Intrebari din Geneza

[glykys]

În prealabil postat de topcat

O fi, dar asta nu inseamna nimic :)

Inseamna ca te complaci in a fi maimutzica, sa mananci bananele care cad din pom! :)))) Insa eu stiu ca nu e asa, tu te zbati sa afli adevarul, leganandu-te de pe o creanga pe alta! :) Dar pentru a intelege, trebuie sa renunti a mai fi maimuta.

În prealabil postat de glykys

Inseamna ca te complaci in a fi maimutzica, sa mananci bananele care cad din pom! :)))) Insa eu stiu ca nu e asa, tu te zbati sa afli adevarul, leganandu-te de pe o creanga pe alta! :) Dar pentru a intelege, trebuie sa renunti a mai fi maimuta.

Imi plac bananele, dar nu maninc orice banana. Alta mincare mi-ar sta in git
Pentru a intelege ce? Ajungem din nou la o discutie anterioara, din care rezulta ca nici voi nu intelegeti nimic. :)

[Floar3]

În prealabil postat de toni2009

Inteleg sentimentul tau.
Are legatura. Cabalisti spun ca cele 5 carti ale lui Moise nu descriu absolut deloc aceast lume corporala. Descriu doar lumile spirituale.
Imi cer scuze daca am deranjat. Nu am vrut asta. Am vrut doar sa impartasesc ceea ce am simtit ca ar fi calea. Sa o impartasesc celor care au, conform Kabbalah, "punctul din inima".

Am citit o carte interesanta despre kabbalah: "Simbolismul corpului uman" de Annick de Souzenelle care a dat anumite interpretari la VT. Intamplarile din VT sunt adevarate, nu sunt doar metafore... bineinteles ca au si niste intelesuri ascunse care nu sunt accesibile oricui, dar esentialul e in NT. Iti spun ca Kabbalah e foarte slabuta pe langa ortodoxie, citeste Patericul si Filocalia ca acolo e intelepciunea adevarata, nu te uita dupa scrieri pompoase care pretind ca iti ofera adevarul!

[glykys]

În prealabil postat de topcat

Imi plac bananele, dar nu maninc orice banana. Alta mincare mi-ar sta in git
Pentru a intelege ce? Ajungem din nou la o discutie anterioara, din care rezulta ca nici voi nu intelegeti nimic. :)

Exact cum spuneam, un Socrate care-si spune maimuta.

Iata o interpretare a mea (si voi spune de la inceput ce spun la sfarsit, ca nu-mi atribui nici o autoritate, incerc doar sa explorez ce ar insemna Geneza daca ne referim la ea ca "profetie a nasterii lui Iisus, care repeta prin sine si urmeaza sa desavaraseasca prin consecinte intreaga istorie a cosmosului".

La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului
şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit
Dumnezeu lumina de întuneric.
Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte.
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

Ou fecundat in prima zi, parcurge prima diviziune. Aceasta prima etapa este “goala” de personalitate genetica, stiut fiind ca, daca survine clivajul oului la etapa de doua celule, este posibila producerea unei sarcini cu doi gemeni identici.
Corpul femeii nu are control direct asupra oului fecundat, fiind posibila oricand eliminarea lui. Embrionul bicelular insa dobandeste ritmuri. El nu va mai fi niciodata o entitate “unica” organic. Va avea din ce in ce mai multe clivaje, diviziuni, compartimente, separari. La aceasta etapa, daca presupunem interventia divina pentru a concepe un om divin din mama pamanteasca si tata ceresc, controlul divinitatii trebuie sa fie perfect, mai intai pentru ca biologic mama nu are nici o influenta definita, apoi, pentru ca, daca avem intentia producerii unui fiu unic, “noaptea” (clivajele, diviziunile…) trebuie sa fie sub control, altfel aparand potential
cu o frecventa destul de mare posibili gemeni.
Dumnezeu patrunzand in lumea materiala la nivel microscopic, dupa epoci de traire a umanului in izolare anatomica si spirituala, nu si-a insusit “fortat” atributele omnipotentei. Din contra, el si-a folosit puterea ca sa-si insuseasca slabiciunile umane. A “verificat” pe cont propriu binele si raul.

Şi a zis Dumnezeu: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

Ziua a doua a conceptiei duce la embrionul de 4 celule. Ele sunt inca echipotente genetic (fiecare poate genera un embrion independent daca ar fi separata) dar de obicei aici intervine o polaritate. Embrionul dobandeste un “sus” si un “jos” in cel mai direct sens si uneori apar diferente de dimensiune intre poli. Aceasta polaritate se mentine pe tot restul existentei embrionului, desi fata de forma primara sufera numeroase schimbari, transformari, diferentieri anatomice.

Şi a zis Dumnezeu: “Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa.Şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Apoi a zis Dumnezeu: “Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa.
Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

Daca pana la acest pasaj nu era clar ca Biblia NU se refera la aparitia universului ci la un eveniment uman cu “insertii” din istoria universului, aici lucrurile sunt clare cu minim efort hermeneutic si cunostinte stiintifice neprejudiciate de conceptii “aliniate” doctrinar. Este si acum si era si pe vremea lui Moise de un absurd perfect ca plantele sa apara pe uscat inaintea luminii solare. Biblia nu vorbeste de asa ceva ci de ULTIMA ETAPA EMBRIONARA LA CARE EMBRIONUL SE MAI ASEAMANA LUMII VEGETALE. Embrionul de 8-12 celule corespunzator zilei a 3-a a conceptiei este ultima etapa la care o celula izolata de embrion mai este totipotenta (are toate competentele genetice) si nu se produc specializari. Genetica umana strabate ultima etapa la care semanam unei plante (tesuturile plantelor pot fi altoite, sau un fragment de tesut embrionar poate reproduce pe cont propriu planta intreaga). Fortele genetice asemanatoare lumii vegetale sunt responsabile de tot ceea ce in organism va produce forma vie. Nici la aceasta etapa mama nu are control asupra embrionului si intre mama si embrion exista o solutie de continuitate (sunt separabili).

Şi a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

Etapa premergatoare specializarilor celulare este cea mai importanta pentru orice embrion de mamifere si in general pentru orice embrion animal. La acest moment embrionul se “pregateste” pentru un proces inca foarte putin inteles: selectarea competentelor genetice si instalarea unei cronologii proprii CARE POATE FI PERCEPUTA. De aici incolo, nici o parte a intregului embrionar nu va mai putea reproduce intregul. Daca o celula este indepartata din embrion, ea va muri, iar restul embrionului va fi grav malformat si posibil incapabil de supravietuire. Embrionul cunoaste o perioada de maxima vulnerabilitate, pana cand celulele “cap de serie” pentru diverse competente se replica in mod suficient pentru a permite pierderea unora fara a fi afectat intregul. Unele tesuturi vor pastra caracteristici simple, de mentinere a formei vii, fara atribute specializate de functii complexe. Altele vor deveni sursa (stem) pentru tesuturi complexe, apte de miscare, de functii sofisticate, de transmitere de informatie proprie numai lumii animale. Embrionul isi separa din ce in ce mai clar functii animale fata de lumea vegetala si devine marcat diferit prin competente complicate si aservite pe sectoare fata de ordine de viata mai simple.
Acest lucru este comparabil aparitiei unor “sectoare de ritmuri”. Asa cum astrele produc ritmuri diurne si nocturne, sectoare din ce in ce mai vaste, mai complicate si mai interconectate ale embrionului produc ritmuri de crestere si dezvoltare proprii. La aceasta etapa, putem considera embrionul, desi inca separat de mama, ca avand conexiuni in formare cu tot ceea ce este universul vizibil. Fara aceste specializari, nici o fiinta vie nu ar percepe nimic, ar fi insensibila la ritmuri temporale exceptand cel sezonier si circadian, la propria trecere prin timp, iar cantitatea de informatie conexa cu mediul ar fi de nivelul unei vegetale.

Apoi a zis Dumnezeu: “Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: “Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.

Paragrafe dovedind inca odata, cu prisosinta, ca Biblia se refera la conceptia unui om. CU O STIINTA APROAPE EGALAND PE A SAVANTILOR EVOLUTIONISTI, Biblia remarca un fapt de o acuratete stiintifica imposibil de atins in acele vremuri: embrionul uman parcurge intai etape de dezvoltare care-l omologheaza animalelor cu sange rece (pesti, reptile inferioare) si apoi partial pasarilor, animale cu sange cald dar cu inmultire prin oua. Aceasta etapa este scurta si strict legata de nevoile embrionului de mamifere de a se dezvolta putin timp fara o placenta. Specializarile embrionului din aceasta perioada duc la formarea de putine tesuturi din care o parte amintesc de oul pasarilor, dar duc imediat la formarea de conexiuni cu tesuturile materne si la directionarea spre formarea placentei. Este cu neputinta de stiut pe cai obisnuite in ce fel a primit Moise informatii despre fenomene atat de subtile, care urmau sa fie cunoscute abia pe vremea microscoapelor perfectionate si erau straine observatiilor coerente la inceputul carerei lui Darwin, fiind cunoscute numai fragmentar intrucat colorantii pentru microscopie si examenele de tesuturi in sectiuni subtiri abia urmau sa fie descoperite.

Apoi a zis Dumnezeu: “Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”
Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.

Embrionul cunoaste primordiile genetice ale dezvoltarii de mamifer. El dobandeste functii celulare si tisulare care-l fac sa strabata in uter in forma abreviata toata istoria mamiferelor. In acest sens, embrionul uman devine un suveran al lumii animale, stapanind si perfectionand pana la o culme toata istoria animalelor cu sange cald si care nasc pui crescuti prin placenta.
El manifesta primordiile functiilor sexuale trupesti, care curand vor deveni manifeste prin tesuturi specializate, desi la aceasta etapa diferentele sunt minime, nerecognoscibile altfel decat la nivel biochimic si microscopic. Functiile umane superioare precum si atribute sofisticate ale organismului uman se pot hrani suficient cu resurse vegetale. Exista insa rudimente ale stapanirii omului asupra lumii animale care au nevoie de resurse sofisticate, accesabile numai in lumea animala. Paradox, dar organe precum creierul pot sa subziste numai cu glucoza (deci cu hrana vegetala simpla) tocmai pentru ca functiile superioare sa fie relativ protejate de perioade de acces dificil la hrana complexa. Fundamentele animale ale trupescului uman au insa nevoie de hrana complexa. Fiarele pamantului nu sunt aici animale terestre, ci functii omologabile animalului cu sange cald de care trupul uman este inca legat intrinsec. Puterile constiintei au suveranitate asupra animalului, desi una limitata, de unde referirea la animale domestice, desi ele evident nu ar fi putut exista inaintea omului. Paragraf care completeaza pe precedentul, si dovedeste inca odata ca Biblia se refera EXPLICIT LA GENEZA UNUI ORGANISM UMAN CARE IN ETAPA EMBRIONARA “RECAPITULEAZA” DATELE ESENTIALE ALE INTREGII LUMI VII. Fapt remarcabil, vorbim inca de un embrion cu un numar mic de celule. Cu toate acestea SPECIALIZARILE GENETICE corespunzatoare familiilor mari de tesuturi sunt trasate exact de la aceasta etapa. Cutare mic fragment din embrion va deveni sursa cutarui sector a carui genetica reprezinta cutare etapa din evolutia animala. Pentru a discerne ca aceste specializari se produc inca din aceasta etapa a oului ne-nidat, un savant ar trebui sa dispuna de cunostinte perfectionate si asimilate la sfarsitul secolului 20.

Rafinament maxim al Genezei: desi reptilele terestre (taratoarele de pe pamant) sunt inferioare ca organizare mamiferelor, si ar reprezenta o etapa embriologic inferioara, tinand de “ziua” precedenta, este posibil, sugereaza evolutionismul modern (de dupa Darwin!) ca mamiferele sa nu fi avut de-a face cu evolutia din reptile primitive, ci sa fie un “trunchi” de evolutie desprins INAINTE ca reptilele mari sa fi cucerit Pamantul. Ca urmare, desi in istoria terestra reptilele mari au aparut inaintea pasarilor si a mamiferelor, in “repetitia” filogenetica in utero, embrionul nu parcurge decat putine etape “reptiliene”, concentrate in putine sectiuni de dezvoltare (printre altele forma cea mai rudimentara a creierului de exemplu). Ca sa stie asa ceva, autorul Genezei ar fi trebuit sa posede cunostinte de paleontologie si embriologie sofisticata, consolidate in sec. 20.

Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.

Incepand cu ziua a saptea embrionul se implanteaza in peretele uterin. El devine legat direct si dependent absolut de corpul mamei. De aici inainte, daca privim din perspectiva unui Tata ceresc la nevoile vietii copilului, interventia protectoare paterna nu mai este utila la scara si eficienta absoluta, pentru ca trupul matern va oferi pruncului tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea pamanteasca normala si desavarsita. Tatal ceresc si-a incetat lucrarea suprafireasca si isi lasa Fiul sa fie incorporat intr-o faptura. Iata deci odihna Tatalui divin de interventia care, pana aici, era neaparat necesara, pentru a evita accidente care puteau compromite chiar si prin minime defectiuni conceptia Fiului Unul-nascut.

Aceste etape, care descriu specializari pur genetice din celulele oului-embrion inainte de nidare, duc la consolidarea a tot ceea ce este ulterior ciclu de dezvoltare. Embrionul este perfect ca aparat genetic, desi formele vii corespunzatoare specializarilor genetice pot apare numai cu luni de zile mai tarziu, incat ciclii de “recapitulare” a specializarilor lumii vii se reiau de numeroase ori pe numeroase sectoare, in forme din ce in ce mai perfectionate. De la etapa nidarii insa, embrionul dezvolta forme de cooperare cu mama din ce in ce mai complexe si este din ce in ce mai putin susceptibil unor defectiuni de dezvoltare.

Acest text este o teologumena, cu alte cuvinte autorul il considera o parere proprie si nu-i atribuie nici o autoritate teologala absoluta. Consider insa ca argumentele stiintifice ca Facerea reprezinta un monument de cunoastere umana reflectand in adanc detalii ale embriologiei care au devenit cunoscute abia dupa cam 3500 de ani sunt peremptorii asa cum rezulta la o minima exegeza a textului. Desfid pe aceasta cale pe orice materialist vulgar sa produca argumente contrarii stiintei acceptate, exceptand desigur ca pare greu de crezut geneza unui fiu din tata divin si mama pamanteana. In cursul carierei mele medicale am dezbatut aceasta problema cu numerosi embriologi, geneticieni si anatomisti si chiar si cei atei sau agnostici de buna credinta, exceptand obiectia nasterii suprafiresti, nu au putut identifica defectiuni majore. Sunt constient de faptul ca textul in sine este interpretabil in numeroase sensuri. Totusi pasajele peremptoriu absurde daca ar fi interpretate ca referindu-se la geneza universului, devin perfect coerente la nivelul stiintei up to date daca li se atribuie o descriere metaforica (cum putea ea fi altfel cu trei milenii in urma???) a aparitiei unui embrion uman cu paternitate cereasca.

[Ioana-Andreea]

În prealabil postat de inorog

Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.

Incepand cu ziua a saptea embrionul se implanteaza in peretele uterin. El devine legat direct si dependent absolut de corpul mamei. De aici inainte, daca privim din perspectiva unui Tata ceresc la nevoile vietii copilului, interventia protectoare paterna nu mai este utila la scara si eficienta absoluta, pentru ca trupul matern va oferi pruncului tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea pamanteasca normala si desavarsita. Tatal ceresc si-a incetat lucrarea suprafireasca si isi lasa Fiul sa fie incorporat intr-o faptura. Iata deci odihna Tatalui divin de interventia care, pana aici, era neaparat necesara, pentru a evita accidente care puteau compromite chiar si prin minime defectiuni conceptia Fiului Unul-nascut.

Aceste etape, care descriu specializari pur genetice din celulele oului-embrion inainte de nidare, duc la consolidarea a tot ceea ce este ulterior ciclu de dezvoltare. Embrionul este perfect ca aparat genetic, desi formele vii corespunzatoare specializarilor genetice pot apare numai cu luni de zile mai tarziu, incat ciclii de “recapitulare” a specializarilor lumii vii se reiau de numeroase ori pe numeroase sectoare, in forme din ce in ce mai perfectionate. De la etapa nidarii insa, embrionul dezvolta forme de cooperare cu mama din ce in ce mai complexe si este din ce in ce mai putin susceptibil unor defectiuni de dezvoltare.

Acest text este o teologumena, cu alte cuvinte autorul il considera o parere proprie si nu-i atribuie nici o autoritate teologala absoluta. Consider insa ca argumentele stiintifice ca Facerea reprezinta un monument de cunoastere umana reflectand in adanc detalii ale embriologiei care au devenit cunoscute abia dupa cam 3500 de ani sunt peremptorii asa cum rezulta la o minima exegeza a textului. Desfid pe aceasta cale pe orice materialist vulgar sa produca argumente contrarii stiintei acceptate, exceptand desigur ca pare greu de crezut geneza unui fiu din tata divin si mama pamanteana. In cursul carierei mele medicale am dezbatut aceasta problema cu numerosi embriologi, geneticieni si anatomisti si chiar si cei atei sau agnostici de buna credinta, exceptand obiectia nasterii suprafiresti, nu au putut identifica defectiuni majore. Sunt constient de faptul ca textul in sine este interpretabil in numeroase sensuri. Totusi pasajele peremptoriu absurde daca ar fi interpretate ca referindu-se la geneza universului, devin perfect coerente la nivelul stiintei up to date daca li se atribuie o descriere metaforica (cum putea ea fi altfel cu trei milenii in urma???) a aparitiei unui embrion uman cu paternitate cereasca.

Foarte inteligent acest studiu al tau!Multumim!

Va multumesc, nu am intentia sa fiu "inteligent", m-as bucura "fara margini" sa se reduca certurile sterile care indeparteaza oamenii si de ei insisi si de cunoasterea care foloseste omului.
Concordant cu interpretarea de mai sus exista numeroase pasaje la Sfintii Parinti care arata ca proorocii prefigureaza fie functii fie fapte ale Mantuitorului. De exemplu, un parinte filocalic spunea cam asa "impiedica-ti mintea sa fie stapanita de amoreul duhovnicesc" vorbind de lene, nepasare, adormire in cele materiale. Explicit spun mai multi parinti ca Moise nu este numai omul Moise ci si un "chip al mintii vechi". Orice interpretare noua este un risc, dar indraznesc sa cred ca atata vreme cat nu contine nimic necuvios fata de dogma si traditie, nu se departeaza cu nimic de invataturile importante ale bisericii. Parerea mea este ca Biblia nu se refera si nu isi asuma in mod direct nimic din care sa se poata transa "creatie vs. evolutie" pentru ca Biblia nu are in fond acest scop. Putem asuma insa o parere cam asa: Adam conform Genezei este convocat sa "dea nume" creatiei vazute, deci corpul uman pana azi, desi privat prin cadere de suveranitatea aceasta, contine in mod firesc functii care reprezinta cea mai inalta etapa a dominatiei unei fiinte vii asupra materiei vii. Nu putem sti daca restul regnului animal a fost creat dintr-o data sau de fapt chiar a evoluat, intrucat evolutie in regnul animal se produce pana azi, noi fiind foarte "recenti" si totusi putand surprinde unele aspecte ale ei. Aceasta nu exclude cu absolut nimic interventia divina nu numai reglatoare ci si categorica in biologic, poate ar trebui sa depasim dualitatea (falsa dupa mine) creatie-evolutie care e in fond un "artefact" al lumii catolice. Pentru un ortodox dupa parerea mea "zidire" inseamna un proces, o lucrare, este inevitabil asa. Nu numai ca biologia nu poate exclude interventia unor forte nevazute, este incredibil pana la ce grad de finete pare a functiona tocmai ca un instrument al lor.
Se poate naste intrebarea legitima "de ce Sfintii Parinti care erau vazatori cu duhul nu au teologhisit expres ca sa acopere acest capitol al cunoasterii". Raspunsul pe care mi-l pot da este ca abia azi devine vizibil ce pericole cumplite ascunde stiinta folosita rau. Imaginati-va ce dezastru putea starni, la nivelul de violenta si confruntari brutale intre civilizatii care se desfasura in Evul Mediu, ca un parinte spiritual sa aduca pe lume cunostinte legate de cele mai intime mecanisme ale geneticii. Ar fi fost desigur echivalentul insusirii unei arme atomice de niste liceeni frustrati. Nu suntem departe nici acum, insa poate e altfel plasata problema, si anume genetica oricum a avansat pana la un nivel periculos pentru fiinta umana, putem influenta lucruri intr-un mod de negandit pe vremuri. Este timpul sa ne intrebam in ce fel este deschis biologicul la influente ale lumii nevazute, si sa tinem cont de descifrarea posibila a Scripturii de pe alte coordonate intrucat cunoasterea asupra corpului uman a devenit mai subtila. Ori Scriptura pare a se referi la functii extrem de "subtiri" ale acestui corp, tocmai ca vorbeste nu despre orice corp, ci despre Intrupare.

[Man Teo]

În prealabil postat de Agkelos

Salutare!

Cum e primul meu post aici, si cum nu aveti o sectiune pentru asta, consider ca e frumos sa ma prezint si sa imi prezint intentiile.

Numele meu e Sergiu si sunt crestin ortodox convins - am imbratisat ortodoxia din convingere, nu pentru ca am fost botezat ca ortodox si asa mi s-a spus ca e bine. Am trecut prin mai multe religii (inclusiv hinduism si satanism) dar intr-un final, cu ajutorul lui Dumnezeu, am inteles care e adevarata credinta.

Am reinceput de curand sa citesc biblia. Fiind o fire mai tehnica nu imi place sa trec peste chestiile care nu le inteleg si consider ca pe un forum ortodox as putea gasi raspunsuri pentru multe din intrebarile mele. Sunt convins ca pentru unii intrebarile care le voi pune vor parea fara sens sau poate chiar rau intentionate. Pe acestia ii rog sa nu raspunda. Singurul meu scop e sa inchid Geneza si sa trec mai departe cu convingerea ca am inteles tot ce imi era dat sa inteleg.

Asadar incep cu primele doua intrebari.


Prima intrebare ar fi urmatoarea. Daca Adam si Eva erau singurii oameni, si atat ei cat si restul vietuitoarelor se puteau hrani cu toate plantele care se gaseau, de cine trebuia sa pazeasca Adam gradina?

A doua intrebare. Dumnezeu i-a spus lui Adam sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului. Totusi, din pomul vietii putea manca?

Repet, stiu ca sunt ciudate intrebarile, dar va asigur ca nu am intentii ascunse sau ofensatoare. Vreau doar sa fiu sigur ca inteleg tot ce se poate intelege. Am citit prea mult din biblie fara sa dau importanta detaliilor. Am prins ideea principala. Acum vreau sa inteleg tot ce mi-e dat sa inteleg.

1.Prima faza pacatului e gandul. Putem pacatui doar cu gandul! Adam trebuia sa pazeasca gradina de urmatorul gand: UNUL dintre pomi e mai bun decat CEILALTI, ASTFEL DOAR ACELA FIIND POMUL BUN DE MANCAT,iar restul sunt rai. CEA MAI MARE GRESALA A OMULUI E ATUNCI CAND SEPARA IN LOC SA IMPLINEASCA, HRANITI-VA DIN TOT CE VA FOST DAT SA VA HRANITI, NU DIN CE A-TI LUAT!
2.Erau multe tipuri de pomi. Dar doar cel din mijloc era pomul vietii. POMUL VIETII ERA VIZIUNEA CA TOTI POMII ERAU UNUL, IAR ACEA PADURE ERA DOAR CULOAREA VERDE A DUMNEZEULUI LUMINII.

Geneza este ciudata pentru veacul in care traim, dar este adevar pentru vecia in care exista viata.