Modele de casnicie

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Sunt casatorita de 7 ani si am doi copii. Nu este chiar o noutate..
Desi sa stii ca ai dreptate (ca sa nu ai surprize), pentru barbati este un moment stresant, oricat incerci sa-i menajezi.
Primul copil l-am facut cu multa incredere (in puterile mele, in sprijinul sotului si al familiei) si am avut o mare surpriza sa vad ca de fapt ma lupt singura, ca nimic nu este ca inainte... Adica.. mie mi-a fost schimbata radical existenta, cei din jur au avut doar un copilas cu care sa se joace ocazional... deci poti avea parte de surprize, oricat planifici. Am renuntat la una, la alta.. practic la toata viata mea de dinainte.. Nu ma plang, ca asta este soarta mamicilor... dar iti spun ca nu exista alta pregatire pentru copil decat a stii ca este un sacrificiu permanent.
Totusi sotul a trecut printr-o pertioada de stress intens la fiecare copil, ceea ce ma enerveaza ingrozitor, nu numai pt ca mi-a creeat probleme, certuri etc... Dar in calitate de mamica era dreptul meu sa fiu stresata! (nu a lui!) Adica in loc sa fiu eu sprijinita si consolata.. tot el?! Asta mi s-a parut chiar uimitor.

Ma amuza cum iti pui problema, Andrusca.. Doar fa copilul acela si pregateste-te sa nu dormi. :)) Nu exista "pregatire", cu cat te gandesti mai mult, cu atat o sa te socheze mai mult distanta dintre asteptari si realitate.

Pai cred ca ai dreptate, e ca si cum m-as astepta deja la oboseala, stres, schimbare ( si aici chiar tine de imprevizibil) atat in relatie cat si in fiinta mea...si cumva am impresia ca daca incerc sa ma acomodez cu ele de dinainte imi va veni mai usor, sau poate ca astept sa mai gasesc ceva argumente pro care sa le atenueze pe cele dificile...ceva de genul asta. Problema e ca eu nici nu am fost niciodata genul ala innebunit dupa copii, desi sunt fete care sunt asa dintotdeauna...iar acum cand mi-am luat nepotica in brate si era sa ii pice capul m-am panicat si mai rau si am impresia ca nu stiu cum as putea sa ma descurc cu un copil care nu poate vorbi, nu poate spune ce il doare, ce vrea, care plange mult....

[rebellu007]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai cred ca ai dreptate, e ca si cum m-as astepta deja la oboseala, stres, schimbare ( si aici chiar tine de imprevizibil) atat in relatie cat si in fiinta mea...si cumva am impresia ca daca incerc sa ma acomodez cu ele de dinainte imi va veni mai usor, sau poate ca astept sa mai gasesc ceva argumente pro care sa le atenueze pe cele dificile...ceva de genul asta. Problema e ca eu nici nu am fost niciodata genul ala innebunit dupa copii, desi sunt fete care sunt asa dintotdeauna...iar acum cand mi-am luat nepotica in brate si era sa ii pice capul m-am panicat si mai rau si am impresia ca nu stiu cum as putea sa ma descurc cu un copil care nu poate vorbi, nu poate spune ce il doare, ce vrea, care plange mult....

bre, nu fii prostuta... ia si fa ce trebuie cat ai timp. ca timpul nu-ti apartine... si o sa treaca... si o sa-ti plangi in pumni daca o sa fie prea tarziu...

ce probleme sunt astea bre? de la "cornel", iti spun eu... unde ai vazut tu scoala de mame? cate femei s-au nascut invatate? sau care crezi tu ca au stat asa o bucata si gata, dintr-odata, au stiut sa se descurce, le-a venit mintea la cap si s-au transformat in viitoare mame bune... amanarea asta e la fel de grava si inselatoare ca si cea de la spovedanie...

puneti-va pe treaba ca timpul nu-i al vostru fratiorilor. stiu eu ce spun... sunt sigur ca veti fi niste parinti exemplari. dac-ai sti cate femei isi musca mainile ca au facut prostii ca voi amanand si acum, cand vor ele, copilul nu mai vrea sa apara...

si fara copii sunteti rupti in fund. sunteti vai de mama voastra. nu faceti nici doua parale... la fel si dragostea voastra, fara copii, e stearpa si inutila... (ma refer la cazurile in care se poate avea copii...)

hai! Doamne ajuta!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de rebellu007

bre, nu fii prostuta... ia si fa ce trebuie cat ai timp. ca timpul nu-ti apartine... si o sa treaca... si o sa-ti plangi in pumni daca o sa fie prea tarziu...

ce probleme sunt astea bre? de la "cornel", iti spun eu... unde ai vazut tu scoala de mame? cate femei s-au nascut invatate? sau care crezi tu ca au stat asa o bucata si gata, dintr-odata, au stiut sa se descurce, le-a venit mintea la cap si s-au transformat in viitoare mame bune... amanarea asta e la fel de grava si inselatoare ca si cea de la spovedanie...

puneti-va pe treaba ca timpul nu-i al vostru fratiorilor. stiu eu ce spun... sunt sigur ca veti fi niste parinti exemplari. dac-ai sti cate femei isi musca mainile ca au facut prostii ca voi amanand si acum, cand vor ele, copilul nu mai vrea sa apara...

si fara copii sunteti rupti in fund. sunteti vai de mama voastra. nu faceti nici doua parale... la fel si dragostea voastra, fara copii, e stearpa si inutila... (ma refer la cazurile in care se poate avea copii...)

hai! Doamne ajuta!

Ihmmm...rupti in fund si vai de mama noastra zici????!!!...

[axios]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Ihmmm...rupti in fund si vai de mama noastra zici????!!!...

pai ce inseamna viata asta fara copii? mai ales cand poti sa ii ai... e singura bogatie vizibila care ramene in urma noastra pe pamant... faptele bune sunt scrise in cer dar aici, ei sunt mostenirea noastra...
deci da... rupti in fund si vai de mama voastra... :))

[melb26]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai cred ca ai dreptate, e ca si cum m-as astepta deja la oboseala, stres, schimbare ( si aici chiar tine de imprevizibil) atat in relatie cat si in fiinta mea...si cumva am impresia ca daca incerc sa ma acomodez cu ele de dinainte imi va veni mai usor, sau poate ca astept sa mai gasesc ceva argumente pro care sa le atenueze pe cele dificile...ceva de genul asta. Problema e ca eu nici nu am fost niciodata genul ala innebunit dupa copii, desi sunt fete care sunt asa dintotdeauna...iar acum cand mi-am luat nepotica in brate si era sa ii pice capul m-am panicat si mai rau si am impresia ca nu stiu cum as putea sa ma descurc cu un copil care nu poate vorbi, nu poate spune ce il doare, ce vrea, care plange mult....

Sa stii ca te amagesti, nu ai sa fii niciodata pregatita sa fii mamica, si cu cat despici firul in 4 cu atat o sa ti se pare mai greu, si timpul trece.
Temerile aceastea le are fiecare femeie inainte sa fie mama, dar in momentul cand o sa devii mamica totul va decurge de la sine .

Acum depinde si de barbati, nu sunt toti croiti dupa acelasi calapod, am vazut, slava Domnului unii dintre ei sunt mult mai receptivi la nevoile copilului decat o mama, altii intr-adevar lasa de dorit.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de melb26

Sa stii ca te amagesti, nu ai sa fii niciodata pregatita sa fii mamica, si cu cat despici firul in 4 cu atat o sa ti se pare mai greu, si timpul trece.
Temerile aceastea le are fiecare femeie inainte sa fie mama, dar in momentul cand o sa devii mamica totul va decurge de la sine .

Acum depinde si de barbati, nu sunt toti croiti dupa acelasi calapod, am vazut, slava Domnului unii dintre ei sunt mult mai receptivi la nevoile copilului decat o mama, altii intr-adevar lasa de dorit.

Da, cateodata mai am si momente in care ajung la concluzia ca tot gandindu-ma si invartind decizia pe toate partile, nu ajung nicaieri.

Cu sotul nu cred sa am probleme, pe el daca il prinde un bebe de deget, nici nu mai ai ce face cu el