Alesul

[Fani71]

Da, bine zice Nevrednicul ca uneori ne rugam sa fim impreuna cu cineva si Dumnezeu nu ne da asta, dar mai tarziu ne dam seama ca El a avut dreptate si nu noi.
Mi s-a intamplat si mie.
Si Cristina zice tare bine.. ca de obicei.
Cred ca alesul il alegem noi bine, daca ne rugam inainte si daca deschidem bine ochii, si nu ne lasam dusi de dragoste imaginara, pur pasionala, daca nu ne lasam orbiti.
Unii primesc si semne dar cred ca nu ar trebui sa le cerem neaparat.
E important, foarte important sa iubi omul pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce am construit noi in capul nostru ca ar fi. Deci sa ne straduim sa-l cunoastem bine inainte de casatorie.

[sophia]

Mai intai un raspuns Annei : ma intreba cum m-am rugat. Simplu. Eu nu prea stiu rugaciuni (afara de 2-3 uzuale) , vorbesc cu Dumnezeu si Sf.Fecioara in modul meu omenesc si deschis.

Vroiam sa mai spun ca la alegerea perechii conteaza mult si varsta, experienta noastra de viata, educatie, etc. pentru ca un tanar alege altfel fata de un matur, in fine fiecare alege in alt mod.
De aceea poate este mai bine sa ne cautam si sa ne alegem perechea mai tarziu putin, sau macar sa stim ce ne dorim in viata si cum suntem noi insine, ca sa stim ce sa cautam la celalalt.
Unii cauta mult aspectul sexual-erotic, sa arate bine la trup. Altul are nevoie de siguranta materiala, ca sa nu spun mai mult si cauta pe unul cu serviciu bun, bani, masina, casa etc.
Astea doua sunt cele mai raspandite si mai ales primul este periculos, pentru ca nu dureaza si mai ramanem si cu 1,2, X copii fara tata, ca ne-a placut sa ne iubim cu el si atat.
Altii cauta o profesie, sau o categorie anume, din diverse considerente personale: preot, medic, strain, fotbalist, model, etc.
Si altii cauta omul adevarat, caldura, iubirea, omul cu care sa fie la bine si la rau.
Am invatat o lectie in viata: la noi in tara exista (nu stiu daca mai este as raspandita si acum) o traditie, de altfel nu intru totul gresita: sa fie din aceeasi categorie sociala, sa nu mai fi fost casatorit, sa nu aiba copii din relatii anterioare. Mai ales daca unul are facultate, doctorate si mai stiu eu, celalalt sa fie la fel.
In alte tari nu este asa, nu se pune asa accent pe aceste aspecte. Nici macar in familiile regale (mai iau si oameni ne-printi, oameni obisnuiti).
Sigur ca exista anumite probleme si greutati: sa nu ai acealasi cerc de prieteni si colegi, sa nu ai aceleasi preocupari, sa cresti copilul alteia/altuia etc.
Conteaza insa mai mult omul si ce are in el.
Si revenind la subiect, Dumnezeu mai stie si ce avem noi nevoie si cum suntem si deci cam ce fel de om ne trebuie. Uneori ne da pe cel pe care il vrem, si aflam abia pe uram ca mai bine nu-l ceream pe acela.
Exact nu inteleg nici eu mecanismele.

Ceea ce n-am inteles inca este de ce la unii nu le da deloc pereche, chiar daca acestia isi doresc.

[cristina2012]

Cand a fost vorba sa ma casatoresc, m-am pus in pielea de parinte al unei fete care se casatoreste si l-am privit prin acesti ochi pe viitorul meu sot. M-am gandit ca eu, daca as fi parintele meu mi-as da acordul pentru aceasta casatorie. Oricum parintii mei erau de acord. As mai spune ca, intr-un fel m-am casatorit si din interesNu, nu avea bani, nici masina si nici superserviciu, era student. Dar mi-am dorit langa mine omul pe care sa il stiu capabil sa lupte cu lumea pentru familia lui, sa fie in stare sa se descurce, sa se priceapa la multe, pentru ca eu sa ma pot ocupa de copii. Ma fascina cand il vedeam cum se pricepe sa repare, sa proiecteze ceva, sa construiasca. M-a impresionat foarte mult faptul ca in facultate isi castiga banii de buzunar taind lemne cu drujba pentru oamenii din cartier. Era cunoscut ca un drujbar bun, asta in conditiile in care tatal lui castiga relativ bine in respectiva perioada, dar el n-a papat banii familiei, se descurca singur. Cativa ani buni dupa ce ne-am casatorit am dus-o foarte rau, dar eu am vazut potentialul lui, l-am incurajat iar acum vad ca nu m-am inselat deloc... continua sa ma fascineze din multe puncte de vedere.

[windorin]

În prealabil postat de sophia

Ceea ce n-am inteles inca este de ce la unii nu le da deloc pereche, chiar daca acestia isi doresc.

[COLOR=darkred]Un prieten[/COLOR] a incercat sa aibe mai multe prietene, insa niciodata nu s'a ales nimic. A tot incercat, dar tot degeaba. Este un om frumos, minunat, foarte duhovnicesc, doar cam mic de statura. Oricum. Si este interesant ce imi spune, zilele trecute: "Sa stii ca din cauza mea nu mi'a randuit Domnul nici o fata pana acum. Eu, daca am ajuns sa iubesc, nu mai pot pleca de langa fata aia, orice mi'ar face. Si, uitandu'me in urma, imi dau seama ca nu era bine sa fi ramas langa nici una de pana acum. Asteapta Domnul sa ajung cum trebuie, spre a'mi randui ceva, iar pe acea fata spre care voi simti dragoste (si ea la fel), aceea va ramane."

Interesant. Unora le este de folos sa nu'si gaseasca. Dar, cu siguranta, Domnul stie mai decat noi ce ne este de folos. Suntem liberi, insa Domnul ne da semne. Trebuie doar sa le vedem, sa le intelegem si sa le simtim.

[sophia]

Windorin - prietenul tau inca n-a abandonat, nu stiu ce varsta are. El poate mai are sanse.
Acum sunt si oameni care se casatoresc f.tarziu, la 50, 60 ani. Nu se stie niciodata.

Cristina - tu ai dreptate in mare parte.
Eu nu inteleg de ce trebuie sa gasim baietii potriviti la biserica? Mai intai ca la biserica nu te duci sa-ti cauti perechea si mai apoi credinta nu este totul.
Si nu este vorba numai de tineri.
Vad ca tot mai mult se indreapta lumea spre ceea ce a fost in secolele trecute, cu casnicii si copii de la 12-13 ani.
Si atunci cei la 30 ani chiar nu mai au unde sa gaseasca, daca la scoala sau la facultate nu.
Si sunt si oameni care poate fac totul si nu pot, nu au unde sa-si gaseasca perechea.
Nu-i mai putin adevarat ca trebuie sa si risti si sa ai curaj. Posibilitati exista azi: ziare, internet, agentii, excursii in strainatate (de multe ori alesul sau aleasa se afla departe, in alta parte a lumii).
Si este adevarat ca si oamenii s-au schimbat calitativ. Familia dispare treptat, se spune ca este perimata casatoria, familia. Oamenii vor altceva, nici ei nu stiu bine ce anume.

@sophia,eu nu prea as incuraja ca cineva sa-si gaseasca jumatatea in ziare,pe net sau prin alte mijloace de genul. Nu zic ca e imposibil,dar totusi... perechea trebuie sa ti-o gasesti tu,sa stii sa cauti,sa te descurci etc. Astia care stau numai pe net ori cu ochii numai in ziare pur si simplu nu au viata personala,sunt niste ciudati,un fel de paraziti ai societatii (stiu,termenul folosit poate ca este cam dur,insa am vrut sa ma fac inteles). Si eu am ajuns sa stau mai mult la calculator si asta imi da de gandit,nu este deloc bine. Drept urmare o sa incerc sa reduc orele petrecute in fata monitorului chiar de azi.
Cum am spus,iti poti gasi jumatatea si pe net (aproape am facut-o si eu) insa riscurile sunt destul de mari. Credeti-ma,e cu totul altceva sa cunosti o persoana fata in fata,sa o simti,sa o poti atinge,vedea... E diferenta ca de la cer la pamant! Ganditi-va ca si noi cei de aici de pe forum,daca ne-am intalni toti intr-un loc,multe surprize am avea. Cu totii suntem mult mai diferiti fata de ceea ce exprima nickname-ul in spatele caruia ne ascundem. Deci sa incercam totusi sa fim mai realisti.

[cristina2012]

În prealabil postat de sophia

.
Eu nu inteleg de ce trebuie sa gasim baietii potriviti la biserica? Mai intai ca la biserica nu te duci sa-ti cauti perechea si mai apoi credinta nu este totul.

Stii de ce? pentru ca morala crestina se opune imoralitatii lumesti. Ca fata este extrem de greu sa dai de un baiat care sa nu vrea sex premarital (ba multi se mai si plang ca esti virgina si "n-ai sare si piper"... si nu vor numai sex (normal) ci si perversiuni. Majoritatea se uita crucis si-ti dau papucii urgent daca nu vrei sa faci sex oral sau alte scarbosenii. Sa mai vorbesc de lucruri sfinte ca abstinenta macar duminica si de sarbatori, ca de posturi ... . Apoi se pune problema avortului si contraceptiei cat mai confortabile (pilule, sterilet, sterilizare) in viitoare familie... sunt multe reguli crestinesti care nu pot fi respectate decat daca exista o motivatie puternica. Aceasta motivatie de regula ti-o da credinta, sau, mai rar dar foarte pretios, respectul pentru cel de langa tine... Doar ca viata e grea, eu prefer credinta, e un stalp mult mai sigur.
Deja sunt si multe fete care daca mai au sansa sa gaseasca un baiat cuminte si care vrea sa se pastreze pana la nunta, nu stiu cum sa faca sa-l determine sa "treaca al treaba". Deja sunt fete care se folosesc de prietenii lor pe post de armasari, fara sa fie interesate de o relatie serioasa macar in viitor, ci doar de distractie.

Fireste ca la biserica nu te duci sa-ti cauti perechea, nu asta e scopul, ca nu mai iese nimic bun de aici. Dar in grupul de tineri de la biserica, cu care te mai intalnesti si in parc, cu care faci un pelerinaj, o agapa, etc ai sanse sa-ti gasesti perechea pentru ca te afli intre oameni cu care te asemeni, cu care ai aceleasi preocupari. Nu inseamna ca trebuie sa-i respingi din start pe ceilalti, dar sunt mari sanse sa nu mearga bine, cel necredincios sa-l traga mult in jos pe cel credincios... am vazut asta de multe ori.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Si nu este vorba numai de tineri.
Vad ca tot mai mult se indreapta lumea spre ceea ce a fost in secolele trecute, cu casnicii si copii de la 12-13 ani.

Dar de ce spui asta? Poate sa fie asa in alte continente, dar in Europa nu este asa. Lumea se casatoreste mai tarziu, adesea dupa 30 de ani. E drept ca de obicei traiesc impreuna inainte.

[sophia]

@Fani, nu tu nu vezi la televizor?
Poate ca la voi in Belgia nu se intampla.
Dar in alte tari de la 10 ani in sus isi cauta perechea si fac copii. Nu mai sunt copii.
La 18 ani deja isi pun problema de ce nu au pereche, pentru ca e tarziu.
Generatiile de azi sunt pur si simplu mult prea mature. Nu mai au si nu-si mai doresc o copilarie adevarata.
Eu sunt socata.
Noi ne jucam cu papusile pana la 18 ani si sotron in fata blocului.

@Windorin - dar dupa ce-l vezi ca e pentru de manastire? Cum sunt acei oameni.

@Cristina - sa nu amestecam. Una este sa cauti tineri credinciosi si alta sa-i cauti in biserica. Tineri crestini poti sa-i intalnesti si in alte parti, ca in biserica nu se sta asa mult.
In rest ai dreptate. Si in toate trebuie masura.

@Nevrednicul - e vorba unde sa intalnesti omul. Dupa aceea oricum te intalnesti la un moment dat si il vezi "pe viu". Ca doar nu te casatoresti pe net.

[Anna]

Si a evoluat lumea, acum exista si webcam si microfon. De exemplu cand vorbesc cu sora-mea pe net zici ca am fi in aceeasi casa. Intr-adevar, atingerea si mirosul nu se transmit, dar asta nu inseamna ca macar partial nu poti cunoaste pe cineva pe net, bine, dupa cum am spus, NU doar prin scris, ci prin webcam (vezi gestica) si microfon (auzi vocea). Iar apoi bineinteles intalnirea, in cazul in care crezi ca e ok si de acolo incolo continua normal...