Despre Sabat

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Tot fals.

1.Deci
2.Ramane
3.O TINERE DE SABAT(care inseamna "a inceta", "a pune capat muncii") si se refera la o zi de odihna.
4.poporului lui Dumnezeu

In mod evident, cert si ABSOLUT CLAR aceasta zi nu e sambata, vechea zi de odihna, ci e o alta zi, ziua pe care Domnul a facut-o, ziua Invierii lui Iisus Hristos , Sfanta Duminica, ziua in care a rasarit si viata noastra.

Certitudinea ta frizează încumetarea, de parcă tu ai fi inspirat cuvintele lui Pavel. Ți-am dat două variante care se exclud, ai ales combinația cea mai nefericită, adică exact imposibilul. Mergând pe acest raționament absurd ai putea găsi argumente pentru inovații teologice nelegiuite în dreptul fiecărei porunci. Și exact asta dorește și diavolul.

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Certitudinea ta frizează încumetarea, de parcă tu ai fi inspirat cuvintele lui Pavel. Ți-am dat două variante care se exclud, ai ales combinația cea mai nefericită, adică exact imposibilul. Mergând pe acest raționament absurd ai putea găsi argumente pentru inovații teologice nelegiuite în dreptul fiecărei porunci. Și exact asta dorește și diavolul.

Eu ti-am tradus cat mai direct si cu cat mai mare acuratete dupa textul grecesc.Sabbaton nu inseamna acelasi lucru cu Sabbatismos.Iar Sabat din punct de vedere semantic nu inseamna sambata, atat doar ca este identificat mai mult cu sambata.Sabbath inseamna a inceta sau a termina, si se identifica cu odihna.

7.Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre".
8.Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi.
9.Drept aceea, s-a lăsat o ţinere de Sabat poporului lui Dumnezeu.

Singura inovatie este sambata lui Ellen White, care nu are nimic de-a face cu sambata iudeilor si nici cu ziua de odihna a crestinilor.Crestinismul totdeauna a tinut duminica.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Danut7

Eu ti-am tradus cat mai direct si cu cat mai mare acuratete dupa textul grecesc.Sabbaton nu inseamna acelasi lucru cu Sabbatismos.Iar Sabat din punct de vedere semantic nu inseamna sambata, atat doar ca este identificat mai mult cu sambata.Sabbath inseamna a inceta sau a termina, si se identifica cu odihna.

Acurateţea explicaţiilor tale lasă de dorit. Mai întâi de toate, verbul Shabath nu are doar sensul de "a înceta", "a termina". Pentru aceasta există verbul chadal (Gen.11,8 şi 41,49 ca să dau doar două exemple). Shabath are mai ales sensul de a se odihni.

Cât priveşte termenul Sabbatismos din Evrei 4,9, acesta are o situaţie mai specială ce n-a fost discutată încă pe acest topic, oricât de stufos a devenit el.
Cuvântul sabbatismos nu apare în altă parte, nici în Biblie, nici în literatura veche până în secolul al II-lea; cu o singură excepţie posibilă: Plutarh în Moralia 166A. Prin urmare, unii au tras concluzia că scriitorul epistolei către Evrei a creat acest cuvânt atunci când a scris pasajul acesta.

Sabbatismos şi sabbatizo sunt variantele greceşti ale substantivului ebraic shabbath şi respectiv ale verbului înrudit, shabath, iar înţelesul celui din urmă poate să arunce lumină asupra sensului celui dintâi. Shabbath apare de 101 ori în Vechiul Testament, unde de obicei înseamnă „Sabat” –ziua a şaptea a săptămânii– sau „săptămână”, o perioadă de şapte zile delimitată de Sabate succesive. Acest cuvânt este folosit şi pentru anul sabatic (Levitic 25,6; 26,34.43; 2 Cronici 36,21). Verbul shabath apare de 70 de ori, de 7 ori cu referire la odihna de Sabat şi de 63 de ori cu referire la alte feluri de odihnă. În ce priveşte acest ultimul sens, vezi Geneza 8,22; Iosua 5,12; Neemia 6,3; Plângeri 5,14; Isaia 14,4; 24,8; 33,8. Sensul de bază al verbului shabath este de „a înceta”, „a se odihni”. Uneori cuvântul face referire la odihna Sabatului săptămânal. Dar substantivul shabbath, derivat de la shabath, se referă de obicei la odihna Sabatului săptămânal, precum şi la perioada de timp delimitată de Sabate succesive, adică săptămâna (Leviticul 23,15), şi la anii sabatici (cap. 26,35; etc.). Se poate observa, de asemenea, că shabbathon, care este simplul shabbath cu terminaţia on, este folosit cu privire la Ziua Ispăşirii (Leviticul 16,31; 23,32), la anul sabatic (Leviticul 25,4.5), la Sărbătoarea Trâmbiţelor (Leviticul 23,24), şi la prima şi ultima zi a Sărbătorii Corturilor (Leviticul 23,39) – precum şi pentru Sabatul zilei a şaptea.

Sabbatizo este folosit de şapte ori în Septuaginta, o dată cu privire la Sabatul zilei a şaptea (Exodul 16,30), o dată cu privire la alte sabate (Leviticul 23,32), şi de cinci ori cu privire la odihna pământului în anul sabatic (Leviticul 26,34.35; 2 Cronici 36,21). În Septuaginta, la Exodul 16,30; Leviticul 23,32; 26,34.35, sabbatizo vine de la cuvântul ebraic shabath. Aşadar ideea fundamentală exprimată de sabbatizo în Septuaginta este aceea de odihnă sau încetare a muncii sau a altei activităţi. De aceea, folosirea cuvintelor înrudite greceşti şi ebraice dă de înţeles faptul că substantivul sabbatismos poate să însemne fie „odihna” de Sabat, fie pur şi simplu „odihnă” sau „încetare”, într-un sens mai general. În felul acesta, un studiu lingvistic al cuvântului sabbatismos din Evrei 4,9 nu clarifică dacă aici se face referire la „odihna” săptămânală de Sabat sau pur şi simplu „odihnă” sau „încetare”, într-un sens general. Numai contextul poate decide asupra acestei probleme, context de care cu obstinaţie faceţi excepţie şi tu, şi ovidu-s.

Se pare că scriitorul Epistolei către Evrei foloseşte cuvintele katapausis şi sabbatismos, mai mult sau mai puţin, ca sinonime:

1. Din cauză că Iosua nu a putut să-i conducă pe israeliţi la „odihna” spirituală (katapausis, v. 8), rămâne un sabbatismos (v. 9) pentru creştini. Logic, înseamnă că ceea rămâne este aceeaşi cu ceea ce trebuie să se înceapă. Faptul că Iosua nu l-a condus pe Israel la „odihna” spirituală, nu ar fi un motiv pentru creştini să nu ţină Sabatul.

2. Din v. 1 şi v. 6 este clar că ceea ce rămâne pentru poporul lui Dumnezeu în timpurile NT este katapausis; în v. 9 se spune că rămâne un sabbatismos. A declara că ceea ce rămâne pentru „poporul lui Dumnezeu” este Sabatul săptămânal, înseamnă că Sabatul săptămânal este lucrul la care Iosua nu a reuşit să-l conducă pe Israel.

3. Faptul că în Septuaginta, Biblia bisericii primare, katapauo (Geneza 2,2.3; Exodul 20,11) şi sabbatizo (Exodul 16,30; Leviticul 23,32) sunt folosite unul în locul altuia pentru Sabatul zilei a şaptea, tinde să înlăture sugestia că scriitorul, în Evrei 3,4, ar fi intenţionat să facă o distincţie între aceste forme substantivale.

Se poate observa faptul că iudeii de pe timpul lui Pavel, creştini sau necreştini, erau minuţioşi în ţinerea poruncii a patra. Fără îndoială că, scriindu-le iudeilor, autorul acestei epistole n-a considerat necesar să le dovedească faptul că păzirea Sabatului „rămâne”. Dacă în urma acestei extinse argumentaţii (care începe la cap. 3,7) apostolul ajunge la concluzia că Sabatul rămâne pentru poporul lui Dumnezeu, atunci se pare că el este vinovat de un non sequitur, deoarece concluzia aceasta nu decurge logic din argumentaţie. N-ar fi existat nici un motiv pentru un efort atât de elaborat de a-i convinge pe iudei să facă ceea ce făceau deja – ţineau Sabatul. În plus, în timpurile apostolice Sabatul zilei a şaptea era ţinut de toţi creştinii, atât dintre iudei cât şi dintre neamuri, şi orice argument pentru a dovedi valabilitatea Sabatului în acea perioadă de început a bisericii creştine, ar fi fost fără rost. În plus, se poate observa că secţiunea alcătuită din cap. 3 şi 4 începe cu invitaţia de a privi „la Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, adică Iisus” (cap. 3,1) şi se încheie cu îndemnul călduros „să ne apropiem cu deplină încredere” de El „ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (cap. 4,16). Ce legătură ar putea exista între o extinsă argumentare, menită să arate că Sabatul rămâne obligatoriu pentru biserica creştină şi tema declarată a cap. 3 şi 4 – lucrarea lui Hristos ca Marele nostru Preot în sanctuarul ceresc – este într-adevăr neclar.

Odihna de care se vorbeşte aici este odihna harului,este adevărata odihnă a credinţei, odihna spirituală.

Noi intrăm în „odihna” lui Dumnezeu atunci când ne aţintim „privirile” la Iisus (cap. 3,1) şi ascultăm de glasul Său (cap. 3,7.15; 4,7), când avem credinţă în El (cap. 4,2.3) când „rămânem tari în mărturisirea noastră” (v. 14) şi când „ne apropiem … de scaunul harului (v. 16). Aceia care vor să intre în experienţa aceasta trebuie să se ferească de „o inimă rea şi necredincioasă” (cap. 3,12) şi de împietrirea inimii (cap. 3,8.15; 4,7). Ei trebuie să se străduiască să intre în „odihna” lui Dumnezeu (cap. 4,11).

Aceia care intră în „odihna” lui Dumnezeu, vor rămâne „tari în mărturisirea” lor (v. 14). Ei se vor apropia „cu deplina încredere de scaunul harului”, ca să capete „îndurare” şi să găsească „har”, ca să fie ajutaţi „la vreme de nevoie” (v. 16).


7.Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre".
8.Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi.
9.Drept aceea, s-a lăsat o ţinere de Sabat poporului lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Danut7

Singura inovatie este sambata lui Ellen White, care nu are nimic de-a face cu sambata iudeilor si nici cu ziua de odihna a crestinilor.

Sâmbăta nu este "inovaţia" Ellenei White, ci instituţia lui Dumnezeu (Facerea 2,3) şi extensia de autoritate a lui Iisus, El fiind Domn al Sâmbetei (Marcu 2,28).

În prealabil postat de Danut7

Crestinismul totdeauna a tinut duminica.

Pentru afirmaţia aceasta te râd şi curcile nu numai teologii ortodocşi.

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Acurateţea explicaţiilor tale lasă de dorit. Mai întâi de toate, verbul Shabath nu are doar sensul de "a înceta", "a termina". Pentru aceasta există verbul chadal (Gen.11,8 şi 41,49 ca să dau doar două exemple). Shabath are mai ales sensul de a se odihni.

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Sâmbăta nu este "inovaţia" Ellenei White, ci instituţia lui Dumnezeu (Facerea 2,3) şi extensia de autoritate a lui Iisus, El fiind Domn al Sâmbetei (Marcu 2,28).

Am sa-ti raspund simultan la ambele.Cuvantul tradus ca Sabbath din Facerea 2:3 este verbul a inceta sau a termina.Iisus Hristos este Domn al Sabatului , nu al sambetei,adica Domnul odihnei.Putin diferit.Denumirea de sabat se refera strict la odihna si la "incetarea" muncii.Nu doar la o zi saptamanala sau la sambata pe care Hristos a decimat-o , si a dezlegat-o , inlocuind-o cu Duminica, odihna adusa de El si nu de Moise sau de alti oameni.Odihna care il are ca mijlocitor insusi pe El, prin Invierea Sa din morti, ziua adevarata de odihna, mai buna decat sabatul evreiesc, caci oricine cinsteste, iubeste si crede in aceasta zi, adica in <Invierea lui Hristos> pe care este si sumarizata intreaga Scriptura si Evanghelia Noului Testament intra cu adevarat in Odihna cea adevarata a lui Dumnezeu, in care prin ziua lui Moise "sambata" nu au intrat aceia, pana nu s-a implinit Ziua lui Iisus Hristos.

În prealabil postat de tricesimusseptimus

.

Cât priveşte termenul Sabbatismos din Evrei 4,9, acesta are o situaţie mai specială ce n-a fost discutată încă pe acest topic, oricât de stufos a devenit el.
Cuvântul sabbatismos nu apare în altă parte, nici în Biblie, nici în literatura veche până în secolul al II-lea; cu o singură excepţie posibilă: Plutarh în Moralia 166A. Prin urmare, unii au tras concluzia că scriitorul epistolei către Evrei a creat acest cuvânt atunci când a scris pasajul acesta.

Sabbatismos şi sabbatizo sunt variantele greceşti ale substantivului ebraic shabbath şi respectiv ale verbului înrudit, shabath, iar înţelesul celui din urmă poate să arunce lumină asupra sensului celui dintâi. Shabbath apare de 101 ori în Vechiul Testament, unde de obicei înseamnă „Sabat” –ziua a şaptea a săptămânii– sau „săptămână”, o perioadă de şapte zile delimitată de Sabate succesive. Acest cuvânt este folosit şi pentru anul sabatic (Levitic 25,6; 26,34.43; 2 Cronici 36,21). Verbul shabath apare de 70 de ori, de 7 ori cu referire la odihna de Sabat şi de 63 de ori cu referire la alte feluri de odihnă. În ce priveşte acest ultimul sens, vezi Geneza 8,22; Iosua 5,12; Neemia 6,3; Plângeri 5,14; Isaia 14,4; 24,8; 33,8. Sensul de bază al verbului shabath este de „a înceta”, „a se odihni”. Uneori cuvântul face referire la odihna Sabatului săptămânal. Dar substantivul shabbath, derivat de la shabath, se referă de obicei la odihna Sabatului săptămânal, precum şi la perioada de timp delimitată de Sabate succesive, adică săptămâna (Leviticul 23,15), şi la anii sabatici (cap. 26,35; etc.). Se poate observa, de asemenea, că shabbathon, care este simplul shabbath cu terminaţia on, este folosit cu privire la Ziua Ispăşirii (Leviticul 16,31; 23,32), la anul sabatic (Leviticul 25,4.5), la Sărbătoarea Trâmbiţelor (Leviticul 23,24), şi la prima şi ultima zi a Sărbătorii Corturilor (Leviticul 23,39) – precum şi pentru Sabatul zilei a şaptea.

Sabbatizo este folosit de şapte ori în Septuaginta, o dată cu privire la Sabatul zilei a şaptea (Exodul 16,30), o dată cu privire la alte sabate (Leviticul 23,32), şi de cinci ori cu privire la odihna pământului în anul sabatic (Leviticul 26,34.35; 2 Cronici 36,21). În Septuaginta, la Exodul 16,30; Leviticul 23,32; 26,34.35, sabbatizo vine de la cuvântul ebraic shabath. Aşadar ideea fundamentală exprimată de sabbatizo în Septuaginta este aceea de odihnă sau încetare a muncii sau a altei activităţi. De aceea, folosirea cuvintelor înrudite greceşti şi ebraice dă de înţeles faptul că substantivul sabbatismos poate să însemne fie „odihna” de Sabat, fie pur şi simplu „odihnă” sau „încetare”, într-un sens mai general. În felul acesta, un studiu lingvistic al cuvântului sabbatismos din Evrei 4,9 nu clarifică dacă aici se face referire la „odihna” săptămânală de Sabat sau pur şi simplu „odihnă” sau „încetare”, într-un sens general. Numai contextul poate decide asupra acestei probleme, context de care cu obstinaţie faceţi excepţie şi tu, şi ovidu-s.

Se pare că scriitorul Epistolei către Evrei foloseşte cuvintele katapausis şi sabbatismos, mai mult sau mai puţin, ca sinonime:

1. Din cauză că Iosua nu a putut să-i conducă pe israeliţi la „odihna” spirituală (katapausis, v. 8), rămâne un sabbatismos (v. 9) pentru creştini. Logic, înseamnă că ceea rămâne este aceeaşi cu ceea ce trebuie să se înceapă. Faptul că Iosua nu l-a condus pe Israel la „odihna” spirituală, nu ar fi un motiv pentru creştini să nu ţină Sabatul.

2. Din v. 1 şi v. 6 este clar că ceea ce rămâne pentru poporul lui Dumnezeu în timpurile NT este katapausis; în v. 9 se spune că rămâne un sabbatismos. A declara că ceea ce rămâne pentru „poporul lui Dumnezeu” este Sabatul săptămânal, înseamnă că Sabatul săptămânal este lucrul la care Iosua nu a reuşit să-l conducă pe Israel.



3. Faptul că în Septuaginta, Biblia bisericii primare, katapauo (Geneza 2,2.3; Exodul 20,11) şi sabbatizo (Exodul 16,30; Leviticul 23,32) sunt folosite unul în locul altuia pentru Sabatul zilei a şaptea, tinde să înlăture sugestia că scriitorul, în Evrei 3,4, ar fi intenţionat să facă o distincţie între aceste forme substantivale.

Se poate observa faptul că iudeii de pe timpul lui Pavel, creştini sau necreştini, erau minuţioşi în ţinerea poruncii a patra. Fără îndoială că, scriindu-le iudeilor, autorul acestei epistole n-a considerat necesar să le dovedească faptul că păzirea Sabatului „rămâne”. Dacă în urma acestei extinse argumentaţii (care începe la cap. 3,7) apostolul ajunge la concluzia că Sabatul rămâne pentru poporul lui Dumnezeu, atunci se pare că el este vinovat de un non sequitur, deoarece concluzia aceasta nu decurge logic din argumentaţie. N-ar fi existat nici un motiv pentru un efort atât de elaborat de a-i convinge pe iudei să facă ceea ce făceau deja – ţineau Sabatul. În plus, în timpurile apostolice Sabatul zilei a şaptea era ţinut de toţi creştinii, atât dintre iudei cât şi dintre neamuri, şi orice argument pentru a dovedi valabilitatea Sabatului în acea perioadă de început a bisericii creştine, ar fi fost fără rost. În plus, se poate observa că secţiunea alcătuită din cap. 3 şi 4 începe cu invitaţia de a privi „la Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, adică Iisus” (cap. 3,1) şi se încheie cu îndemnul călduros „să ne apropiem cu deplină încredere” de El „ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (cap. 4,16). Ce legătură ar putea exista între o extinsă argumentare, menită să arate că Sabatul rămâne obligatoriu pentru biserica creştină şi tema declarată a cap. 3 şi 4 – lucrarea lui Hristos ca Marele nostru Preot în sanctuarul ceresc – este într-adevăr neclar.

Odihna de care se vorbeşte aici este odihna harului,este adevărata odihnă a credinţei, odihna spirituală.

Noi intrăm în „odihna” lui Dumnezeu atunci când ne aţintim „privirile” la Iisus (cap. 3,1) şi ascultăm de glasul Său (cap. 3,7.15; 4,7), când avem credinţă în El (cap. 4,2.3) când „rămânem tari în mărturisirea noastră” (v. 14) şi când „ne apropiem … de scaunul harului (v. 16). Aceia care vor să intre în experienţa aceasta trebuie să se ferească de „o inimă rea şi necredincioasă” (cap. 3,12) şi de împietrirea inimii (cap. 3,8.15; 4,7). Ei trebuie să se străduiască să intre în „odihna” lui Dumnezeu (cap. 4,11).

Aceia care intră în „odihna” lui Dumnezeu, vor rămâne „tari în mărturisirea” lor (v. 14). Ei se vor apropia „cu deplina încredere de scaunul harului”, ca să capete „îndurare” şi să găsească „har”, ca să fie ajutaţi „la vreme de nevoie” (v. 16).


7.Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre".
8.Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi.
9.Drept aceea, s-a lăsat o ţinere de Sabat poporului lui Dumnezeu.

Bine ca incepi sa fi putin mai sincer.Evident ca din context din momentul in care zice in versetele 7 "Dumnezeu hotaraste din nou o zi" si 8 "o alta zi" automat nu mai vorbeste de aceiasi zi.Nu exista alt Sabat mai mare decat duminica.Fara duminica tot morti in pacatele noastre am fi.Sambata lui Moise a adus o eliberare pentru un singur popor, dintr-o robie pamanteasca si trupeasca, dar Duminica lui Hristos este cea care ne-a adus eliberarea din robia pacatului, a blestemului , a Iadului si a Mortii.Noua crestinilor, voua nu stiu ce v-a adus E.G.W, stiti voi mai bine.

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Pentru afirmaţia aceasta te râd şi curcile nu numai teologii ortodocşi.

Astept sa-mi dovedesti contrariul : Adica , ca crestinismul nu a tinut din totdeauna duminica.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Am sa-ti raspund simultan la ambele.Cuvantul tradus ca Sabbath din Facerea 2:3 este verbul a inceta sau a termina.Iisus Hristos este Domn al Sabatului , nu al sambetei,adica Domnul odihnei.Putin diferit.Denumirea de sabat se refera strict la odihna si la "incetarea" muncii.

Ai un talent deosebit în a da cu băţu-n baltă. Când Hristos se autodenumeşte "Domn al Sâmbetei"(Marcu 2,28 - versiunea ortodoxă actuală!!) se referă chiar la sabatul zilei a şaptea nu la odihnă în general, din două motive:

1. În Marcu 2, disputa cu fariseii era cu privire la sâmbătă. Ucenicii erau acuzaţi de aceştia că ar călca sâmbăta, şi nu că dorm insuficient

2. termenul în originalul grecesc este sabbaton (sâmbătă), şi nu anapausis (odihnă).

În prealabil postat de Danut7

Nu doar la o zi saptamanala sau la sambata pe care Hristos a decimat-o , si a dezlegat-o , inlocuind-o cu Duminica

Hristos n-a "decimat" nimic. Din 2 motive:

1. Săptămâna are doar 7 zile nu 10
2. Hristos nu a venit să strice Legea (Matei 5,17). Adevăratul "decimator" e diavolul cu toţi ciracii lui (poţi să-i enumeri aici pe Constantin şi pe episcopul de Roma) care au încercat să decimeze (la propriu) Decalogul (Dan. 7,25).

În prealabil postat de Danut7

Sambata lui Moise a adus o eliberare pentru un singur popor, dintr-o robie pamanteasca si trupeasca

Exodul evreilor n-a avut loc sâmbăta, iar sărbătoarea în cinstea eliberării lor era anuală, nu săptămânală: Paştele

În prealabil postat de Danut7

dar Duminica lui Hristos este cea care ne-a adus eliberarea din robia pacatului, a blestemului , a Iadului si a Mortii.

Eliberarea din robia păcatului a fost adusă de Hristos nu de duminică. Iar învierea Lui a avut loc o dată, nu în fiece duminică.

În prealabil postat de Danut7

Astept sa-mi dovedesti contrariul : Adica , ca crestinismul nu a tinut din totdeauna duminica.

Tot asta ţi se dovedeşte biblic de 88 de pagini încoace. Dacă a fost un moment când nu a ţinut duminica, atunci acela a fost cu siguranţă perioada apostolilor. În rest, documentele patristice falsificate şi adnotate ulterior de către cei interesaţi, nu mă pasionează. Dumnezeu a sfinţit şi binecuvântat sâmbăta. Duminica nu a fost nici sfinţită nici binecuvântată de El, oricât v-aţi canoni să demonstraţi contrariul.

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Ai un talent deosebit în a da cu băţu-n baltă. Când Hristos se autodenumeşte "Domn al Sâmbetei"(Marcu 2,28 - versiunea ortodoxă actuală!!) se referă chiar la sabatul zilei a şaptea nu la odihnă în general, din două motive:

1. În Marcu 2, disputa cu fariseii era cu privire la sâmbătă. Ucenicii erau acuzaţi de aceştia că ar călca sâmbăta, şi nu că dorm insuficient

2. termenul în originalul grecesc este sabbaton (sâmbătă), şi nu anapausis (odihnă).

Hristos le spune iudeilor ca in mijlocul lor se afla Domnul a toate , in special Domnul care i-a scos din Egipt si care le-a dat o zi de odihna si carora ei se inchinau in fiecare sambata.Caci mai mare decat Templul se afla acolo, si mai mare decat slujirea in umbre inchipuita in Vechiul Testament,insusi Domnul Dumnezeu in carne si oase,Cel care avea sa puna capat umbrelor si sa aduca Odihna lui Dumnezeu, prin Invierea Sa din morti.Dupa cum si Scriptura arata :

Matei 12
6.Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici.
8.Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Hristos n-a "decimat" nimic. Din 2 motive:

1. Săptămâna are doar 7 zile nu 10
2. Hristos nu a venit să strice Legea (Matei 5,17). Adevăratul "decimator" e diavolul cu toţi ciracii lui (poţi să-i enumeri aici pe Constantin şi pe episcopul de Roma) care au încercat să decimeze (la propriu) Decalogul (Dan. 7,25).

Hristos a dezlegat , si a calcat sambata rupand-o din dregatoria sa si inlocuind-o cu duminica.Adu-ti aminte cand mergi maine la adunare de versetele astea, paganule :

Ioan 5:18 Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.

Ioan 9:16 Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei.

Matei 12 :

1. În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.
2. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.
3. Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină?

În prealabil postat de tricesimusquintus

Exodul evreilor n-a avut loc sâmbăta, iar sărbătoarea în cinstea eliberării lor era anuală, nu săptămânală: Paştele

Evrei tineau sambata ca zi de odihna si pentru ca Dumnezeu i-a scos din Egipt.In fiecare sambata isi aduceau aminte de eliberarea din Egipt, vezi Deuteronom 5:15, din nou...

În prealabil postat de tricesimusquintus

Eliberarea din robia păcatului a fost adusă de Hristos nu de duminică. Iar învierea Lui a avut loc o dată, nu în fiece duminică.

1Corinteni 15 :

16. Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
17. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre;

Fara duminica esti mort.Esti in pacatele tale, daca nu crezi in Iisus Hristos cel adevarat , in lucrarea Sa pe cruce si in Invierea Sa din morti.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Tot asta ţi se dovedeşte biblic de 88 de pagini încoace. Dacă a fost un moment când nu a ţinut duminica, atunci acela a fost cu siguranţă perioada apostolilor. În rest, documentele patristice falsificate şi adnotate ulterior de către cei interesaţi, nu mă pasionează. Dumnezeu a sfinţit şi binecuvântat sâmbăta. Duminica nu a fost nici sfinţită nici binecuvântată de El, oricât v-aţi canoni să demonstraţi contrariul.

Eu cred ca ti se dovedeste de 88 de pagini ca , Sabatul adevarat e duminica.Ca apostolii au tinut duminica, ca ei au scris despre Duminica, ca intreaga evanghelie se bazeaza pe duminica(adica pe inviere), ca scrierile patristice si istorice confirma si ele si atesteaza tinerea duminicii de catre toti crestinii a tuturor timpurilor.Nu a fost absolut nici un moment in care nu s-a tinut duminica in crestinism.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Hristos le spune iudeilor ca in mijlocul lor se afla Domnul a toate , in special Domnul care i-a scos din Egipt si care le-a dat o zi de odihna si carora ei se inchinau in fiecare sambata.Caci mai mare decat Templul se afla acolo, si mai mare decat slujirea in umbre inchipuita in Vechiul Testament,insusi Domnul Dumnezeu in carne si oase,Cel care avea sa puna capat umbrelor si sa aduca Odihna lui Dumnezeu, prin Invierea Sa din morti.Dupa cum si Scriptura arata :

Matei 12
6.Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici.
8.Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.

Mă aşteptam să pui în discuţie cele două argumente (că Hristos vorbeşte de sabatul zilei a şaptea şi nu de odihnă în general), şi în loc de aceasta... aceleaşi platitudini.

În prealabil postat de Danut7

Hristos a dezlegat , si a calcat sambata rupand-o din dregatoria sa si inlocuind-o cu duminica.Adu-ti aminte cand mergi maine la adunare de versetele astea, paganule :

Ioan 5:18 Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.

Ioan 9:16 Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei.

Matei 12 :

1. În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.
2. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.
3. Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină?

La fel şi aici... în loc de a-mi contracara argumentele, îmi vi iarăşi cu cele 3 acuzaţii fariseice de călcare a sabatului. Ţi s-au epuizat argumentele de recurgi la spusele fariseilor? Încă puţin şi vi cu argumentele diavolului...

În prealabil postat de Danut7

Evrei tineau sambata ca zi de odihna si pentru ca Dumnezeu i-a scos din Egipt.In fiecare sambata isi aduceau aminte de eliberarea din Egipt, vezi Deuteronom 5:15, din nou...

Da, o ţineau şi pentru că... Tu când ţii duminica faci tabula rasa de celelalte lucrări minunate ale Domnului?

În prealabil postat de Danut7

Fara duminica esti mort.

Cine oare ne acuza că noi idolatrizăm o zi?...

În prealabil postat de Danut7

Esti in pacatele tale, daca nu crezi in Iisus Hristos cel adevarat , in lucrarea Sa pe cruce si in Invierea Sa din morti.

Credinţa aceasta o poţi avea şi fără a păzi duminica, şi fără a te închina icoanelor, şi fără a-ţi face cruce, şi fără a te confesa preotului şi fără a pupa moaştele ori alte forme aberante de închinare.