va rog sa ma ajutati ca sa pot intelege mai bine ce se intampla cu mine,

[Fani71]

În prealabil postat de alina73

Sunt de acord cu voi dar nu in totalitate,dar explicati-mi voi cum a putut un om sa traiasca cu o fata de 16 ani,cand el avea 2 copii si era insurat,cum poti sa traiesti cu un om cand ai incercat sa vb cu el cat se poate de serios cand el traieste numai in minciuna si prefera o viata ascunsa....astea fiind si raspunsurile lui..Credeti ca nu am luptat exact cum zice sfanta biserica?L-am dus la 4 preoti la care le-a promis sub patrafiru acestora ca nu o sa mai umble cu alte femei si ca o sa incerce sa se schimbe....Cum credeti ca e sa suporti 18 ani sa stai cu un om...care bea cate 3 zile...dupa care 3 le zace...?Am incercat tot ce este posibil omeneste..m-am rugat am umblat la biserici preotii pentru el...dar in zadar....nu el e sprijinul meu ci eu pentru ca eu a trebuit mereu...sa ii platesc toate datoriiile...si sa ma descurc cu toate ...eu am suportat ponoasele...iar el a adunat laudele.....ma injura mereu de mortii stiind ca eu l-am iubit fff mult pe tatal meu care ..datorita lui am acum o casa la copii si imi pot intretine copii si pe el...Spuneti-mi voi ce credeti ca mai este de facut pentru un astfel de om?VA MULTUMESC PENTRU MESAJE ,SFATURI,PARERI...DUMNEZEU SA VA AJUTE LA TOTI!

Dumnezeu sa te ajute si sa te apere, Alina!
Actioneaza cum iti spune constiinta!
Din ce spui pari deja sa fi luat hotararea sa divortezi. Din ce spui, pare foarte de inteles si foarte rezonabil - si dpdv crestin, orice ar zice unii. Noi nu te cunoastem, lasa-te totusi mai bine sfatuita de preot, de cineva care te cunoaste bine - si de constiinta ta.
Doamne ajuta si curaj! Dumnezeu e mai aproape de noi la greu.

[Danette]

Vezi tu Alina, stiu ca timpul a trecut si nu mai are rost sa ne uitam in urma. Dar ai patit asa pentru ca in primul rand nu ti-ai respectat parintii-cumva trebuia sa vorbesti cu ei, sa ii faci sa inteleaga opinia ta, nu sa fugi de acasa, apoi l-ai ranit pe cel cu care te iubeai de 3 ani si care dupa cum ai vazut de-a lungul timpului era sincer cu tine.

Mare greseala ai facut ca te-ai lasat calcata in picioare de catre " alesul" tau. El nu merita, dupa parerea mea sa aiba nici sotie, nici copii.

Dar bine ai face sa gasesti un duhovnic aproape de sufletul tau si sa te sfatuiesti cu el, cum poti pune ordine in viata ta si a copiilor tai. Cum iti poti tamadui sufletul care este cel mai important, de aceea te-ai si imbolnavit atat de grav.

Dumnezeu si Maicuta Domnului sa te ocroteasca!

[Hartford]

În prealabil postat de Fani71

Dumnezeu sa te ajute si sa te apere, Alina!
Actioneaza cum iti spune constiinta!
Din ce spui pari deja sa fi luat hotararea sa divortezi. Din ce spui, pare foarte de inteles si foarte rezonabil - si dpdv crestin, orice ar zice unii. Noi nu te cunoastem, lasa-te totusi mai bine sfatuita de preot, de cineva care te cunoaste bine - si de constiinta ta.

Doamne ajuta si curaj! Dumnezeu e mai aproape de noi la greu.

Alina imi dau si eu cu parerea, eu cred ca Dumnezeu ne da exact ceeace meritam dupa pacatele noastre, omul tau este bolnav alcolist si tu nu ai ce face daca el nu vrea sa se trateze tu roaga-te incontinuare si du-ti crucea pe care ai primit-o. Dumnezeu sa-ti dea liniste si pace in casa ta

[BogdanF2]

În prealabil postat de alina73

La 16 ani,am vorbit cu un baiat 3 ani si ne iubeam foarte mult..parintii mei insa erau f drastici in crestera mea stiind foarte bine ca toti prieteni care ma inconjurau proveneau din fam ff bune,dar in schimb eu aveam restricti pe care prieteni mei nu le aveau pe atunci,nu erau de acord nici cu aceest baiat cu care vb,gasindu-le la toti cate un cusur(vroiau un baiat din lumea buna).Atunci am avut o perioada cand m-am certat cu prietenul meu din motive adolescientiene,eu facand-ui in abitie si saturandu-ma de restrictile parintilor mei..stiind ca un prieten de al lui ff bun ma placea am inceput sa vb cu el...nestiind unde se va ajunge...am continuat sa vb cu el cu totul ca nu era o relatie..in sensul bun al cuvantului..iar fostul meu prieten ma avertizase ca nu e pers potrivita pt mine...am fugit pana la urma de acasa din cauza unor certuri,parintii mei obligandu-ma sa vb cu alt baiat din "lumea buna" .Neputa-nd sa iau nici o decizie ...am fugit de acasa creza-nd ca asa este mai bine si creza-nd ca il iubesc.Char daca duceam o viata amarata,nu ma intelegam bine cu el,ma batea,ma jignea de fata cu toata lumea,dar am stat in continuare sperand intr-o schimbare.Cand am ramas gravida cu cel de al 2 copil,el a inceput o relatie cu o femeie 2 ani si jumatate neinteresand-ul suferinta mea,dupa aceeasta relatie a inceput alta relatie cu alta fata de 16 ani el avand 28.In toata aceeasta perioada fostul meu prieten,avand un anturaj comun,incerca sa ma protejeze la fel ca atunci cand eram in adolescenta...mi-a respectat decizia nefiind obraznic..si fara a-mi reprosa alegerea facuta.in 7 ani jumate cat sotu meu ma inselat,ma umilit,ma jignit si multe alte lucruri ff urate..tot imi promitea jurandu-se fals ca a incetat orice relatie cu alta femeie,si cerandu-mi sa sterg cu buretele tot rau facut.Fiind ranita am stat si mi-am pus ordine in ganduri si am constatat ca niciodata nu-lam iubit,constata-nd ca a fost doar un refugiu...deoarece sentimentele mele pentru el erau doar o iluzie..deoarece nu i-am simtit niciodata sprijinul si iubirea de care orice femeie are nevoie.multa lume din jur ma condamna de ce nu m-am despartit mai de mult de el...dar nu am facut-o decat pentru copii sa nu simta lipsa unui tata.Iar acum am constatat ca am gresit,pentru ca copii mei (fata si baiat 14 respectiv 6 ani) sufera foarte mult fiind si ei traumatizati de comportamentu lui dictatorial si lipsit de afectiune,baiatul suferind cel mai mult fiind mai mare a asistat la toate "dezlantuirile lui si certurile' a vazut si si suferinta mea in toti acesti ani...si comportamentul si lipsa de comunicare care o avea fata si de el...a ajuns sa nu-l mai suporte..mai rau chiar cred ca il uraste desi eu i-am spus ca este tatal lui si trebuie sa-l iubeasca si sa-l acepte asa cum e...si ca ce este intre mine si el nu trebuie sa il afecteze pe el.dorindu-mi protectie atat de mult tot timpul imi apare in vis fostul meu prieten care a ramas de 18 ani langa mine,neinsurandu-se ,a ramas la fel sprijinindu-ma,protejandu-ma dar cu bun simt avand in vedere ca sunt maritata...si incercandu-mi sa-mi arate ca el a ramas la fel fata de mine ca in adolescenta si are acelea-si sentimente si m-ar accept si acum dar eu nu am vrut sa vad lucrurile astea considerand ca este imoral sa fac aceste lucruri cu toate ca nu ma simnt fericita nici acum.acum mai mult ca niciodata imi doresc acest lucru mai ales ca am 36 de ani dar sint intr-o dilema totala pentru ca nu stiu incotro sa ma indrept deoarece nu ii mai suport nici macar prezenta sotului meu'dormind si separat.m-am refugiat in rugaciuni poate dzeu ma indreapta pe un alt drum deoarece simnt ca drumul acesta pe care sint nu e al meu.nici cu fostul meu prieten nu ma gindesc sa fiu cu totul ca atunci cind imi doresc in sufletul meu sa fiu protejata si iubita il visez numai pe el tinindu-ma in brate si oferandu-mi exact ce imi doresc simnt aceea senzatie de bine si dupa ce ma trezesc'iar dupa ce ma trezesc incep sa refuz ca ar mai putea fii ceva intre noi ptr ca au trecut 18 ani de atunci si omul se schimba f mult.va rog poate voi care nu sinteti in situatia mea vedeti lucrurile mult mai clar ce sa fac'ca eu nici nu mai stiu cum sa gindesc mai ales ca sint f nervoasa din cauza bolii mele care am depistat-o acum 2 luni 'nu mii se oxigeneaza creierul ptr ca cele doua vene din ceafa sint infundate din cauza nervilor acumulati deoarece nu sint o persoana care sa ma exteriorizez.ce ma sfatuiti

Daca as fi in locul tau, m-as ruga lui Dumnezeu din toata inima si sinceritatea sa imi scoata in cale un duhovnic bun. Apoi as merge si as cauta un astfel de duhovnic, la o manastire de ex. Am avut si eu o situatie grea si am mers la Petru Voda, la Pr. Iustin Parvu.

Bogdan.

[heaven]

În prealabil postat de unortodox

Eu am fost la prima infatisare de divort desi asteptam un copil si numai eu stiu cat de intunecata imi era mintea de raul adulterului. Intr-o zi insa, din senin, mi-am venit in fire ca fiul risipitor, m-a apucat un plans puternic de pocainta si din momentul acela mi-am indreptat toate caile cele rele si le-am parasit cu desavarsire.
M-a salvat faptul ca stiam sigur ca dupa mai mult de 6 luni in care eu am parasit-o, sotia mea inca ma iubea la fel de sincer ca la inceput si m-au salvat si rugaciunile ei fierbinti.
De atunci suntem toti 3 impreuna si foarte fericiti intru Domnul.
Nici o clipa nu mi-am dorit constient sa ma indrept. Schimbarea a survenit fulgerator.
Traditia numeste asta metanoia, daca nu ma insel.
Doamne ajuta si somn usor!

Si tu ai rabda tot atata si ai lupta la fel pentru sotia ta daca ti-ar face la fel?Dar,fii sincer pe deplin,te rog!

[heaven]

În prealabil postat de alina73

Sunt de acord cu voi dar nu in totalitate,dar explicati-mi voi cum a putut un om sa traiasca cu o fata de 16 ani,cand el avea 2 copii si era insurat,cum poti sa traiesti cu un om cand ai incercat sa vb cu el cat se poate de serios cand el traieste numai in minciuna si prefera o viata ascunsa....astea fiind si raspunsurile lui..Credeti ca nu am luptat exact cum zice sfanta biserica?L-am dus la 4 preoti la care le-a promis sub patrafiru acestora ca nu o sa mai umble cu alte femei si ca o sa incerce sa se schimbe....Cum credeti ca e sa suporti 18 ani sa stai cu un om...care bea cate 3 zile...dupa care 3 le zace...?Am incercat tot ce este posibil omeneste..m-am rugat am umblat la biserici preotii pentru el...dar in zadar....nu el e sprijinul meu ci eu pentru ca eu a trebuit mereu...sa ii platesc toate datoriiile...si sa ma descurc cu toate ...eu am suportat ponoasele...iar el a adunat laudele.....ma injura mereu de mortii stiind ca eu l-am iubit fff mult pe tatal meu care ..datorita lui am acum o casa la copii si imi pot intretine copii si pe el...Spuneti-mi voi ce credeti ca mai este de facut pentru un astfel de om?VA MULTUMESC PENTRU MESAJE ,SFATURI,PARERI...DUMNEZEU SA VA AJUTE LA TOTI!

Ceea ce e de facut stii si tu prea bine in sinea ta,doar ca nu ai vrut sa pui in aplicare pana acum.Mai gandeste-te daca merita si cam cum vezi viata ta si a copiilor tai peste 5-10 ani.

[heaven]

[quote=AlinB;146021[I]Ca sa nu mai vorbesc ca in mod evident treci sub tacere toate remarcile care le-am facut vizavi de [/i]responsabilitatile femeii in ecuatia casatoriei, inclusiv cea de a nu colabora/consimti cu statutul ei de victima.[quote]
Responsabilitatile femeii?Parca stiam ca intr-un cuplu sunt doi,cu responsabilitati egale pe umeri.Sau ne intoarcem pe timpurile sclaviei?

Dar faptul ca gandirea ta este mai degraba feminista decat crestina cred ca este destul de evident, asa ca si punctele noastre de vedere nu pot fi decat opuse, chiar ca n-are sens sa continuam polemica.

Mie,sincer,gandirea ta mi s-a parut cu puternice tendinte misogine si nu numai a ta,ci si a catorva domni de pe aici.
Consider ca a sfatui un om sa stea sa se chinuie in continuare intr-o situatie ca cea prezenta si,odata cu el, niste copii care vor ramane marcati pe viata de comportamentul "tatalui" este inuman.
Ma revolta revolta sfaturile acestea,cu atat mai mult cu cat,mai putin cu o luna in urma o femeie,cu a carei fiica eram prietena,a murit exact dintr-un astfel de motiv.
S-a imbolnavit de ciroza de cat ii mancase consoarta zilele,iar acela,nici pe patul de moarte nu intelegea sa mearga sa ii cumpere un calmant, sa nu mai fumeze in casa ca ii dauna muribundei,femeia care se sacrificase ani de zile (cu ce rost ma intreb?) alaturi de el si,impreuna cu rudele lui incepusera sa o pregateasca de inmormantare,desi aceasta nici nu decedase inca.
Stiti,nimeni nu spune sa nu dai sanse omului,ca nu merita sa lupti pentru o casnicie,dar cand vezi ca nimic un este de facut,atunci trebuie sa intelegi ca pe om nici Insusi Dumnezeu nu intervine sa il schimbe cu forta,pentru asta i-a lasat liberul arbitru,asa ca,cel mai intelept lucru cu putinta este sa te indepartezi de rau daca nu vrei sa te traga undeva de unde nu se stie daca si cu ce consecinte te vei mai putea ridica vreodata.

[padurariucristi]

Cu toate ca nu l-ai iubit ,arata-i ca-l iubesti.Arata-i ca el este seful.Asculta-l in tot ceea ce zice.Incercati sa fiti de acord.Ca dormiti separat poate este problema la faptul ca cauta sa se refugieze cu alte femei.Tu astepti de la el sa te ocroteasca.Sunt barbati care asteapta sa fie ei intai ocrotiti.Adu-i o mangaiere pe obrajii lui.El spune ca se va schimba.Dar tu il ierti pentru ceea ce ti-a facut?Nu-i adu reprosuri.Sterge totul cu buretele.Este greu,stiu asta.Dar ca sa-ti fie bine trebuie ca el sa poata sa se ierte singur.Prin faptul ca se va ierta singur asa o sa-l ierti si tu cu timpul.Nu renunta la lupta refugiindu-te cu altul.Nu este asta solutia.Te-ai gandit ca poate baiatul asta,ducandu-te dupa el,dupa ce-i mai faci si tu doi copii o sa inceapa sa te bata mai rau si o sa-ti reproseze ca ai fost cu altul?Cate cazuri nu se aud ca nu le merge nici cu a doua,nici cu a treia...casnicie!Povestea un parinte ca venise la el o femeie plangand ca e casatorita a saptea oara si nu stie de ce nu-i merge bine nici cu acest barbat."-Da ce neintelegeri ai tu cu cel de-al saptelea?intreba parintele. -Pai este betiv,ma bate,se duce cu alte femei,nu aduce banii in casa....."in fine avea sase patimi. -Da primul de ce l-ai lasat? -Ca era betiv! -Da al doilea de ce l-ai lasat? -Ca ma batea! -Da al treilea de ce l-ai lasat? -Ca se ducea cu alte femei!.....Si tot asa fiecare barbat al ei avea cate o patima. In shimb cel de-al saptelea barbat avea toate patimile celor sase dinaintea lui.Nu-i era mai bine,oare,cu primul barbat care era numai betiv?Nu mai lua bataie,nu mai mergea la alte femei,aducea banii in casa....Venea saracul om ,manca ceva si se culca.N-a vrut femeia nici prima cruce,nici cea pe-a doua...nici cea de-a sasea.S-a dus saraca femeie acasa sa-si duca toate cele sase cruci impreuna,adica patimile celor sase barbati fiind cel de-al saptelea barbat al ei. I-mi pare rau pentru familia ta,insa nu sunt o adepta a divortului.Sper sa se aprinda lumina si pe straduta voastra.Dar cred ca totul depinde de tine.Roaga-te pentru voi.Pentru casa ta.Nu fa fel si fel de paraclise pe care sa le citesti numai.Conteaza mai mult un simplu TATAL NOSTRU spus in genunchi in fata icoanei,cu mainile impreunate dar cu lacrimi in ochi.Roaga-l cu toata fiinta ta si e imposibil ca EL sa nu te auda.CERE SI TI SE VA DA.Sa nu uiti de preot si spune-i problema ta.Sa-i ceri sa-ti citesca de liniste in casa.Sa-l chemi sa-ti sfinteasca casa.Daca sotul nu vrea, sa vina preotul cand el este plecat de acasa.Prin sfintirea ta o sa se sfinteasca si el.Maicuta Domnului sa va aiba in paza SA.

[heaven]

În prealabil postat de padurariucristi

Cu toate ca nu l-ai iubit ,arata-i ca-l iubesti.Arata-i ca el este seful.Asculta-l in tot ceea ce zice.Incercati sa fiti de acord.Ca dormiti separat poate este problema la faptul ca cauta sa se refugieze cu alte femei.Tu astepti de la el sa te ocroteasca.Sunt barbati care asteapta sa fie ei intai ocrotiti.Adu-i o mangaiere pe obrajii lui.El spune ca se va schimba.Dar tu il ierti pentru ceea ce
ti-a facut?Nu-i adu reprosuri.Sterge totul cu buretele.Este greu,stiu asta.

Ma iarta,dar...unele persoane nu inceteaza sa ma uimeasca.
Seful?Seful de trib?Traim pe undeva prin Africa si nu mi-am dat seama?Cred ca si aia au inceput sa evolueze ca mentalitate,o parte din ei.
Tu ai citit ce a trait si inca mai traieste persoana care a deschis acest topic,indiferent de greselile pe care le-a facut la randul sau?
Sincer,nu te supara pe mine,dar mi se pare socant sa gasesc o astfel de mentalitate intr-o tara si o perioada in care,totusi,ne-am vrea mai deschisi din toate punctele de vedere.

[ory]

Nu te speria heaven...mentalitate de barbat, cati de pe langa noi nu gandesc la fel, dar tac chitic ! ! !