argumente pentru dialogul ecumenic

Adesea Vladica spunea: [COLOR=#ff0000]„Suferintele generatiei ce vine au fost aruncate cu zeci de ani în urma peste acei oameni”.[/COLOR] Spunând aceste, el îi avea în vedere atât pe Noii Mucenici si Marturisitori din vremea Revolutiei (1917) cât si pe cei din timpul prigoanei comuniste. Aceasta jertfa ne-a eliberat pentru putin timp din suferintele exterioare pentru ca ei le-au luat asupra lor. Ei pentru noi au suferit, iar Domnul se îndura de noi pentru sângele lor varsat. Crestinii de acum au doar suferinte launtrice. Si împotriva acestor suferinte si boli ale noastre nu exista decât un singur leac: [COLOR=#000000]acela de a te lupta cu tine însuti.[/COLOR][COLOR=#000080] De te vei învinge pe tine si te vei ridica la rugaciune, atunci Domnul îti va da tarie si putere si nu vei fi biruit de vrajmasi. Dar daca îti va fi mila de tine, atunci vrajmasul te va doborî de tot si îti va fi foarte greu sa te ridici.[/COLOR]

* * *

Multi din timpurile de astazi cred ca vremea nevointelor ascetice deja a trecut si ca Vladica
Antonie nu este decât o exceptie. Dar viata lui plina de nevointe este o mustrare vie pentru noi cei putin credinciosi si nepasatori. Caci si în vremea noastra se poate trai în nevointe, slujindu-L pe Dumnezeu din toate puterile si iubindu-L din tot sufletul. Adesea, Vladica aducea drept exemplu viata Sfântului Ioan de Kronstadt. El se întrista foarte mult de starea monahismului contemporan în care nu vedea o adevarata viata duhovniceasca. Spunea: „Peste tot - zicea el - [COLOR=#000000] [/COLOR][COLOR=#000000]numai aparente: [/COLOR]se împodobesc, se îmbuiba, iar ostenelile si rugaciunea lipsesc”. Vladica avea vârsta de peste 80 de ani si tot mergea sa-i cerceteze pe fiii sai duhovnicesti, iar atunci când ei îl sfatuiau sa conteneasca calatoriile, el le spunea: „Maica Domnului nu ma binecuvinteaza sa stau pe loc, ci îmi porunceste sa merg si sa pastoresc turma”.

(din: Vladica Antonie Marturisitorul, Calea rugaciunii launtrice. Manualul isihiei, Editura Bunavestire, Galati, 2003, reprodus in: Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum. Antologie de texte de la Sfintii Parinti si autori contemporani, Editura Cartea Ortodoxa, Alexandria, 2008).

Mi-au placut aceste randuri si le-am postat in speranta ca vor fi de ajutor in aceasta discutie. Desigur, lupta cu noi insine este cea mai grea, apoi, lupta pentru apararea valorilor in care credem. Iar daca pentru apararea acestor valori mai si suferim, trebuie sa ne gandim ca altii au suferit mai mult si sa multumim lui Dumnezeu pentru toate.



Intr-o astfel de discutie nu poti sa te astepti sa te aprobe cineva care sustine idei contrarii. Iar daca te mai jigneste, nu-i nimic. Te mangaie Dumnezeu. Iata ca nici noi insine nu avem voie sa fim ingaduitori cu pacatele noastre. Iar daca ne iubim aproapele mai incercam fie si mai stangaci, sa-l ajutam, totusi.