Sunt divortata - ce pot face mai departe?

[anita]

În prealabil postat de Tzantzarika

Ba da - din pacate nu prea am timp sa stau pe net.
Deci - dupa divort am ales sa stau singura - cu copiii mei. Nu l-am parasit pe sotul meu pentru altul. Doar ca dupa un timp m-am simtit singura si imi doream pe cineva in viata mea. Asa l-am cunoscut pe concubinul meu. Oricat o parea de pacatos il iubesc cu adevarat si imi doresc sa-mi petrec restul vietii langa el. Si el vrea acelasi lucru si vrea sa ne casatorim - inclusiv religios. Mi se pare nedrept ca alte greseli pot fi iertate si o cununie facuta fara cap la o varsta frageda cand nu intelegeam nimic poate fi un gest atat de definitiv. La sotul meu nu m-as mai intoarce nici daca as mai avea de trait 10 vieti. Daca ar fi sa vreau ceva mi-as dori sa me lege Dumnezeu de omul cu care traiesc acum.
Cat despre daca ramaneam casatorita si rabdam in smerenie totul ar fi fost bine - 15 ani nu sunt de ici de colo - 15 ani de chin, in care mi-am crescut singura copiii, in care am avut singura grija de mine, de casa si de sotul meu - de ce nu m-a ajutat Dumnezeu atunci sa-mi fie mai usor ?

Cand ai copii ,daca barbatul nu este violent ,e bine ca ei sa stea cu tatal lor.
Nu mai spun ca Dumnezeu a binecuvantat o singura nunta.
Dar daca barbatul nu bea ,nu e violent ,chiar daca nu mai este iubire e bine ca sotii sa stea impreuna.
Fiecare are o cruce de dus ,poate ca esti o femeie puternica si ai avut parte de un asa sot.
Daca era credinta de ambele parti ,gaseati lucruri comune care sa va uneasca.
Mai deunazi am cunoscut o femeie la biserica.
Spunea ca nu prea e multumita de sot ,nici credincios nu este ,dar prin credinta ei ,cel putin nu se mai poarta asa urat cu ea ca la inceput.
M-a impresionat argumentul ei ,sta cu el pentru ca ea l-a ales ,isi duce crucea.
Cata intelepciune !

[metanoia2]

Problema este: De ce TZANTZARICA nu a raspuns provocarii lui ALTULDESIGUR de loc?

[emanouela]

sincer, nici eu nu as fi raspuns..... vine un om X sa imi arunce in fata tot felul de .... ca nici nu stiu cum sa le zic, fara sa aiba certitudinea afirmatiilor. e putin cam jignitor, nu crezi??? si la urma urmei de ce??? ce i-a facut?

[umilul]

Eu cred ca dragostea e nepieritoare, doar credinta noastra care ne spune ca ea s-a terminat ne face sa credem asta, dar dragostea e nemuritoare!! Poate sunt un visator dar asta cred eu, dar uita-te in jurul tau si oriunde vei vedea asta, caut-o doar in sufletul tau !!

[metanoia2]

Trebuie sa fii sincer, altfel, risti sa ii dai omului un sfat sa se casatoreasca ca sa nu mai traiasca in desfranare si cand colo, poate cum zice altuldesigur, ea l-a parasit pentru altul.Si automat ti-ai facut un pacat enorm.Hm! Daca doamna nu da toate detaliile sincere atunci efortul de a o intelege si ajuta a celor de aici e degeaba. Si sa nu uitam nu toti care scriu pe acest forum sunt ortodocsi.

[Fani71]

În prealabil postat de anita

Cand ai copii ,daca barbatul nu este violent ,e bine ca ei sa stea cu tatal lor.
Nu mai spun ca Dumnezeu a binecuvantat o singura nunta.
Dar daca barbatul nu bea ,nu e violent ,chiar daca nu mai este iubire e bine ca sotii sa stea impreuna.
Fiecare are o cruce de dus ,poate ca esti o femeie puternica si ai avut parte de un asa sot.
Daca era credinta de ambele parti ,gaseati lucruri comune care sa va uneasca.
Mai deunazi am cunoscut o femeie la biserica.
Spunea ca nu prea e multumita de sot ,nici credincios nu este ,dar prin credinta ei ,cel putin nu se mai poarta asa urat cu ea ca la inceput.
M-a impresionat argumentul ei ,sta cu el pentru ca ea l-a ales ,isi duce crucea.
Cata intelepciune !

Fiecare sitiatue este diferita. Nu putem spune noi din afara cine a fost indreptati sa divorteze si in ce masura, si cine nu.

Sunt situatii in care un barbat care chiar daca nu bea si nu isi inseala nevasta, se poarta cu atata dispret si lipsa de grija cu sotia si copiii, incat purtarea lui este echivalenta cu un adulter. Caci ce este adulterul? Inselarea dragostei, ruperea fidelitatii, a legamantului. In VT Dumnezeu isi numeste poporul adulter, pentru ca a rupt legamantul cu El...

[AltulDesigur]

Imi cer scuze daca am fost prea dur, daca vorbele mele au atins coarda sensibila a multora dintre voi. Imi cer scuze pentru limbaj, inteleg ca este un forum crestin, inteleg si ce este iertarea si ca fiecare dintre noi are dreptul la o a doua sansa.
Poate tocmai atitudinea mea o va ajuta sa-si deschida ochii, sa vada care este mecanismul prin care ajuns in aceasta situatie trista si va ajunge sa-si puna si altfel de intrebari in afara celor fataliste de genul "de ce tocmai eu?" sau "eu de ce nu?"
Raman la aceeasi impresie pe care am avut-o cand am citit prima data aceasta poveste.
E atat de evident...

[BogdanF2]

În prealabil postat de AltulDesigur

Imi cer scuze daca am fost prea dur, daca vorbele mele au atins coarda sensibila a multora dintre voi. Imi cer scuze pentru limbaj, inteleg ca este un forum crestin, inteleg si ce este iertarea si ca fiecare dintre noi are dreptul la o a doua sansa.
Poate tocmai atitudinea mea o va ajuta sa-si deschida ochii, sa vada care este mecanismul prin care ajuns in aceasta situatie trista si va ajunge sa-si puna si altfel de intrebari in afara celor fataliste de genul "de ce tocmai eu?" sau "eu de ce nu?"
Raman la aceeasi impresie pe care am avut-o cand am citit prima data aceasta poveste.
E atat de evident...

Sincer, cred ca tie iti faci mult mai mult rau decat ei prin cuvintele si atitudinea asta. De unde stii tu ce a facut ea ca sa o poti acuza astfel? E putin cam deplasat sa presupui in felul asta. Parerea mea.