Alesul

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de podolski_2

• Chiar asa, dragostea cu criterii... ala e examen de admitere nu dragoste. Ori il iubesti de la inceput, ori NU. Nu ca il analizezi pana cand trece examenul si apoi apesi pe butonul LOVE.

Nu m-am indragostit niciodata de la inceput...poate mi-a placut insa de la bun nceput, ca altfel nu as putea sa ma intalnesc cu o persoana care nu imi spune nimic chiar de la prima vedere Eu am analizat intotdeauna de la inceput si am apasat cate putin butonul LOVE....dar nu apasat frenetic si bezmetic de la prima intalnire :))...nu mi se pare normal.
Iubirea in opinia mea este un sentiment care apare in timp, care implineste relatia ...
Nu cred ca toti cei care au impresia ca se indragostesc de la prima intalnire sfarsesc prin casatorie...sa fim seriosi, de ce oare?...cumva criteriile, examenul de admitere in suflet??? Nu cumva oamenii aia raman in final capitole incheiate din motive foarte rationale?

În prealabil postat de cristina2012

Ei Andrusca, socoteala de acasa nu prea se potriveste cu cea din targ. Cand teimpietresti in anumite idei, ai mari sanse sa iti dai seama prea tarziu ca e prea tarziu sa mai schimbi ceva.

1.criteriile de selectie - aici ai dreptate, pe acestea trebuie sa le ai dinainte. Nu te casatoresti cu un turc, un baptist, un betiv, unul care si-a parasit deja 2 neveste si copii, astea-s chestiuni majore.

Cunoasterea partenerului, analiza merg bine impreuna cu iubirea. In dragoste nu poti face contracte.

De regula apare cineva care iti atrage atentia, sau caruia ii atragi tu atentia. Apare dorinta sa va cunoasteti cam simultan cu infiriparea sentimentelor. Vreti sa iesiti impreuna, sa vorbiti despre voi, dar asta e foarte greu sa se faca cu totul "la rece". Pentru a judeca la rece in astfel de situatii e nevoie de mandrie si lipsa de dragoste. Apoi dupa ce am studiat produsul si vedem ca corespunde criteriilor noastre hotram brusc sa inceapa dragostea. Nu-i asa nici la inceput, nici in timpul casniciei. Dragostea (adevarata, curata) e acel sentiment care trece peste toate, care creeaza, care lupta, nu cea care judeca la rece si stabileste criterii.
Dragoste e ceva minunat, dar exista intotdeauna riscul sa ne ardem putin. Trebuie sa ni-l asumam.

Inca ceva: oricat am cauta noi sa ne asiguram ca omul cu care ne vom casatori, partenerul zici tu, eu prefer iubitul, are calitatile necesare si nu ne va face sa suferim... intotdeauna descoperim multe dupa, intotdeauna e necesara o perioada de acomodare, de intelegeri, discutii si compromisuri. Nu e usor si nu ai liniste de la inceput. Casnicia e o lucrare nu un contract.

Aveti grija de voi!

Da..daca m-am indragostit de cineva nu inseamna ca am ajuns si sa ma marit cu el, de ce??? pai pentru ca am simtit ca nu pot face acest lucru ...cum am simtit asta?, conversand, si analizand mai multe lucruri ( asta nu inseamna ca l-am supus la detectorul de minciuni sau ii adresam intrebari capcana...iar el era ca o musca in plasa mea ' regizoarea" :))...totul foarte natural. Indragostita fiind nu as fi putut lua o decizie majora numai in baza sentimentelor...dar cu siguranta vazand si ce fel de persoana e.
In concluzie...in majoritatea cazurilor m-am indragostit abia dupa ce am vazut si cum este...si nu de la prima intalnire si dupa prima zbatere din gene :))

Si eu prefer apelativele :iubirea mea, sotul, partenerul meu de viata, prietenul meu cel mai bun, persoana deosebita din viata mea si darul de la Dumnezeu :)....

Doamne ajuta si sa aveti grija de iubirea voastra!!!