Modele de casnicie

[axios]

În prealabil postat de anna21

Poate par grosolana, dar cred ca exista ceva mult mai rau decat a suferi din dragoste: a nu avea habar ce inseamna sa suferi din dragoste. Sa nu iubesti mi se pare mai cumplit decat sa suferi (desi nu te doare nimic, ti se pare ca esti foarte bine).
Cineva imi spunea ca iubirea este doar un cuvant (nu este o replica din matrix?).

sunt mult mai multe lucruri care sunt mai rele decat suferinta din dragoste. iar unul dintre ele, poate cel mai periculos, este indiferenta...

P.S. nu povestesc despre mine. eu sunt cel mai putin important in povestea noastra. mai degraba incerc sa deschid ochii altora care dau cu piciorul la ceea ce le-a daruit Dumnezeu... as vrea sa le strig durerea mea pentru ei. pentru ce sunt dispusi sa piarda... si cat de usor abandoneaza in lupta cu viata...

[anna21]

În prealabil postat de axios

sunt mult mai multe lucruri care sunt mai rele decat suferinta din dragoste. iar unul dintre ele, poate cel mai periculos, este indiferenta...

Off, spune-i asta si celui pe care-l iubesc eu.
Ca ne-a trecut juma de viata si 30% a fost dormita, 30%-50% am strans amintiri de la birou, stress, ne-am crezut importanti prin ce facem.. iar in rest, putinul timp ramas, l-am petrecut privind televizorul, in trafic, la sala de sport (sotul meu merge zilnic... asa ca merg si eu sa nu creada ca sunt lenesa/delasatoare/nu ma intereseaza cum arat..bla,bla... mergem pe rand ca cineva trebuie sa stea cu copiii.. deci din putinul timp petrecut acasa, 3 ore zilnic stam separati).. sunt chiar curioasa cat timp petrec efectiv cu sotul.. cred ca nici macar o ora zilnic.
Si ii repet (dar crede ca sunt deprimata daca ma gandesc atat la moarte!) ca o singura certitudine avem in viata: ca vom muri! Si cu asta in minte trebuie sa traim... Bleah, nu se prinde nimic!

[axios]

În prealabil postat de anna21

Off, spune-i asta si celui pe care-l iubesc eu.
Ca ne-a trecut juma de viata si 30% a fost dormita, 30%-50% am strans amintiri de la birou, stress, ne-am crezut importanti prin ce facem.. iar in rest, putinul timp ramas, l-am petrecut privind televizorul, in trafic, la sala de sport (sotul meu merge zilnic... asa ca merg si eu sa nu creada ca sunt lenesa/delasatoare/nu ma intereseaza cum arat..bla,bla... mergem pe rand ca cineva trebuie sa stea cu copiii.. deci din putinul timp petrecut acasa, 3 ore zilnic stam separati).. sunt chiar curioasa cat timp petrec efectiv cu sotul.. cred ca nici macar o ora zilnic.
Si ii repet (dar crede ca sunt deprimata daca ma gandesc atat la moarte!) ca o singura certitudine avem in viata: ca vom muri! Si cu asta in minte trebuie sa traim... Bleah, nu se prinde nimic!

din pacate, se pare ca fiecare dintre noi avem pragul nostru in viata de care trebuie sa ne dam cu capul ca sa ne vina mintea la loc... pentru unii e prea tarziu, ca la fecioarele nebune, dar altii au parte de un inger pazitor mai drastic care ii trage de maneca la timp...
tu roaga-te si fii tu cea inteleapta si pentru dansul. fii tu lumina din casa. pana la urma, ca doar e fosfor, va prelua lumina de la tine...
Doamne ajuta!