate face.

Doar traind in dreapta credinta si in nevointa Parintilor nostri putem spune ca inca avem "comori".

P.S. !!! Ii iubesc pe catolici, pe protestanti si pe toti ca ei, mai mult decat toti cei cu care am stat de vorba.
Insa... totul pana la rugaciune in comun. Asta mi se pare deja o mare cadere.

Desi trec drept 'ecumenista' pe acest forum, si eu am fost adesea socata sau intristata de saracia unor rugaciuni ale celorlalti crestini si de felul tot sarac in care organizeaza ei rugaciunile ecumenice.
Insa cum am mai zis in alta parte, sa militam din interior, sa incercam sa avem mai multa influenta in organizarea acestor slujbe si sa se faca in stil cat mai traditional posibil, de ex. mai mult cu psalmi si rugaciuni inspirate din ei si din Scriptura in general.
Am participat si la astfel de slujbe, in care era f putin bla bla si rugaciune adevarata, de acest tip, sobra.

[Marius22]

Intrebarea mea este la ce folosesc toate aceste demersuri de apropiere fata de celelate confesiuni crestine, de vreme ce, in urma lor, ceilalti raman tot catolici, tot protestanti sau neoprotestanti? Nu vad scopul si nici rodul lor.

Ma tem insa ca in randul nostru, al ortodocsilor, exista riscul relativizarii adevarului de credinta. Inteleg ca toate acestea se fac din iubire, ca un pogoramant din partea Bisericii Ortodoxe. Aceasta iconomie nu face decat sa sporeasca numarul "caldiceilor" in credinta, de-o parte si de alta.

[Fani71]

În prealabil postat de Marius22

Intrebarea mea este la ce folosesc toate aceste demersuri de apropiere fata de celelate confesiuni crestine, de vreme ce, in urma lor, ceilalti raman tot catolici, tot protestanti sau neoprotestanti? Nu vad scopul si nici rodul lor.

Ma tem insa ca in randul nostru, al ortodocsilor, exista riscul relativizarii adevarului de credinta. Inteleg ca toate acestea se fac din iubire, ca un pogoramant din partea Bisericii Ortodoxe. Aceasta iconomie nu face decat sa sporeasca numarul "caldiceilor" in credinta, de-o parte si de alta.

Ce sens au? Eu vad cateva:
- a marturisi in fata unei lumi care se departeaza din ce in ce mai mult de cerdinta credinta comuna in Hristos Fiul lui Dumnezeu mort si inviat pentru noi.
Si alte cateva lucruri centrale.

- a intari relatiile cu cei care au o credinta apropiata de a noastra

- ne rugam in speranta ca Dumnezeu ne va ajuta sa ne unim candva (fiecare vede aceasta unire altfel deocamdata, dar ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu)

- ne rugam pentru lume, pentru toti cei care nu au credinta noastra (cea de baza, comuna)

- slabim fortele de ura si dusmanie care au existat atata vreme intre crestini, educam oamenii la dragoste si respect pentru oricine indiferent de convingeri in sens crestin (adica nu renuntare la adevar)

[Marius22]

În prealabil postat de Fani71

Ce sens au? Eu vad cateva:

Si eu incerc sa le vad, dar am o retinere in privinta lor. Stim ca in lupta duhovniceasca, dar si la acesta scara a raporturilor dintre confesiuni, de multe ori, "lupul umbla imbracat haina de oaie". Ma tem sa nu fie un bine aparent.

Cred ca tocmai din cauza acestui fapt s-a ajuns aici. Diavolul si-a facut lucrarea in istorie, ne-a dezbinat rupand "camasa lui Hristos", Biserica cea Una. Nimeni nu cred ca isi doreste ca acest proces sa fie unul ireversibil.

Mai cred ca noi, indiferent de confesiune, nu ne dorim cu adevarat acesta apropiere, asa cum si-o doreste Hristos. El vrea mai mult decat noi, ca toti sa vina la "cunostinta Adevarului".