Ce presupune sa iti iubesti aproapele?

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Cu totii stim ca porunca iubirii este cea mai mare din Lege. Insa ce presupune iubirea de aproapele, cum se dobandeste si cum se exprima ea? Ce spuneti? Mie mi se pare ca nu e deloc lucru usor sa iubesti cu adevarat. Noi spunem ca il iubim pe Dumnezeu, dar atatat vreme cat nu ne iubim aproapele, afirmatia nu poate fi decat falsa. Spunea un parinte la un moment dat: Cum pot eu sa il iubesc pe Dumnezeu cel nevazut, cand nu imi iubesc aproapele, pe care il vad?

Si eu m-am intrebat asat adeseori.
Am intalnit fraze ca "iubire nebuna (!) pentru Dumnezeu", sau iubire fara margini si altele.
Si se vorbeste cu aceste expresii, exclusiv despre dragostea de Dumnezeu.
Aceasta este rupta, dupa parerea mea, total din contextul potrivit.
Sunt oameni (din pacate chiar teologi), care spun si se manifest astfel si fac o mare diferenta.
Ei iubesc si indeamna la o iubire a lui Dumnezeu, nu stiu, ca persoana mai degraba, totul numai pentru Dumnezeu si credinta, dar eliminand complet oamenii.
Cu alte cuvinte se pune separat iubirea de Dumnezeu, de iubirea de aproape, ceea ce este incorect.
Se vorbeste ca pentru Dumnezeu trebuie sa: te rogi tot timpul, sa nu ai relatii cu sotul/sotia, sa postesti, sa faci aia, sa nu faci aia, etc.
Practic se cere a face pentru Dumnezeu si impotriva omului.
Eu asta nu inteleg.
Acei oameni care spun ca sunt buni crestini si iubesc enorm pe Dumnezeu, fac totul pentru El si nimic pentru oameni, sau prea putini, si chiar lucruri impotriva oamneilor.
Primul model discutabil este calugaria. Stiu, se psune ca ei fac enorm pentru oameni prin rugaciune. Si atat.
Oare asta este dragoste de Dumnezeu si de oameni, sau numai de Dumnezeu, sau cum?
Pentru mine a iubi pe aproapele inseamna asa:
1. sa nu faci rau celui de langa tine, in nici un fel (vorba, fapta, etc.)
2. sa-l ajungi, sa-i faci bine cand are nevoie: ajutor material, spiritual, o vorba buna, mangaiere, un sfat bun etc. Intr-un cuvant ceva concret.
3. sa te rogi pentru el
4. sa-l respecti ( respect intre soti, inclusiv la hrana si relatii trupesti; respect pentru fiecare: om, femeie, copil, animal, planta, mediu)
5. sa-l iubesti eventual sufleteste (soti, rude, prieteni)
6. sa-l inveti, sa-l duci (cu blandete si cu voia lui!) pe calea buna in orice domeniu are nevoie (scoala, profesie, biserica, etc.)
Am uitat ceva?

Un preot de mir trebuie sa se implice si in social, un calugar/o maica si el/ea poate sa faca mai mult in social, pentru om.
Acei care se rezuma numai la teorie, rugaciune, teorie, nu sunt crestini deplini.
Eu nu stiu multa teorie religioasa, dar stiu ca Iisus a spus (si in Biblie sta scris, in Sf. Evanghelie) f.clar: "Iubiti-va unii pe altii asa cum va iubesc si eu pe voi" sau cam asa.
A aratat si in ce mod in toate pildele. E vorba (cel putin in N.T, ca in V.T este total invers, numai violenta si ochi pentru ochi), peste tot de iubire: samariteanul, saracul Lazar, bogatul darnic, iertarea datoriilor etc.
Mai sunt exceptii si aici, pe care eu nu le inteleg: pilda cu fiul risipitor si cu cele 12 femei si uleiul (ultima pentru mine indeamna la egoism, sa nu dam si altora).
Tot aici as include si ecumenismul, atat de hulit de multa lume. Trebuie sa iubim pe toti fara deosebire si sa ne ajutam intre noi. Atunci ne va ajuta si Dumnezeu. In rest cine ne-ar mai putea ajuta, daca ramanem noi singuri intre noi cetva milioane de ortodocsi?
La fel si cu scandalul din cu obiecte religioase si orele de religie din scoli. In acest caz dragostea de aproape s-ar traduce prin a asigura tuturor aceleasi drepturi: de a avea simbolurile credintei lor, de a avea ore in religia lor etc.