Libertatea crestinilor

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

O intrebare pentru anna21, mai ales, dar si pentru cei dintre voi care spuneti ca nu suntem liberi, cirobi ai pacatului, pana nu ne in dumnezeim: Ce inseamna asta pentru voi? Ca nu puteti lua nici o decizie? Nu prea sunt lamurita.
Anna spunea parca ca pentru ea numai ascultarea este valabila. Vroiam sa adaug ca pe langa multele antinomii care exista in crestinism, exista si antinomia: libertate-ascultare. Si ascultarea e valabila. Ascultarea de Dumnezeu, ascultarea de aproapele, ascultarea de duhovnic, da. Insa ele nu se contrazic cu libertatea.
Ar trebui sa mai dezvolt aceasta idee dar - alta data.

Cum adica doar ascultarea este valabila pt mine?
Ascultarea este calea catre libertate (nu am afirmat ca exista vreo contradictie). In ascultarea de Hristos te lepezi de dorinte si patimi (si de tot ce este lumesc). "Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie" (Luca 9:23).

Cat despre decizii.. ai o viziune f pragmatica, sa privim lucrurile in ansamblu: cat esti de liber in alegeri?
Esti constrans de calitatea informatiilor pe care le detii si de capacitatea ta de analiza.
Esti constrans de obligatii si responsabilitati sociale (familie, munca, prieteni, stat etc.)
Esti constrans de factori socio-economici si culturali.
Esti constrans de starea de sanatate fizica si psihica..etc.
Dar in realitate omul nici nu ia deciziile in mod rational, ci din lene foloseste o solutie facila: ce a facut data trecuta, ce a vazut la prieteni sau parinti sau cel mai adesea, ce i s-a sugerat subtil prin mass media ("modelul" pregatit de societatea contemporana).
Libertatea deciziei este supraevaluata!

Libertate inseamna ridicarea vietii deasupra tuturor problemelor si framantarilor lumesti, ridicarea catre o viata duhovniceasca.
Si eu inteleg ca aceasta implica lepadarea de sine.

Mai cred ca in om actioneaza doua forte opuse: iubirea de sine si iubirea de Dumnezeu. Si cat timp iubirea de sine primeaza, suntem robi ai pacatului (ca prin iubirea de sine deschidem usa mandriei, uitarii, lacomiei, maniei, desfranarii etc).
Ca sa-ti exemplific putin, gandeste-te la un om care teoretic poate face ce doreste. Dar este indragostit. Poate fi numit "liber"? Gandurile si actiunile lui sunt manate de o singura motivatie, au un singur scop. Nu este liber. Gandeste ca omul este indragostit de sine. Cam asta este starea omului "normal", neduhovnicit: iubirea de sine (care este sclavie.. sau inchinare la idoli, luati-o cum vreti).
(cu atat mai putin sunt liberi cei care au primit inraurire draceasca.. si majoritatea oamenilor o primesc!).

(Asta pe scurt.. si sunt pareri personale, daca nu sunt pe linia invataturii bisericii, va rog criticati.. oricum definitia libertatii este partiala si f.limitata deoarece am pus-o in legatura cu "libertatea de decizie" la care se refera Fani)