Deruta in credinta si intrebarile - care este cauza?

[andrei_im]

În prealabil postat de sophia

Credinta este f.grea si voluminoasa ca materie si cum are si multe, multe necunoscute, cel putin pentru omul de rand, care nu are acces la multe, este si o recunoastere a neputintei umane, dar... si a unei necesitati de a se veni in ajutorul si intampinarea omului obisnuit, de a deschide niste usi.

Teologia ca materie de studiu este uneori grea si voluminoasa. credinta insa... nu stiu ce sa zic.. e o conexiune permanenta intre cuget si fapta. nu trebuie sa ne grabim a cugeta spre cele inalte prea mult cand noi nici pe cele smerite nu le-am facut. aici e vorba de patimi, de pacate la care un crestin nici nu ar avea voie sa se gandeasca. acele gesturi minime de "toaleta crestina" cum zicea Dan Puric. e bine sa ne gandim la cum lucreaza Dumnezeu, la creatie, la dogme, dar in primul rand sa ne gandim la cum lucreaza Dumnezeu in noi. ne vedem neputintele, cerem ajutor, si asa vom vedea cum lucreaza Dumnezeu. aici nu e nimic greu de inteles, e greu doar cu vointa noastra...

IPS Serafim Joanta ne da un raspuns bun aici:
http://www.crestinortodox.ro/ips-ser...si-occident-01

[iustin10]

@sophia
Si eu am aceleasi indieli ca si tine.
Si nici nu consider ca e ceva rau sa cauti(sa cautam) ,sa pui intrebari ,'Caci cine cauta gaseste'
Ca raspuns strict la intrebarea ta ,mie cauza principala a neintelegeri mi se pare stilul greoi al scrierilor sfintilor parinti din vechime .Pur si simplu e greu de inteles,dar si materialul e foarte vast si descurajeaza.
Asa ca,atent la ce au spus prientenii de pe site,incep sa le dau dreptate ,ca un duuhovnic are un alt har decat tu insati,in a culege si a te indruma in picaturile esentiale de adevar,care le extrage din aceasta foarte bogata traditie .Si predica de Duminica de la Liturghie are acest har,de a te imbogati cu lucruri neasteptate,pe care mintea ta nu le-ar gasi singura.
Deci desi aceste sfaturi de la ceilalti,nu pot fi decat picaturi,caci materialul este imens,totusi caliatatea acestor sfaturi venite de la cei cu har ,duce la construirea unei conceptii,acolo unde nu parea a fi decat haos.
In concluzie ,au dreptate cei care zic ca nu cu mintea noastra descoperim acestea,ci daca ne lasam purtati de Har .

[Brielle]

Eu va citesc mesajele si va multumesc tuturor pentru ceea ce scrieti aici.
Savarsiti un lucru minunat prin discutiile interesante si sincere pe care le purtati pe acest forum :)

Referitor la primul mesaj al sophiei, am ajuns la concluzia ca, mie cel putin, imi lipseste definitiv educatia religioasa din copilarie.

Bajbai si eu cu succes deocamdata si imi dau seama ca pana la credinta adevarata am un drum destul lung de parcurs, dar pe care mi-l doresc din tot sufletul.

Dupa ce am citit primele doua carti pe tema credintei, ambele scrise de Cuviosul Paisie Aghioritul, m-am dezumflat de tot si mi-a pierit orice speranta ca as m-as mai putea numi vreodata un om cat de cat credincios, dar ulterior am inceput sa vad anumite situatii de viata din cu totul alta perspectiva :)

Si uite asa primii pasi inspre credinta au fost facuti, iar eu sunt de aceeasi parere cu cei care cred ca si o calatorie de o mie de mile incepe cu un pas.

Cred ca am ajuns mult prea tarziu sa constientizez ca exista credinta cu adevarat si de aceea ,la varsta maturitatii ma aflu inca in ceata sa zicem asa. :)

Cel mai mult ma sperie faptul ca uneori desi stiu ce as avea de facut, si vointa ma indeamna permanent, nu am puterea de a renunta la anumite tabieturi sau obiceiuri, hai sa le zicem pe numele lor adevarat PATIMI , care nu se impaca intr-adevar cu viata unui om credincios.

Ma simt ca un elev in primele sale zile de scoala care incearca sa descifreze prima pagina din abecedar si asta cu mintea si experienta de viata a unei femei mature.


Deci in cazul meu cred ca aici este problema.

Va citesc cu drag si interes in continuare :)

Un articol f bun, care ne spune ce avem de facut:
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...ele-pocaintei/

Treburile nu sunt chiar simple, din mai multe motive, pe care f bine le vede Cuviosul Paisie Aghioritul...
Sper sa va placa si sa va foloseasca acest cuvant al lui, la fel de mult cum mi-a placut si cum sper sa-mi foloseasca si mie.