dragostea

[ory]

"Este un om deosebit cel care iubeste, dar este un om mare cel care invata si pe celalalt sa iubeasca "...cam asa spunea o maxima pe undeva.
Este un lucru mare sa iubesti si o responsabilitate extrem de mare sa fii iubit, drept pentru care toti, aproape toti fugim de aceasta responsabilitate in momentul in care ne-am potolit setea de pasiune. Dar, de ce oare nu fugim inainte de a ne adapa aceasta pasiune, daca tot ne este teama si ne simtim incapabili sa ne asumam aceasta maretie, de ce totusi indraznim a ne atinge de infinitul ei sentiment ? De ce luptam pentru el in pofida nesigurantei si a imprevizibilului care stapaneste situatia fermecatoare. Aproape intotdeauna in iubire nu salasluieste si ratiunea, poate ca tocmai de aceia se soldeaza cu atatea dezamagiri si controverse.
Dar, despre ce iubire vorbim noi aici ? Iubirea nu este cea descrisa mai sus, ci doar un sentiment trecator implinire si nesat.
Ce este, pana la urma, iubirea ? Miliarde de oameni au tot incercat sa o defineasca de-a lungul timpului, dar un numar atat de nesemnificativ au reusit sa o si respecte si sa o simta prin sacrificiu. Iubirea inseamna sacrificiu.

Dragostea dintre bărbat şi femeie...!!!???
Ar trebui ca odată cu timpul să se consolideze şi să devină mai profundă şi mai adevărată dar de cele mai multe ori nu se îmtâmplă aşa.
Eu nu ştiu cun să definesc sentimentul care se formează între două persoane care au trecut peste ani împreună acceptându-şi unul altuia defectele şi neâmplinirile,sprijinindu-de atunci când au fost să cadă,îngrijindu-se unul de altul în boli şi sufrinţe iertându-şi infidelităţile bucurându-se sau întristându-se de reuşita sau nereuşita copiilor...
Este ceva mai presus de iubire căci iubirea din tinereţe după umila mea părere este dorire,este poftă este foc.
A rămâne lăngă cel cu care ai primit cununia când acesta nu-ţi oferă nimic când este bolnav şi neputincios şi nici bine nu se poartă cu tine căci este frustrat de neputinţă,când lumea întreagă ar putea fi a ta aceasta este adevărata iubire.

[lore86]

deci iubirea inseamna sacrifiicu, jerfa.cred ca atunci te simti implinit cu adevarat cand poti sa-i fi de folos celui de lg tine(sot, copii), sa fi lg el in boala, sa veghezi la capul lui pana ii scade febra, sa ii pregatesti mancare, sa ii saruti dimineata cand se trezesc, sa le pregatesti haine la toti, toate astea in schimbul uni zambet, in schimbul unui "multumesc"sau mai simplu "metesc".

Aici ar trebui sa scrie numai oamenii casatoriti, avand ceva ani buni de casnicie, caci ceilalti ar scrie din carti ori din povesti. Personal, nu pot scrie multe. Spun doar atat: parintii mei au peste 25 de ani de casnicie si inca se tin mereu de mana. Pentru mine e un lucru mare.

foare frumos exemplu, windorin

[anna21]

În prealabil postat de lore86

deci iubirea inseamna sacrifiicu, jerfa.cred ca atunci te simti implinit cu adevarat cand poti sa-i fi de folos celui de lg tine(sot, copii), sa fi lg el in boala, sa veghezi la capul lui pana ii scade febra, sa ii pregatesti mancare, sa ii saruti dimineata cand se trezesc, sa le pregatesti haine la toti, toate astea in schimbul uni zambet, in schimbul unui "multumesc"sau mai simplu "metesc".

...sau in schimbul a nimic

[sophia]

Ce inseamna "metesc"?

Eu cred ca intr-o casnicie exista si dragoste si obinuinta cu timpul.
Acum depinde si de dragostea care exista la inceput.
Daca este una puternica, un foc ardent, atunci acesta cu timpul se mai potoleste (de aici obisnuinta), dar nu inseamna ca dispare.
Exista si relatii in care n-a fost dragoste la prima vedere ci aceasta s-a format si a crescut in timp.
Acum eu cred si imi place f.mult acea epistola catre Corinteni care se refera la dragoste. Acolo se spune: "dragostea nu moare".
Casnicia nu este usoara si nu este numai lapte si miere, ci sunt multe greutati de surmontat. In multe cazuri tocmai aceste greutati unesc mai puternic perechea, in altele ele distrug relatia (si atunci inseamna ca n-a fost dragoste adevarata).
Eu una nu stiu cum s-ar putea intretine dragostea, reaprinde focul si de ce? pentru ca nu stiu de sa fie nevoie. Daca dragoste exista, ea nu moare.
Ma gandesc mai degraba la aspectul sexual, acolo s-ar putea sa apara probleme in timp si nu toata lumea le vede in acelasi fel.
Si eu ma gandesc mult la ceea ce face unele cupluri sa traiasca atat timp in casnicie, in deplina armonie.
Daca o sa reusim si noi?
Un raspuns ar fi ca o casnicie nu este formata si mentinuta numai din dragoste ci mai exista si respect, intelegere, toleranta si mult compromis (renuntari).
(La noi astea sunt).
Si esentialul este: alegerea partenerului potrivit. De obicei aici este problema fundamentala. "Ah m-am indragostit, cu el/ea vreau, e superb(a), sexy, etc.)". Dar putini gandesc cu adevarat si pun in balanta: da de ce vreau sa raman cu el, dar ce-mi doresc eu cu adevarat si primesc, ma multumeste celalalt, ce ofer eu, etc. Si mai ales nu se discuta probleme importante inainte de casatorie si se ajunge pe urma la surprize si discutii.
Nu conteaza (asa cum spunea cineva in alt fir) nici nationalitate, nici religie, nici studii sau avere, ci omul in sine si acceptarea lui asa cum este sau daca nu, atunci renuntare. Conteaza ce vrei cu adevarat: vrei avere, frumusete, titluri, sau respect, iubire. Toate nu se pot avea.
Ex. de probleme care nu se cunosc dinainte si care pot umbri o casnicie: relatii anterioare (discutat si clasat subiectul), daca exista copii din alte relatii anterioare (ii acept si iubesc, sau nu), probleme de avere, de rude si f.important dorinta de copii (inclusiv fertilitatea), chiar probleme de sanatate.

Unul vrea copii, altul nu si mai ales unul poate avea si altul nu. De aici apare multa suferinta.
Este unul din punctele care ma imping sa accept sexul inainte de casnicie, pentru a verifica fertilitatea.
Referitor la felul in care tin unele casnicii f.mult (mai ales in trecut) imi amintesc ca spunea cineva, si pe buna dreptate: casnicia poate dura si pentru ca nu se doreste despartirea din diverse motive (copii, nesiguranta materiala, rusine, etc.).
O casnicie lunga nu presupunea intotdeauna fericire, pace si iubire!
Nu putem noi stii ce este cu adevarat in acea familie.
Referitor la experienta mea personala in final: maturitate, modestie (am stiut de la in ceput ca nu suntem Robert Redford si Marilyn Monroe), am discutat totul in liniste, respect, toleranta (multa) si compromis.
Am avut si avem greutati si suferinte, dar pe noi ele ne intaresc.
Cel mai greu a fost cu ne-fertilitatea: n-am stiut dinainte nimic. M-am intrebat: daca am fi stiut ne-am mai fi casatorit? Nu stiu. Poate ca nu. Am fi abandonat pe parcurs pentru altcineva? Au fost momente de suferinta puternica cumpana si intrebari.
Acum ne-am inchis durerea in noi si mergem mai departe.
Atentie si la interventiile din afara: rude (mai ales mame soacre), prieteni. "Sa nu dezlege nimeni ceea ce a unit Dumnezeu"

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Ce inseamna "metesc"?

Cred ca asa spune un copil mic "multumesc" :)

[Fani71]

Eu cred ca dragostea in casnicie nu trebuie 'mentinuta', ci trebuie sa evolueze. Trebuie sa construim impreuna pe bazele dragostei, care creste si se schimba.
La cele care s-au spus, as mai adauga ca pentru asta e foarte important sa stim amandoi sa spunem 'iarta-ma' cand am gresit. Intotdeuana cand apare un conflict, cand te certi, vina este intr-o oarecare masura a amandorura. Daca amandoi, cand se calmeaza furtuna, stiu sa vada asta si sa-i spuna celuilalt ca a gresit, atunci fiecare cearta devine construciva, in loc sa distruga relatia.
Este foarte impotanta comunicarea. Sa nu ascundem ce nu ne place, ce ne deranjeaza. Altfel tinem in noi si frustrarea se transforma in acreala si distruge dragostea.
Este important sa ii spunem celuilalt ca il iubim. Nu formal, ca o fraza spusa papagaliceste, ci din inima. Sa nu credem ca el stie deja, sa nu consideram ca apropierea da dreptul la neglijenta.
Cred ca dragostea adevarata este si jertfa, da asata a mai spus cineva. Uneori, cand auzim asta inainte sa fim casatoriti, ni se pare trist si descurajant, dar nu cred ca este asa, pentru ca jertfa este si la baza creatiei, si te ajuta sa transfigurezi micimile vietii zilnice in Altceva.
Eu sunt casatorita abia de doi ani jumatate dar am trait lucuri impreuna care ne fac sa mutam virgula mai la dreapta si sa sarbatorim deja nunta de argint la 2,5 ani :-)

[cristina2012]

În prealabil postat de sophia

Eu cred ca intr-o casnicie exista si dragoste si obinuinta cu timpul.
Acum depinde si de dragostea care exista la inceput.
Daca este una puternica, un foc ardent, atunci acesta cu timpul se mai potoleste (de aici obisnuinta), dar nu inseamna ca dispare.
Exista si relatii in care n-a fost dragoste la prima vedere ci aceasta s-a format si a crescut in timp.

Cand se pune problema obisnuintei e JAAAAALNIC!!! Eu sunt casatorita de 12 ani, am si 4 copii. Consider obisnuinta ceva foarte placut (in sensul ca il cunosti pe celalat, nu in sensul de motonie). Nu stiu ce inseamna monotonia in familie (sa zicem deocamdata)! Iubirea in familie trebuie sa evolueze, cum bine spunea Fani. Asa ca, inca de la inceput, trebuie sa iti bagi in cap ca iubirea se lucreaza non-stop, si prin rugaciune si prin forte proprii. Cum omul evolueaza, nu este niciodata consumat, asa trebuie sa fie si cu casatoria. Si in om si in familie exista intotdeauna forte creatoare, regeneratoare... nu avem decat sa ne punem capul la contributie, ca d-aia il avem pe umeri. Cum-necum, trebuie sa ne straduim sa-l facem fericit pe cel de langa noi si trebuie sa ne gandim si cum putem face sa fim noi fericiti.

La nunta mirii atrag ochii, mai ales mireasa. Cu multa grija se alege rochia si podoabele... si nu e deloc rau. Este o lectie despre cum trebuie sa ne impodobim sufletul, ca pe o mireasa; este o lectie despre cum trebuie sa fim in cuplu, sa-l surprindem pe cel de langa noi, daruindu-ne frumosi (pe dinafara si pe dinauntru); este o lectie despre cum trebuie sa fim priviti de restul lumii (ca fiind foarte frumosi, chiar daca ne strang pantofii, sau ne jeneaza gulerul, nodul de la cravata). Daca ne vom stradui mereu sa fim mire si mireasa, frumosi, surprinzatori, draguti, dispusi sa facem compromisuri de dragul frumustii nuntii... nu exista sansa sa moara dragostea ci doar sa creasca.

În prealabil postat de sophia

Acum eu cred si imi place f.mult acea epistola catre Corinteni care se refera la dragoste. Acolo se spune: "dragostea nu moare".
Casnicia nu este usoara si nu este numai lapte si miere, ci sunt multe greutati de surmontat. In multe cazuri tocmai aceste greutati unesc mai puternic perechea, in altele ele distrug relatia (si atunci inseamna ca n-a fost dragoste adevarata).

Dragoste adevarata e un cuvant mare. Nu stiu daca chiar pornim la drum cu aceasta dragoste adevarata, pornim cu un fel de dragoste pe care trebuie sa-l imbunatatim in timp pana ajungem la acea dragoste adevarata, sau cat mai aproape de ea.

În prealabil postat de sophia

Eu una nu stiu cum s-ar putea intretine dragostea, reaprinde focul si de ce? pentru ca nu stiu de sa fie nevoie. Daca dragoste exista, ea nu moare.
Ma gandesc mai degraba la aspectul sexual, acolo s-ar putea sa apara probleme in timp si nu toata lumea le vede in acelasi fel.
Si eu ma gandesc mult la ceea ce face unele cupluri sa traiasca atat timp in casnicie, in deplina armonie.
Daca o sa reusim si noi?

Ar fi ca si cum Hristos ne-ar fi iubit, S-ar fi urcat pe cruce si ar fi pantimit pentru noi si apoi ar fi inviat si ne-ar fi lasat niste scrisori de iubire prin intermediul sf. apostoli si gata... Ei bine nu e asa, S-a suit la cer si ni L-a trimis pe mangaietorul ca sa putem lucra dargostea noastra, este impreuna cu noi, se jertfeste la Sf Liturghie si ne cere sa fim acolo, ne mangaie si ne cearta... ba chiar ne bate cand o luam razna, se apropie cand Il dorim, se retrage cand ne indepartam noi... Din cand in cand ne surprinde cu cate o minune si in fiecare zi ne face mici daruri (un rasarit frumos, cantecul unei pasari, buntatea unui semen, zambetul copilului nostru...).
Cat despre deplina armonie... eu ma indoiesc. Adica ea este, dar ca intr-o piesa muzicala, cu tonuri inalte, sau grave, cu intensitati diferite, cu ritmuri diferite, uneori chiar cu dizarmonii, neplacute daca ar fi luate singular, dar fascinante in ansamblu...
Ai tu o problema cu deplinatatea, desavarsirea... Sunt termeni confortabili, dar pentru conditia noastra umana nu prea se potrivesc decat ca tinta a noastra. Tii minte expresia din Star Treek, "space, the final frontier" (nu o granita, ci o limita dinamica ce poate fi mereu deplasata inainte, pe masura ce noi inaintam), asa e si cu dragostea adevarata, armonia deplina, etc.

În prealabil postat de sophia

Un raspuns ar fi ca o casnicie nu este formata si mentinuta numai din dragoste ci mai exista si respect, intelegere, toleranta si mult compromis (renuntari).
(La noi astea sunt).

Asta e si parerea mea.

În prealabil postat de sophia

Ex. de probleme care nu se cunosc dinainte si care pot umbri o casnicie: relatii anterioare (discutat si clasat subiectul), daca exista copii din alte relatii anterioare (ii acept si iubesc, sau nu), probleme de avere, de rude si f.important dorinta de copii (inclusiv fertilitatea), chiar probleme de sanatate.

Unul vrea copii, altul nu si mai ales unul poate avea si altul nu. De aici apare multa suferinta.
Este unul din punctele care ma imping sa accept sexul inainte de casnicie, pentru a verifica fertilitatea.

Fireste ca trebuie discutat cat mai mult si atinse cat mai multe probleme, dar sa nu uitam ca multe aspecte sunt dinamice. Sanatatea, fertilitatea, virilitatea, etc se schimba foarte mult... chiar si dorinta de a avea copii. Un accident si totul s-a dus de rapa. Un tratament naturist auzit de la un om intalnit intamplator, un nou medicament descoperit sau un nou tip de aparatura care permite anumite operatii medicale si un defect grav se rezolva. Introducerea in alimentatie a unui aliment care contine mult magneziu sau multa vitamina B12 (cu ocazia faptuli ca schimbam meniul dupa dorintele sotului) si fertilitatea revine, la fel cum poate disparea datorita unor obiceiuri alimentarea nesanatoase, deprinse tot cu ocazia schimbarii de meniu dupa dorintele celuilalt.
Sexul inainte de casatorie nu spune nimic despre fertilitate, nimic despre virilitate, compatibilitate, etc... Pare un fel de certificat (fireste ca atesta calitatile intr-un anumit moment) si nu certificatul de fertil, desavarsit, casatorit tine casatoria ci lucrarea noastra continua. E cam cum e si cu calugarii. Ei nu intra in manastire desavarsiti ci lupta necontenit sa se desavarseasca si inca mai pot cadea. E obositor, dar nu putem vea linistea desavarsirii in viata aceasta...

În prealabil postat de sophia

Referitor la felul in care tin unele casnicii f.mult (mai ales in trecut) imi amintesc ca spunea cineva, si pe buna dreptate: casnicia poate dura si pentru ca nu se doreste despartirea din diverse motive (copii, nesiguranta materiala, rusine, etc.).
O casnicie lunga nu presupunea intotdeauna fericire, pace si iubire!
Nu putem noi stii ce este cu adevarat in acea familie.

Iar fac o paralela cu calugaria: le citeam copiilor mei o povestire din patericul copiilor despre un calugar tanar din Muntele Athos, care facea ascultare de un staret neinduhovnicit, care il punea la multa munca fizica, ii cerea sa manace bine ca sa poata munci si sa doarma suficient, iar el voia sa se nevoiasca in post si rugaciune. A vrut de mai multe ori sa il paraseasca pe staret si sa isi caute altul, dar duhovnicul l-a sfatuit sa rabde asa. A murit la scurt timp si s-a mantuit.

În prealabil postat de sophia

modestie (am stiut de la in ceput ca nu suntem Robert Redford si Marilyn Monroe)

... Parerea mea pe care as vrea sa le-o impartasesc celor tineri in mod special: considerati-va frumosi, foarte frumosi pentru cel/cea cu care v-ati insotit pe viata si faceti-l pe celalat sa se simta foarte frumos si admirat. Toti avem nevoie sa fim frumosi in ochii cuiva (nu sa fim vedete TV). Pentru asta e absolut necesar sa exersati sa vedeti frumusetea din celalt... fiti artisti! Artistul este ca un instrument cu coarde sensibile care vibreaza la o usoara atingere si reda acea atingere printr-un sunet frumos pe care toti ceilati il aud.
In urma cu vreo 15 ani am vazut o emisiune la TV despre modelele dupa care lucreaza nuduri (deseneaza, sculpteaza) elevii/studentii la arte plastice. Era un baiat tanar, inalt si relativ slab (bolnav, spunea ca nu putea sa depuna munca fizica deloc) si o femeie de vreo 45 de ani destul de grasa, neinteresanta. Vai, si ce nuduri frumoase apareau in desen. Era aceeasi femeie grasa, dar avea ceva, ochiul si mana artistului o transformasera. Ramasesera colacii de grasime de pe burta si solduri.... dar in desen aratau bine... Invatati sa-l priviti si sa-l impodobiti pe cel de langa voi... asa cum face si Hristos cu noi. Chipurile celor care au trait mult timp alturi de El, pe care El ii iubeste sunt intotdeauna frumoase, au o expresivitate aparte, le alegi dintre multe altele bine aranjate de stilisti. Eu am vazut baba frumoasa, si mos frumos (mai ales printre calugarii batrani).

În prealabil postat de sophia

Am avut si avem greutati si suferinte, dar pe noi ele ne intaresc.
Cel mai greu a fost cu ne-fertilitatea: n-am stiut dinainte nimic. M-am intrebat: daca am fi stiut ne-am mai fi casatorit? Nu stiu. Poate ca nu. Am fi abandonat pe parcurs pentru altcineva? Au fost momente de suferinta puternica cumpana si intrebari.
Acum ne-am inchis durerea in noi si mergem mai departe.

Chiar nu mai e nimic, nimic de facut? Ce anume n-ai stiut? Varsta sau o boala nu mai permit? Si de ce trebuie inchisa durerea in voi? Ar fi mai buna transformata, asa cum moartea pe cruce s-a transformat in Inviere!!!
Am pus intrebarile in ideea ca poate eu (pentru ca stiu unele lucruri in domeniu), sau oricine altciva citeste mesajul tau ar putea sti ceva care sa te ajute, care sa merite incercat.

[zaharia_2009]

Fani 71- ieri am ezitat sa-ti raspund, mai ales ca topicul are alt rost. O fac insa astazi:te rog deosebit sa incerci sa citesti mesajele cu atentie,fara graba si fara vanitate,si sa cauti sa descoperi si posibilele sensuri sacunse.
1.dragostea nu este descrisa ,,exhaustiv" la Cor. XIII,ci am spus ca este descrisa ,,impecabil",este cu totul altceva.
2. ieri l-ai corectat bine pe fratele ,,prost si cu mintea inegurata de pacate lumesti"-mihailt,amintindu-i(referirea la Apoc.)ca toata Scriptura are 2 sensuri de interpretare:literar si alegoric.Astazi cum de ignori aceasta ?Sti f. bine si probabil ca doctoratul tau te ajuta mult si aici ca de-alungul istoriei crestinismului au existat 2 tipuri de scoli care interpretau diferit(cum am spus mai sus)sf. Scriptura.In ziua de astazi dubla tilcuire a Scripturii este un fundament pt. scolile teologice romanesti. Nu o mai lungesc,cred ca este clar.Ma refer in final la interpretarea completa a DRAGOSTEI de la Cor.
3. pe Hristos,apostoli,sf. parinti,parintii bisericesti,etc nu i-a interesat partea erotica a dragostei iar eu cred ca nu are o f. mare importanta deoarece cu siguranta macar unul dintre ei ar fi analizat subiectul.Asta poate pe tine te preocupa .Deci, nicaieri nu este prezentat,analizat,cultivat erotismul.Ar fi fost si culmea,nici macar pe departe nu are aface cu Sf. Scriptura ,cu scopul ei, cu rolul si sensul omului nou rascumparat de Hristos.Si ,sarind etape pe care sunt sigur ca le intelegi ,,...cine poate sluji la doi stapini?"Sau daca cuvintul revelat ar fi omis asa ceva poate s-ar fi ocupat vreun sf. parinte sau sf. traditie.Dar,nu,nimeni.Ori stim f. bine ca tot ceea ce ii este necesar omului pt. mintuire(asta daca si vrei sa te mintuiesti)a fost dat in Sf. Scriptura,sf. Traditie si mai apoi la parintii bisericii.Doar pt.noi caldicei(cum spuneam ieri)este atragator erotismul si ne preocupa in fel si chip cum sa-l exploatam si-i dam importanta de virtute marcindu-ne mai mult decit este necesar.Hm,ce ciudat este, ca si cum ne-am cere dreptul la pacat rasvratindu-ne impotriva lui Hristos care a dat o Scriptura incompleta. Nu incerc sa fiu ipocrit,chiar nu doresc asta,dar sa nu ridicam pacatele la rang de virtute.Familia crestina se imtemeiaza si are la baza cu totul altceva decit placerea carnala exploatata la fine perceptii si sub masca groteasca a dorintei de perenitate familiala.Ea se intemeiaza pe cuvintul si invatatura lui Hristos(probabil ca acum si fratele mihailt intelege ca sunt din BOR).Dar,asa cum spun de fiecare data ,nu ne obliga nimeni sa ne alegem o cale sau alta in viata,de virtuti ,de pacate sau de ...caldicei. Fiecare face cum doreste,am putea spune intr-un asemenea caz :dupa moftul fiecaruia.
Te rog sa ma ierti ca-ti fac o recomandare: vegheaza atent ca toata stiinta ta sa nu se intoarca impotriva ta ,subtil,insidios prin lucrarea tatalui inselarii.Spuneam ca este recomandare...Imi placi totusi pt. ca esti prompta si ...aspra!

[zaharia_2009]

In limba romana se folosesc,destul de confuz,mai multi termeni:dragoste,iubire,afectiune sufleteasca,etc.Corpul omenesc are si organe diferite in care se reflecta diferit aceste sentimente(creier,inima)determinind realitati la fel de deosebite.Putem spune cu siguranta ca exista termeni lumesti si termeni duhovnicesti care traduc raporturile interumane.Despre termenii si trairile lumesti(simple,conventionale)s-au ocupat destul de subtil si elevat poetii,filosofii,psihologii,etc.Despre trairile duhovnicesti dintre barbat si femeie(cu siguranta cel mai inalt nivel de traire)s-au ocupat desavirsit sfintii.Cei care si astazi privesc lumeste o asemenea relatie recomanda ,in retetele pt. perenitatea ei,atitudini de genul:dragostea trebuie intretinuta,alfel se raceste;creativitatea si jocul sunt esentiale pt.longevitate;avem nevoie neaparat de sinceritate,intelegere,armonie.Totul depinde de fiecare ,la ce nivel de ,,elevare"doreste sa-si duca relatia cu persoana aleasa.Termenul consacrat pt.relatia desavirsita este ,,dragoste".Aceasta isi are salasul in inima partenerilor.Ea a fost descrisa impecabil de sf. ap. Pavel in epist.I catre Corint,cap XIII.Facind asa cum ne indeamna el nu numai ca vom ajunge la dragostea adevarata dar ca o vom duce in timp pina la sublimare.Deci,este posibil traind insa virtuos(si nu in pacate care mai de care)si implinind cuvintul sf. apostol.Restul este lumesc si rapid perisabil.