Judecata de Apoi - de ce abia atunci?

[anna21]

În prealabil postat de zoridezi

Cu siguranta si solidaritatea neamului omenesc are o mare influenta in formarea caracterului. Dar totusi... inteleg, ei preiau de la parintii anumite hibe morale, ascunse, neascunse, dar le preiau... altii se nasc ca niste ingerasi, stiu sa faca deosebirea intre bine si rau inca de cand sunt mici. Ce vina au aia care se nasc intr-o familie de betivani, iar ce merit au cei care se nasc intr-o familie de crestini cu traire duhovniceasca? Ca un om care se naste puhav la suflet, de obicei asa ramane toata viata, indiferent cati sfinti i-ar iesi in cale. Acum ma intreb daca Abel ar fi fost in locul lui Cain, l-ar fi omorat pe Cain? Nu cred... atunci Cain, de unde s-a 'virusat' asa de urat? A fost el oare predestinat sa procedeze astfel?
Nu mai inteleg nimic

Si eu m-am intrebat ceva asemanator.
Imi spunea cineva mai demult ca de ce am preocupari religioase, ca eu nu am pacate (stiu, este de ras-plans, dar asa gandesc multi crestini de ocazie). Da, nu am facut nici aia, nici ailalta, dar eu nu am fost ispitita sa fac acele lucruri. Daca eu nu am simtit nevoia sa beau sau sa fumez, pot sa ma consider mai buna decat unul care face acele lucruri? De unde sa stiu eu cum este ispitit acela si care sunt lucrurile cu care se lupta altul?
(Nu vreau sa creez confuzii: este scris negru pe alb ca cei care fac acele lucruri nu vor intra in Imparatie.)
La fel si in alte situatii.. nimic din ce avem nu este al nostru, de aceea nu trebuie sa ne mandrim sau sa judecam. Cunosc multe persoane care chiar considera ca intr-un fel sau altul merita ceea ce au (spun ca au invatat, au muncit..etc.) Chiar asa sa fie? Nu Dumnezeu le-a dat ceea ce au, inclusiv un bagaj genetic de invidiat, sanatate, oportunitati? De aceea trebuie sa ne oprim in a ne atribui merite sau in a judeca pe altii.

Doar alegerile ne apartin.