am o propunere:

[iustin10]

În prealabil postat de Florin-Ionut

In volumul III al Filocaliei ([url]Iar dacă suntem şi vreunii dintre creştini astfel,
prefăcându-ne evlavioşi în purtările noastre, fără ca să fim
drepţi cu adevărat, să aşteptăm Cuvântul ca pe un iubitor de
oameni, ca aceasta, flămânzind după mântuirea noastră, să
ne usuce părerea de sine a sufletului, care e sămânţa
păcatului, ca să nu mai ducă drept roadă dorinţa de a plăcea
oamenilor. Aceasta este tâlcuirea locului după puţina mea
putere. Tâlcuirea dată arată pe Domnul flămânzind spre
binele nostru, blestemând smochinul cu folos şi uscându-l
la vreme, ca pe unul ce împiedică Adevărul, fie că se
înţelege prin el predania veche a legii formelor materiale, fie
părerea de sine a fariseilor care se mândreau cu păzirea
moravurilor.

N-am prea inteles nimic din tot citatul,e greu de urmarit,insa concluzia ,scrisa mai sus,parca lamureste totul.
Cat de putine pot totusi zice fata de cineva purtat de har
Smochinul neroditor,suntem noi,asa cum ne gaseste Domnul la venirea Sa,si asa cum va gasi Templul,cand va alunga de acolo cu biciul pe vanzatori.
Dar totusi,e mai buna interpretarea de mai sus,ca smochinul e de fapt raul din noi(identificata aici cu dorinta de a placea!),pentru ca uscarea acestuia sa duca la eliberarea noastra
"Si Petru, aducandu-si aminte, I-a zis: Invatatorule, iata smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.
"Si raspunzand, Iisus le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu.
Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. "
Iar cand Petru se mira despre smochin,nu e scoasa in evidenta,uscarea,omorarea ,ca si cum ar fi ceva rau,ci e scoasa in evidenta minunea care s-a facut .Caci aparent,din titlul parabolei,ne aam putea opri la faptul ca un pom a fost uscat intentionat,dar de fapt,ce conteaza,este minunea care s-a facut ,si cum insusi natura asculta (muntele ce se arunca in mare) in fata fortei credintei.