Sunt divortata - ce pot face mai departe?

În prealabil postat de Tzantzarika

Am incercat sa aflu si parerea altora - pentru ca uneori ma simt prea condamnata de Biserica.

Tocmai am cititi ceva ce mi-a mers direct la suflet si am sa-ti scriu si tie, chiar daca e putin cam mult, eu cred ca merita:

".....Am cautat creatura cea mai puternica, pentru ca sa ma apuc de ea si sa ma izbavesc de schimbare si fluctuatii.dar ochii mei n-au vazut-o vreodata si nici urechile mele n-au auzit de ea, dar nici picioarele nu s-au impiedicat de ea.Timpul ii creste pe toti copiii sai spre a se lupta cu ei si spre a-i indoi ca pe o gluma si a-i plesni in doua si a-i scoate din temelie, razand de groapa muritorilor.
Am pus mana pe o floare si am spus: "in frumusete, ea e mai tare decat mine", dar cand a sosit toamna, floarea a murit dinaintea ochilor mei, iar eu nu am pututu face nimic pentru a o ajuta;asa ca mi-am intors privirea inlacrimata de la ea si am apucat copacii inalti.
Dar odata cu trecerea timpului copacii au fost scosi din radacini si au cazut la pamant precum ostasii biruiti, iar eu mi-am intors privirea inlacrimata de la ei si am apucat o piatra: "e mai tare decat mine, cu ea ma simt in siguranta", am spus eu.
Dar odata cu trecerea timpului piatra s-a prefacut in tarana dinaintea ochilor mei, iar vantul a spulberat-o, iar eu mi-am intors privirea inlacrimata de la ea si m-am prins de stele: ' stelele sunt mai tari ca orice altceva" am spus eu, "ma voi agata de ele si nu voi cadea"
Dar dupa ce am imbratisat stelele si am inceput sa graiesc cu ele in soapte tainice, am auzit geamatul muribunzilor si mi-am intors privirea inlacrimata de la ele si m-am alipit de oameni.
"Oamenii umbla falnic, drept si liber" am spus eu, "uite ce forta este in ei;ma voi agata de ei ca sa nu cad"
Dar odata cu trecerea timpului l-am vazut chiar si pe cel mai puternic dintre oameni alunecand neajutorat pe ghiata timpului in prapastia fara margini, lasandu-ma singur.
Asudat de atata cautare am contemplat Universul in intregul sau si am spus: "tu esti mai puternic ca orice;ma voi agata de tine, tine-ma strans ca sa nu cad in prapastia fara fund"
Si am capatat acest raspuns: "In seara aceasta si eu ma voi cufunda in prapastia fara fund, iar maine imi va lua locul un alt univers.In zadar te legi de mine, caci eu iti sunt un biet tovaras de drum"
Din nou am revenit la oameni, la cei mai intelepti dintre fiii oamenilor si le-am cerut povata; dar ei s-au certat in timp ce imi dadeau raspunsuri, pana cand moartea si-a fluturat mana si a adus tacerea in mijlocul cetatenilor.
Din nou am revenitla oameni, la cei mai fericiti dintre fiii oamenilor si le-am cerut parerea (de parca s-ar putea oferi vreo parere din partea celor ce cugeta trupeste); dar ei m-au luat drept o gluma spre amuzamentul lor, pana cand moartea si-a ridicat toiagul si le-a acoperit limbile cu tarana.
Din nou mi-am intors fata catre oameni, spre cei ce m-au zamislit si m-au pus in randul creaturilor si le-am cerut parerea. Chipurile lor zbarcite au inceput sa paleasca , ochii li s-au umplut de lacrimi si au inceput sa murmure: "in nestiinta am fost zamisliti, in nestiinta te-am zamislit si pe tine si nestiinta noastra o impartasim cu tine"
Din nou am revenit la oameni, la prietenii mei si am spus:" ce credeti, prietenii mei?"; dar ei au tacut pana cand rusinati, fara a-si ridica ochii au inceput sa murmure: "de multa vreme ne pregateam sa te intrebam ce crezi, cum gandesti tu"
Iar cand am batut la cea mai de pe urma dintre usi spre a-mi rosti intrebarea, usa s-a deschis si am vazut un mort purtat in afara casei.
Cand n-au mai existat usi la care sa bat, chiar si lacrimile au incetat sa mai curga si o teama cumplita si-a infipt ghearele in oasele mele.
S-a mai aflat o singura lacrima in ochii mei si ea s-a rostogolit in strafundul sufletului meu.Si iata, o usa necunoscuta, la care a batut aceasta ultima lacrima, s-a deschis si atunci ai aparut Tu, Imparatul meu si Tatal meu, inconjurat in intregime de cete nemuritoare ca un munte acoperit de brazi, cufundat intr-o flacara nestinsa.
Iar lumina a inceput sa dantuiasca precum numeroasele sunete ale unei harpe si am auzit un glas spunand: "Eu sunt Cel pe Care tu Il cauti; alipeste-te de Mine. Numele Meu este:EU SUNT"
Sfantul Ierarh Nicolae Velimirovici -"Rugaciuni pe malul lacului"

Cred ca nu mai e nevoie de comentarii!

[FiulRisipitor]

Nu am experienta necesara sa-ti dau sfaturi, incerc doar sa-ti dau teme de gandire, si apoi sfaturile le vei primi tu de acolo de unde trebuie sa vina.Voi comenta numai mesajele tale cu mici referiri la ce au spus ceilalti(am citi aproape jumate din mesaje dar nu am retinut tot). In cazul in care repet ce au spus ceilalti, imi cer scuzele de rigoare.

Cred eu ca iubirea fata de primul sot nu a murit, n-a existat niciodata. Asa dupa cum spui si tu ca la inceput nu stiai ce inseamna casatoria, cred ca nu stiai nici ce inseamna dragostea. Multi dintre noi nu stim asta, si murim fara sa aflam. Daca vrei sa vezi cata dragoste ai compara cu etalonul cel mai perfect:Dragostea lui Dumnezeu fata de om. Cate a facut omul pentru EL si cate face EL pentru om. Chiar si atunci cand omul se indeparteaza total Dumnezeu spune "Vino inapoi, nu te cert, nu Ma scarbesc de tine, nu te lepad, nu Ma impietresc fata de zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am zidit cu mainile Mele si intru care m-am imbracat"("Cele mai frumoase rugaciuni ale ortodoxiei" - rugaciunea Safntului Ioan Damaschin, asta imi permit sa o recomand chiar cred ca te ajuta - iti va mari sentimentul de vinovatie dar in sens bun, nu deznadejde, si cu inzecita speranta). Comportamentul asta trebuie sa-l avem fata de cel de langa noi. Nu spun ac e usor, voiam doar sa spun ca nu putem justifica in ani, sau fapte ca am facut tot ce se putea.
Tot aici pe forum s-a mentionat ca "ai circumstante atenuante"(imi place treaba asta mai ales ca vine de la Parintele Paisie Aghioritul care m-a salvat pe mine de multe ori) pentru ca ai fost crescuta in spirit ateu, si ati pornit gresit luand de la inceput in calcul divortul, in loc sa spuneti-Gata! Asta e pe viata orice ar fi!.
Stai linistita Biserica nu are rolul sa condamne, nu e judecatorie sau politie, are rolul sa salveze. Asa zicea parca Hristos, ca a venit in lume pentru cei pacatosi.
Asa cum cineva mentiona: vezi sa nu faci din nou aceeasi greseala! Se spune ca un lucru rau ni se va intampla de atatea ori pana cand invatam tot ce se putea invata din el. Mai amana casatoria, dar evita si concubinajul - nu ocolind persoana pe care ai cunoscut-o dar stabilind cu el ca e mai bine sa-ti rezolvi problemele personale ca sa nu-i pricinuiesti nici lui nici tie probleme. Daca, este intradevar iubirea care ai ratat-o candva, va astepta cu rabdare, ba chiar te va ajuta.
Eu cred ca in final vei ajunge ori sa te cununi, ori Dumnezeu iti va arata alta cale sa biruiesti singuratatea. Vezi tu, si aici e o usoara problema... ne gandim cum sa ne simtim noi bine, sa nu fim singuri, sa fim iubiti, dar nu ne gandim sa ne salvam sufletele. Ai grija ce iti doresti ca se poate indeplini(ziceai ca iti doresti cununia cu concubinul)!Cred ca cel mai bine sa-ti doresti(sa te rogi pentru) iertarea pacatelor ale tale, ale lui si sa va lumineze Dumnezeu sa luati cea mai buna hotarare, si sa fi gata sa o accepti chiar daca asta inseamna singuratatea.
Nu mai fi speriata de canoanele Bisericii, si nici indignata de lejeritatea unor preoti, cauta in continuare si sigur vei gasi rezolvarea. Tot biserica ne invata ca "gand diavolesc este: nu am iertare". Incearca manastiri, intreaba lumea de diversi duhovnici, unii sunt mai buni pe anumite probleme, cauta unul care se pricepe la problema ta. Nu te astepta ca din prima spovedanie sa-ti dea solutia, mergi de multe ori la el, intreaba-l orice fara sfiala, si dupa ce te va cunoaste, va sti exact ce simti, si iti va da solutia cea mai buna. Bine ar fi sa mergi impreuna cu cel pe care il vrei ca sot, si sa stati de vorba cu duhovnicul, si sa aveti amandoi acelasi duhovnic. Pentru ca spui ca nu poti trai fara barbat, e foarte posibil ca el sa vada slabiciunea asta, si ca sa te scuteasca de pacate mai mari va incuviinta catre casatorie (aste e parerea mea...).
Dintre cei care au postat aici singurul pe care l-am retinut a fost AltulDesigur. Ma tem sa nu fie o copie a lui vsovi sau sovidiu, pentru ca se agita degeaba, condamnand si judecand - cand judecata e a lui Dumnezeu. Nu pe cei de pe forum sa-i consideri oameni de incredere ci pe duhovnic. Analizezi postul, daca mai rau te intuneca sterege-ti-l si din minte si treci mai departe. Nici nu enevoie sa raspunzi.

Ai cerut titluri de carti. Nu cauta ceva legat de casatorie, mergi cu pasi marunti dar siguri. Porneste incet! Primada data cauta carti care te ajuta sa te cunosti pe tine in raport cu Dumnezeu, si atunci vei cunoaste si voia Lui. Cand astea iti vor fi clare vei trece la solutii pentru problema ta (daca asta va mai fi o problema).
Poti incerca si tu cartile parintelui Paisie Aghioritul(mie mi-au folosit):
-Cu durere si dragoste pentru omul contemporan
-Trezire duhovniceasca
-Viata de familie
(am uitat numele celorlalte doua pe care le am...). Multe dintre ele am vazut si pe internet.
Toate cele bune iti doresc! Doamne ajuta!

[teatru-copii]

În prealabil postat de veveritza

Tocmai am cititi ceva ce mi-a mers direct la suflet si am sa-ti scriu si tie, chiar daca e putin cam mult, eu cred ca merita:

Iar lumina a inceput sa dantuiasca precum numeroasele sunete ale unei harpe si am auzit un glas spunand: "Eu sunt Cel pe Care tu Il cauti; alipeste-te de Mine. Numele Meu este:EU SUNT"
Sfantul Ierarh Nicolae Velimirovici -"Rugaciuni pe malul lacului"

Cred ca nu mai e nevoie de comentarii!

Asa este. No comment.