Citat:
În prealabil postat de ai2
... Ce descrii tu nu este nimic altceva decat rezultatul unei perioade in care avortul a fost interzis.
|
Cit de frumos si de precis stii tu sa le spui! Asteptam cu nerabdare si ziua cind si batrinii si bolnavii incurabil (pe handicapatii din nastere nu-i mai pun la socoteala pentru ca oricum ati inceput sa-i lichidati in burtile mamelor lor) or sa fie eliminati ca sa va puteti duce vietile departe de urit si de moarte in utopia pe care dupa cum vad deja o traiti.
Pentru mine situatia descrisa a fost rezultatul comunismului, al unui alt experiment social care si-a propus sa formeze un om nou, mai bun si eliberat de Dumnezeu, care a esuat, ca oricare alta incercare de aceasta natura, ducind la aparitia unei societati criminale care isi devora membrii, tari si slabi, deopotriva. Copiii aceia traiau in mizerie pentru ca nu se alocau fonduri suficiente, fiindca nu era mincare si caldura, si chiar si ceea ce se mai gasea duceau acasa cei care era de presupus ca trebuiau sa-i ingrijeasca. Imi aduc aminte marturia unei englezoaice care a facut voluntariat intr-un orfelinat din Romania la inceputul anilor ’90. Copiii erau tinuti murdari in paturi cu zabrele inalte, ca niste custi, in indiferenta totala a personalului de ingrijire. Erau intirziati mintal, nu stiau sa vorbeasca, si nu neaparat din incapacitate fizica, ci pentru ca nimeni nu le spunea un cuvint niciodata. Cind a luat in brate un astfel de copilas si l-a strins la piept infirmierele au fost uimite si chiar au comentat ca gestul nu-si are rost pentru ca el tot nu putea ca sa priceapa. Acela a fost gradul de dezumanizare (sau dez-Dumnezeire) a romanilor dupa comunism!
costel mai vorbeste si de faptul ca multi copii infiati de straini s-au pierdut fara de urma, dar uita sa-i pomeneasca pe romanii avocati si slujbasi la stat, probabil “ortodocsi” care si-au aranjat conturile facilitind adoptiile.