Ce profesie v-ar placea sa aveti?

[andreicozia]

În prealabil postat de maniucu

Mi-as dori f mult sa profesez in invatamant, imi plac mult copiii si chiar am facut studii in domeniu, dar, in acelasi timp, cu salariu din invatamant, n-as reusi sa ma intretin singura. !

Din cite stiam, salariile in invatamint s-au marit la aprox 2000 de lei sau chiar mai mult , nu?
Tu, cam de ce suma ai nevoie pentru intretinerea ta?

[caliyo]

salariul in invatamant e cam de 900-1000 de eli pt cei cu vechime pana in 10 ani si fara grade. Pt. cei cu gradul I si cu vechime asemanatoare e pana in 1500 lei
Salariul de 2000 il ai cam dupa o viata in invatamant.
Nu prea e de invidiat.

[maniucu]

În prealabil postat de caliyo

salariul in invatamant e cam de 900-1000 de eli pt cei cu vechime pana in 10 ani si fara grade. Pt. cei cu gradul I si cu vechime asemanatoare e pana in 1500 lei
Salariul de 2000 il ai cam dupa o viata in invatamant.
Nu prea e de invidiat.

de astfel de salarii in invatamant stiu si eu.

[lore86]

gand la gand cu bucurie:)
chiar si eu ma confrunt in perioada asta cu probleme asemanatoare. sunt economist de profesie, dar m-am angajat ca educator din cauza ca cineva mi-a facut o oferta buna.*(10 mil plus reducere ptr unu din cei doi copii la gradi).problemele au aparut dupa ce am inceput serviciul:nu mi-a fost permis nici o initiativa, nici un proiect, toate au fost barate, inclusiv subiectele de la lectie.pe cat de drag mi-a fost lucrul cu copiii pe atat de mult m-au dezgustat toate astea, am inceput sa ma sint frustrata din cauza ca nu puteam sa pun in practica nici o idee.mi se tot resprosa ca sunt o incepatoare si ca nu trebuie sa mai iau in itiative. en fine.. ce sa mai zic. stau in dubii in prag de sarbatori ca nu stiu ce sa fac, mi s-a propus un post de ajutor de bucatar , pe 300 ron dupa sarbatori tot la aceeasi instituite. probabil voi accepta pana gasesc ceva mai bun. dar e sigur ca nu voi mai intra in sistemul asta NICIODATA! m-a dezgustat...

visul meu de o viata era medicina. si azi sufar ca nu am putut sa o fac din cauza ca m-am casatorit devreme, iar medicina ca si familist cu copii mici nu prea se imbina. asta e....

sper sa gasesc ceva bun, care sa imi pemita sa ma misc liber, sa imi ofera posibilitate inteprinderii de proiecte noi, sa fie pro creativitate, libertate de expresie. dar poate ca acestea sunt concepte utopice.

dar ms, ca ai deschis sb. mi-a prins bine sa mai zic cuiva ce am pe suflet

[caliyo]

maniucu,
ti-am mai zis, te inteleg perfect. Sfatul meu e sa actionezi intelept, adica sa iti faci niste rezerve de bani care sa iti ajunga la cheltuielile macar pe 2-3 luni, doar asa te poti inhama sa iti dai demisia si sa cauti de lucru in alta parte. Si nu e obligatoriu sa te duci in alt domeniu , dar macar sa ai mai mult timp liber pe care sa il petreci cu familia, prietenii sau pur si simplu pt tine, pt sufletul tau. Cand te duci la serviciu, du-te cu speranta ca zbuciumul asta se va sfarsi intr-un viitor apropiat si ca va urma o perioada mai placuta. Eu asa ma incurajam cand nu imi placea la serviciu, imi ziceam ca trebuie sa mai suport un timp si apoi imi va fi mai bine.
Cat priveste invatamantul , ia-ti gandul. Din pacate, e un domeniu in care nu ai prea multe satisfactii, nici materiale, nici spirituale. Copiii nu mai sunt interesati de nimic, obraznicia atinge cote maxime, respect din partea nimanui...

[AndruscaCIM]

Da, si eu am lucrat in invatamant, am " suferit" multe critici legate de faptul ca nu se merita, salarii mici ...timp in care profesorii ar trebui sa se reprofileze daca tot vor bani si de asta nu pot ei trai...

Ce mi-as dori eu sa fac, si ce as putea deveni...ar fi sa devin pictorita, insa lenea m-a impiedicat sa fac si ceva in sensul asta...

De cand am absolvit liceul de arta, am pictat doar niste icoane, mai desenam copiilor la scoala si un tablou...unul singur...de care sotul meu este foarte entuziasmat, insa eu stiu ca aveam altceva in minte si a iesit altceva...dar asta din cauza ca mi-am iesit din mana!

Sper ca in viitorul apropiat, cu ajutorul lui Dumnezeu sa ma si pun pe treaba!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de caliyo

maniucu,
ti-am mai zis, te inteleg perfect. Sfatul meu e sa actionezi intelept, adica sa iti faci niste rezerve de bani care sa iti ajunga la cheltuielile macar pe 2-3 luni, doar asa te poti inhama sa iti dai demisia si sa cauti de lucru in alta parte. Si nu e obligatoriu sa te duci in alt domeniu , dar macar sa ai mai mult timp liber pe care sa il petreci cu familia, prietenii sau pur si simplu pt tine, pt sufletul tau. Cand te duci la serviciu, du-te cu speranta ca zbuciumul asta se va sfarsi intr-un viitor apropiat si ca va urma o perioada mai placuta. Eu asa ma incurajam cand nu imi placea la serviciu, imi ziceam ca trebuie sa mai suport un timp si apoi imi va fi mai bine.
Cat priveste invatamantul , ia-ti gandul. Din pacate, e un domeniu in care nu ai prea multe satisfactii, nici materiale, nici spirituale. Copiii nu mai sunt interesati de nimic, obraznicia atinge cote maxime, respect din partea nimanui...

Asa este, insa lucrurile se schimba cand profesorul incearca sa stabileasca o legatura cat de cat apropiata cu e, sa gaseasca niste canale de comunicare nu numai legate de lectia la zi...cel putin asta am observat eu!

[andrei_im]

cred ca cel mai important este sa ne alegem o meserie care chiar ne place. si indiferent ce alegem, sa le facem pe toate cu frica lui Dumnezeu. Eu am avut o profesoara de istorie in liceu care preda cu atata dragoste elevilor, si castiga cat castiga orice profesor. Ii placea sa treaca de la istorie, la povesti din copilarie, apoi iar la istorie si in final ne mai povatuia ce sa facem in viata, inainte sa sune clopotelul. :) foarte multa dragoste avea aceasta femeie pentru meseria ei si pentru noi, elevii. Sunt unele persoane care au o chemare speciala spre cariera didactica si nu cred ca ar trebui sa dea la o parte acest dar, din motive financiare. Doamne ajuta!

[elizabeta]

Eh, fiecare cu talantii lui...cred ca problema ar trebui sa fie nu atat ce-am vrea noi sa fim, ci ce vrea El pentru noi... este greu sa intelegem de la inceput ce plan are cu fiecare dintre noi...

[lidiap]

Nu imi permit sa dau sfaturi dar cateodata e bine sa inveti din prostiile altora. Sigur, ideal e sa faci ceea ce iti place si pentru ce te-ai pregatit. Adica, omul potrivit la locul potrivit pe care il si sfinteste.
traim vremuri extrem de dificile iar previziunile pentru 2010 sunt sumbre. Asa ca, m-as gandi nu de 2 ci de 9 ori inainte sa iau decizii. Experienta mea foarte trista: am fost director adjunct de institutie publica. Salar mare (nu am nimic cu nimeni dar in administratia publica se castiga foarte bine si se munceste 3 ore din 8, am lucrat 12 ani in administratie si am vazut multe), avantaje, eram recunoscuta, stimata, apreciata, aveam perspective, etc. Ei, am vrut mai mult (si mai repedesi) si am luat cea mai proasta decizie din viata mea: sa demisionez si sa incep alaturi de sotul meu si un asociat (care a fost de fapt "creierul" ideii) o afacere pe cont propriu. Pe scurt, afacerea nu a mers, am cheltuit toti banii pe care-i aveam si am ajuns acum sa traim din mila parintilor (multumim Celui de sus ca avem parinti!), am pierdut 2 ani din viata pe care nu stiu daca ii vom recupera si suntem terminati psihic si fara sperante pentru viitor. Ca toti tinerii, ne-am facut si noi planuri - o casa, un copil dar s-au toate pe apa sambetei. Cu chiu cu vai sotul meu a gasit de lucru cu salar minim pe economie (desi si el are o facultate). Problema e ca eu nu gasesc absolut nimic, sunt inginer si mi se cere exeprienta de productie dar eu am lucrat in administratie asa ca diploma si experienta nu ma ajuta la nimic. daca va veti uita pe site-urile de recrutare veti vedea si 2000 de candidati pe un post. E jale asa ca nu va runcati cu capul inainte. Orice schimbare pe care o faci trebuie sa fie "in sus", sa evoluezi nu sa-ti dai palme. E clar ca tot de administratie sunt atrasa pentru ca la asta ma pricep cel mai bine insa nu as refuza acum nici un job numai sa putem supravietui (nici macar nu pot sa spun sa traim decent).