Rugaciune pentru impacarea cu cei invrajbiti

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Cineva,astăzi mi-a trimis pe messinger rugămintea să mă rog pentru vrăjmaşi.Eu fac aceasta mereu,niciunul din cei cu care am dorit să mă împac nu dă semne că ar dori aceasta.Poate rugăciunea mea este slabă,crdinţa mea asemenea.Sau...cine ştie de ce Dumnezeu nu îngăduie aceasta.
Binecuvintează Doamne pe vrăjmaşii mei!

Şti de ce Dorina ? Pentru că nici tu în sinea ta nu o faci 100% din convingere, undeva înăuntrul tău există o reţinere. Aici mă refer, nu la persoana ta în mod special, ci la noi toţi în general. Există o dorinţă de împăcare, dar în acea dorinţă există o reţinere mică, dar există, adică nu o facem cu tot sufletul şi cu toată inima. Nu conştientizăm în totalitate, dar există şi acea reţinere !

În prealabil postat de cristiboss56

Şti de ce Dorina ? Pentru că nici tu în sinea ta nu o faci 100% din convingere, undeva înăuntrul tău există o reţinere. Aici mă refer, nu la persoana ta în mod special, ci la noi toţi în general. Există o dorinţă de împăcare, dar în acea dorinţă există o reţinere mică, dar există, adică nu o facem cu tot sufletul şi cu toată inima. Nu conştientizăm în totalitate, dar există şi acea reţinere !

S-ar putea să ai dreptate Cristi!
Ca să fiu pe deplin sinceră nici nu ştiu dacă mai doresc să mă împac cu acei cu care nu sunt în armonie.Este o luptă prea grea,sunt prea multe lucruri pe care nu le înţeleg.
Să dau sfaturi sunt pricepută dar când e vorba de problemele mele trebuie să recunosc că mă descurc mai greu.
E cam la fel cu psihologul care nu înţelege şi nu are soluţii pentru fiul sau soţul dar,consiliază pe alţii şi dă verdicte sau asemenea preotului care are fii şi fice duhovniceşti pe care cu iscusinţă îi duce pe calea cea bună iar pe fiii sau ficele naturale nu-i poate nicicum aduce la adevăr.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

S-ar putea să ai dreptate Cristi!
Ca să fiu pe deplin sinceră nici nu ştiu dacă mai doresc să mă împac cu acei cu care nu sunt în armonie.Este o luptă prea grea,sunt prea multe lucruri pe care nu le înţeleg.
Să dau sfaturi sunt pricepută dar când e vorba de problemele mele trebuie să recunosc că mă descurc mai greu.
E cam la fel cu psihologul care nu înţelege şi nu are soluţii pentru fiul sau soţul dar,consiliază pe alţii şi dă verdicte sau asemenea preotului care are fii şi fice duhovniceşti pe care cu iscusinţă îi duce pe calea cea bună iar pe fiii sau ficele naturale nu-i poate nicicum aduce la adevăr.

Răspunsul tău mi se potriveşte ca o mănuşă ! ! !

[patinina34]

Este totusi relativ.
Adica a te impaca cu cei care te dusmanesc are pina la urma mai multe laturi ale problemei:

1. este ca tu sa vrei 100% sa te impaci cu ei(mentionat aici de Cristi)
2. ca tu sa te impaci cu ei in sufletul tau, dar nu fizic
3. ei sa doreasca acelasi lucru

Din aceste motive, pentru mine este important ca eu sa nu simt rancoare fata de vrajmasii mei, sa fiu cu sufletul impacat ca am facut pasul, sa ma rog pentru ei, apoi restul depinde si de ei.

Uneori functioneaza, alteori nu.

Daca nu ai de a face cu crestini, de multe ori nu functioneaza. Uneori nu functioneaza chiar intre crestini...

Acestea fiind spuse, am ajuns la concluzia, ca nu intotdeauna depinde de mine pentru ca o relatie de prietenie sa fie armonioasa, dar eu trebuie sa fac tot ce imi sta in putere sa elimin vrajmasia.