Deruta in credinta si intrebarile - care este cauza?

[sophia]

Anna21 - nu am pretentia asta.
Ma intreb numai de ce este atat deruta si nestiinta in credinta.
Ma includ si pe mine si incerc sa-mi dau seama de cauza, ca stiu cum sa ma corectez.
Dar ceva este, la orice lucru marunt apare deruta, apar intrebari, nelamuriri, nesiguranta. Priveste in forum la multitudinea de intrebari si nelamuriri si controverse.

[andrei_im]

cred ca pentru a scapa de aceste derutari in materie de dogme, de invatatura bisericeasca, de practici si asa mai departe, trebuia sa cautam raspunsuri la sfintii parinti. acolo vom gasi raspunsuri intregi si foarte important - unirea in cuget. insa multe din textele bisericesti vechi par destul de grele, ca mod de expunere. in acest caz recomand calduros cartile parintelui Serafim Rose, un american convertit la ortodoxie, cu viata sfanta, care pur si simplu a reusit sa aduca la zi, pe intelesul tuturor, invataturile sfintilor parinti (fara a schimba ceva). la parintele Serafim am gasit o claritate si o limpezime de necrezut, pentru vremurile in care traim. Carti precum "Ortodoxia si religia viitorului", "Cartea Facerii, crearea lumii si a intaiului om - o perspectiva ortodoxa", "Sufletul dupa moarte", "Viitorul Rusiei si sfarsitul lumii", "Locul Fericitului Augustin in Biserica ortodoxa" sunt pur si simplu o comoara pentru generatia moderna. se pot gasi separat sau adunate in acest volum:
http://www.sophia.ro/Scrieri-de-Sera...-ro-395-o1.htm

În prealabil postat de sophia

Ma intreb numai de ce este atat deruta si nestiinta in credinta.

Imi dau si eu cu parerea in ceea ce priveste deruta: aceasta exista pentru ca unii oameni doar pun intrebari, dar nu au rabdare sa asculte si raspunsul, sau sa-l caute singuri. Poate ca acestia au deja o parere formata, a lor personala...
Exista oameni care cred, si oameni care nu cred.
Iar nestiinta este lipsa de stiinta. Cine doreste sa stie, are la dispozitie un intreg univers ortodox, din care sa-si traga cunoasterea. Dumnezeu nu ne-a lasat singuri, adica fara invatatori, sau fara cunoastere. Totul e sa vrem sa stim. Daca vrem sa stim, trebuie doar sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute, si El ne va trimite pe cel in stare sa ne invete. Adevarul s-a revelat; nu trebuie sa-l descoperim singuri. Efortul nostru consta in a primi acest Adevar.
Am constatat pe parcursul a 3 ani de forum, ca nu au lipsit raspunsurile la multiplele intrebari puse de mine si de altii. Am invatat multe de aici, si multi au invatat si ei la randul lor, dupa cum afirma ei insisi. Totul e sa vrem.
Dar cine nu vrea, ramane in deruta... Cauza derutei insa le apartine. Si aici isi spune cuvantul liberul arbitru.
Dar cum de ti-a venit ideea de a intreba despre deruta si nestiinta in credinta, sophia draga?!? In general trebuie sa ne preocupe lipsurile noastre personale, pentru a le indrepta, nu ale altora, asupra carora nu avem control.

[sophia]

@Miha-Anca - pai ma refer si la mine categoric, mai ales la mine. Incerc sa pricep care este cauza derutei mele.
Inainte nu citeam, nu stiam si gata. Acum am intrat in carusel: citesc, ma informez, ma afund in ceata, intreb, iar caut si citesc si tot asa. Ceva nu este in regula.
Da, sunt persoane aici in forum care ma lamuresc f.bine. De ex. GeorgeS., uneori si Geo. Vezi, e nevoie totusi de preot sa-l intrebi si sa-ti raspunda. Chiar si aici in forum.

Ma refer si la altii si chiar am intrebat mai la inceput in postarea initiala daca exista oameni care le stiu pe toate si nu au nelamuriri. Vad cel putin aici in forum ca sunt multi care bajbaie si de aceea m-am gandit ca poate ii intereseaza si pe ei sa afle cauze, sa se corecteze, sa stim cu totii ce avem de facut ca sa ne lamurim.

Credinta este f.grea si voluminoasa ca materie si cum are si multe, multe necunoscute, cel putin pentru omul de rand, care nu are acces la multe, este si o recunoastere a neputintei umane, dar... si a unei necesitati de a se veni in ajutorul si intampinarea omului obisnuit, de a deschide niste usi.

[andrei_im]

În prealabil postat de sophia

Credinta este f.grea si voluminoasa ca materie si cum are si multe, multe necunoscute, cel putin pentru omul de rand, care nu are acces la multe, este si o recunoastere a neputintei umane, dar... si a unei necesitati de a se veni in ajutorul si intampinarea omului obisnuit, de a deschide niste usi.

Teologia ca materie de studiu este uneori grea si voluminoasa. credinta insa... nu stiu ce sa zic.. e o conexiune permanenta intre cuget si fapta. nu trebuie sa ne grabim a cugeta spre cele inalte prea mult cand noi nici pe cele smerite nu le-am facut. aici e vorba de patimi, de pacate la care un crestin nici nu ar avea voie sa se gandeasca. acele gesturi minime de "toaleta crestina" cum zicea Dan Puric. e bine sa ne gandim la cum lucreaza Dumnezeu, la creatie, la dogme, dar in primul rand sa ne gandim la cum lucreaza Dumnezeu in noi. ne vedem neputintele, cerem ajutor, si asa vom vedea cum lucreaza Dumnezeu. aici nu e nimic greu de inteles, e greu doar cu vointa noastra...

IPS Serafim Joanta ne da un raspuns bun aici:
http://www.crestinortodox.ro/ips-ser...si-occident-01

[iustin10]

@sophia
Si eu am aceleasi indieli ca si tine.
Si nici nu consider ca e ceva rau sa cauti(sa cautam) ,sa pui intrebari ,'Caci cine cauta gaseste'
Ca raspuns strict la intrebarea ta ,mie cauza principala a neintelegeri mi se pare stilul greoi al scrierilor sfintilor parinti din vechime .Pur si simplu e greu de inteles,dar si materialul e foarte vast si descurajeaza.
Asa ca,atent la ce au spus prientenii de pe site,incep sa le dau dreptate ,ca un duuhovnic are un alt har decat tu insati,in a culege si a te indruma in picaturile esentiale de adevar,care le extrage din aceasta foarte bogata traditie .Si predica de Duminica de la Liturghie are acest har,de a te imbogati cu lucruri neasteptate,pe care mintea ta nu le-ar gasi singura.
Deci desi aceste sfaturi de la ceilalti,nu pot fi decat picaturi,caci materialul este imens,totusi caliatatea acestor sfaturi venite de la cei cu har ,duce la construirea unei conceptii,acolo unde nu parea a fi decat haos.
In concluzie ,au dreptate cei care zic ca nu cu mintea noastra descoperim acestea,ci daca ne lasam purtati de Har .

[Brielle]

Eu va citesc mesajele si va multumesc tuturor pentru ceea ce scrieti aici.
Savarsiti un lucru minunat prin discutiile interesante si sincere pe care le purtati pe acest forum :)

Referitor la primul mesaj al sophiei, am ajuns la concluzia ca, mie cel putin, imi lipseste definitiv educatia religioasa din copilarie.

Bajbai si eu cu succes deocamdata si imi dau seama ca pana la credinta adevarata am un drum destul lung de parcurs, dar pe care mi-l doresc din tot sufletul.

Dupa ce am citit primele doua carti pe tema credintei, ambele scrise de Cuviosul Paisie Aghioritul, m-am dezumflat de tot si mi-a pierit orice speranta ca as m-as mai putea numi vreodata un om cat de cat credincios, dar ulterior am inceput sa vad anumite situatii de viata din cu totul alta perspectiva :)

Si uite asa primii pasi inspre credinta au fost facuti, iar eu sunt de aceeasi parere cu cei care cred ca si o calatorie de o mie de mile incepe cu un pas.

Cred ca am ajuns mult prea tarziu sa constientizez ca exista credinta cu adevarat si de aceea ,la varsta maturitatii ma aflu inca in ceata sa zicem asa. :)

Cel mai mult ma sperie faptul ca uneori desi stiu ce as avea de facut, si vointa ma indeamna permanent, nu am puterea de a renunta la anumite tabieturi sau obiceiuri, hai sa le zicem pe numele lor adevarat PATIMI , care nu se impaca intr-adevar cu viata unui om credincios.

Ma simt ca un elev in primele sale zile de scoala care incearca sa descifreze prima pagina din abecedar si asta cu mintea si experienta de viata a unei femei mature.


Deci in cazul meu cred ca aici este problema.

Va citesc cu drag si interes in continuare :)