Slava desarta si trufia

[windorin]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Multa frica ma incearca, frica de mine sa nu mai cad. Fiecare intalnire sau apropiere de semeni e imprejmuita de gandul: daca voi gresi iar, cum ma duc din nou la spovedanie cu aceleasi mizerii, cum ma prezint in fata oamenilor cu aceeasi fata? Singura nadejde imi este in curajul ce poate veni din cer.

Aceasta este "nelinistea cea buna", spre care ne indeamna Parintele Paisie Aghioritul. Sa o dobandim si sa o pastram !

Dumnezeu priveste la inima noastra, iar nu la cantitatea de fapte bune sau rele. Un om care face numai bine, caci il face usor, poate fi adesea mai prejos decat unul care face putin bine si mai mult rau, insa cade neincetat in genunchi de durerea ca nu poate face mai mult bine si ca adesea cade in rele.

Ma gandesc la Apostolul Petru. Cum o fi putut sa priveasca Petru in ochi pe Hristos, dupa Invierea Sa, dupa ce se lepadase de El si inca de trei ori, cu cateva zile mai in urma ?!

Eu ma tot gandeam ca frica mea provine din credinta putina si ca asta e o piatra de mormant grea pentru suflet, aproape imposibil de trecut. Singura dorinta e sa nu mai fiu in inselare - gandurile ma pot incuraja sa starui in rau prezentandu-l ca fiind bine sau ca fiind peste puterile mele si n-am putut inclina inspre a ma usura de responsabilitate. Sa fim responsabili mereu de raul din noi cred ca ne poate ajuta sa fim mereu in stare de trezie. Ma rog din suflet ca starea asta de tulburare si de ganduri de frica sa nu faca din sufletul meu un suflet tulburat, "scaun pentru draci" cum am citit in citatul zilei candva si sper sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa gasim calea pe care sa nu fim tulburati de absenta certitudinii (oare mai sunt eu sau nu nemernica?) ci mereu imbogatiti de credinta. Doamne ajuta!

[Langu]

În prealabil postat de windorin

Aceasta este "nelinistea cea buna", spre care ne indeamna Parintele Paisie Aghioritul. Sa o dobandim si sa o pastram !

Dumnezeu priveste la inima noastra, iar nu la cantitatea de fapte bune sau rele. Un om care face numai bine, caci il face usor, poate fi adesea mai prejos decat unul care face putin bine si mai mult rau, insa cade neincetat in genunchi de durerea ca nu poate face mai mult bine si ca adesea cade in rele.

Ma gandesc la Apostolul Petru. Cum o fi putut sa priveasca Petru in ochi pe Hristos, dupa Invierea Sa, dupa ce se lepadase de El si inca de trei ori, cu cateva zile mai in urma ?!

Din punctul meu de vedere,L-a privit cu speranta asa cum Il privim toti credinciosii.