O alta lista cu pacate, din Filocalie

[sophia]

Pai cand va aud/citesc cu cata mandrie spuneti aici: boah, eu sunt asa pacatoasa, de nu mai tare altul loc...

Si Sfintii nu sunt sfinti pentru ca nu fac pacate. Eu cred ca si ei le fac, dar ei se apleaca mult spre a face bine altora, fapte bune, daruire, prin asta devin Sfinti.
Ne uitam prea mult la noi insine, la ce pacate sa mai scobim si nu ne gandim in schimb ce sa facem bine.
Hai sa facem si o lista de fapte bune, de milostenie. Sa vedem avem ce scrie? Putem face ceva bun?
Uite aici scrie: faptele milei trupesti si sufletesti:
ai dat de mancare/de baut unui care ii trebuie
ai mangaiat pe unul la durere,
ai vizitat un bolnav,
etc.

Samariteanul ala, care nu era nici crestin macar, si cine stie cate pacate si prostii o mai fi facut la viata lui, s-a oprit si ajutat acel sarman ranit la margine de drum.
Asta i-a placut lui Dumnezeu.
Sutasul, cate pacate o fi avut, le-a si spus pe unele chiar, dar s-a dus sa se roage la Domnul pentru sluga sa.
Asta i-a placut lui Dumnezeu si l-a iertat si la ajutat.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Pai cand va aud/citesc cu cata mandrie spuneti aici: boah, eu sunt asa pacatoasa, de nu mai tare altul loc...

Si Sfintii nu sunt sfinti pentru ca nu fac pacate. Eu cred ca si ei le fac, dar ei se apleaca mult spre a face bine altora, fapte bune, daruire, prin asta devin Sfinti.
Ne uitam prea mult la noi insine, la ce pacate sa mai scobim si nu ne gandim in schimb ce sa facem bine.
Hai sa facem si o lista de fapte bune, de milostenie. Sa vedem avem ce scrie? Putem face ceva bun?
Uite aici scrie: faptele milei trupesti si sufletesti:
ai dat de mancare/de baut unui care ii trebuie
ai mangaiat pe unul la durere,
ai vizitat un bolnav,
etc.

Samariteanul ala, care nu era nici crestin macar, si cine stie cate pacate si prostii o mai fi facut la viata lui, s-a oprit si ajutat acel sarman ranit la margine de drum.
Asta i-a placut lui Dumnezeu.
Sutasul, cate pacate o fi avut, le-a si spus pe unele chiar, dar s-a dus sa se roage la Domnul pentru sluga sa.
Asta i-a placut lui Dumnezeu si l-a iertat si la ajutat.

Sophia, noi nu ne targuim cu Dumnezeu!
Pai ce fapte bune crezi ca pot eu face (sau altcineva) pentru a fi mantuit? Nu exista asa ceva!
Tu nu vezi ca tot ceea ce avem bun (material si ne-material) este de la Dumnezeu. Si iau din ce mi-a dat El din plin si dau altuia si-mi arog MERITE? Este absurd.
Iertarea si mantuirea sunt daruri! Nu le merit eu, nu le merita nimeni, probabil.
Nu ne targuim ca la piata: ia fapta buna, sterge pacatul.

Revenind la sfinti, ei se mantuiesc prin dragoste de Dumnezeu, nu prin fapte de milostenie.
Gandeste-te la Sf. Maria Egipteanca: ce milostenie a facut?

[sophia]

Anna, uite eu ti-am dat exemple mai sus.
Nu, nu ne targuim lui Dumnezeu.
Mai rau! Noi nu stim de fapt ce anume vrea Dumnezeu de la noi si avem convingerea ca ne cauta la pacate numai.
Fapte bune trebuie si putem sa facem.

[ory]

Ma abtin, nu vreau sa o iau de la capat si sa vorbesc singura, bine-nteles.

În prealabil postat de sophia

Mai rau! Noi nu stim de fapt ce anume vrea Dumnezeu de la noi si avem convingerea ca ne cauta la pacate numai.
Fapte bune trebuie si putem sa facem.

Dumnezeu asteapta pocainta noastra. De acolo izvoraste totul.

[ory]

În prealabil postat de anna21

Ory, eu nu am intalnit nicaieri sa se scrie de o perceptie excesiva a statutului de pacatosenie. Nu zic asa, de placerea contrazicerii.. chiar vreau sa aflu despre asta.. unde ai citit? Cine a scris despre asta dintre sfintii parinti?

(nu pareri personale).

Eu am citit undeva (scuze, nu-mi amintesc acum unde) ca nu exista pacate mici!

Ma abtin, nu vreau sa o iau de la capat si sa vorbesc singura, bine-nteles.

[ory]

Daca acest crestinism, daca ortodoxia inseamna un stil robotizat de-a acumula informatiile din toate cartile de specialitate religioasa, fara a le trece prin filtrul propriei ratiuni, atunci eu nu ma numesc decat om,....
un simplu om care crede in Dumnezeu.

[anna21]

În prealabil postat de ory

Ma abtin, nu vreau sa o iau de la capat si sa vorbesc singura, bine-nteles.

Am citit in urma ca sa inteleg la ce te referi.

Eu nu sunt de acord cu :"Profunzime, inseamna mai presus de toate sa fii tu insuti... " (Ory)
Cine suntem noi, in fond? Mai bine sa ne comparam gandurile cu cei care chiar au demonstrat ca au devenit cineva prin credinta si dragoste!

(Asta-mi aduce aminte de cum se supara copilasul meu f mic atunci cand ii aratam luna pe cer. Eu spuneam: uite, luna! El zbiera: Beeeecul! El stia mai bine, in opinia lui).

@ cristiboss:

Nu sunt de acord nici cu cogito ergo sum (cristiboss, alias descartes? apropo de originalitate).
Prea muta accentul pe propria persoana (pe propria ratiune care defineste existenta, bleah).. va rog sa observati cum pronunta un ateu acest lucru: i se rotunzeste gura si saliveaza de placere!
Alaturi de "vreau sa cunosc gandurile lui Dumnezeu" (atribuita lui einstein), "gandesc, deci exist" este una din favoritele ateilor!

Un crestin ar spune: iubesc, deci exist. Si daca-i plac "citatele" va spune: Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Acum vedeti ca nu am mintit, chiar ma fac vinovata de pacatul mandriei.
Dar evident nu am voie sa ma "laud" cu pacatosenia mea, trebuie sa las altorav placerea de a runca cu pietre.
poftiti, va rog!

[ory]

Poate ca, verbal, nu ar trebui sa punem atata accent pe propria persoana, caci, in realitate oricum o facem...priviti in jur, in sine, in tot ce ne defineste impreuna cu planeta pe care o ocupam.
Astfel, prefer sa fiu mai putin fatarnica !

Lupta cu pacatele nu este fatarnicie.