Morala crestina vs morala atee

În prealabil postat de sia

Bineinteles ca-ti dadeam aceleasi raspunsuri ..ideea e ca avem conceptii diametral opuse despre lume si viata si atat timp cat tu
nu-l accepti pe Dumnezeu ,caci te declari ateu, nu cred ca as reusi eu sa te conving .

Cine crede in Dumnezeu nu o face [COLOR=purple]doar[/COLOR] ptr ca ai garanteaza altcineva existenta Lui. Pot sa-ti garantez eu pana maine ...daca nu exista in tine aceasta chemare spre EL , daca nu vrei sa-i simti prezenta, daca mai rau ai negi existenta , degeaba vorbim.

La atitudinea asta ma refeream ..tu il negi pe Dumnezeu si vrei totusi sa vorbim despre EL..putem vorbi , nu-i bai , dar ma tem ca in contradictoriu deocamdata .
Cine stie daca tot stai pe forumul asta poate te vei intoarce acasa ,adica la Dumnezeu ..nu exclud aceasta posibilitate si chiar ati doresc asta..
Reiau ideea , poti sa ajungi sa crezi in Dumnezeu prin marturia altora care L-au cunoscut (proorocii ,apostolii ) dar asta se intampla cand ai incredere in marturia lor , cand Adevarul lor este si al tau..cand il accepti cu tot sufletul. Credinta pe asta se bazeaza pe incredere.

Ai intrebat ,, cum diferentiezi doua fapte bune, identice, facute de un ortodox si de un ateu .
Din punctul meu de vedere nu exista diferenta.

Demersul meu e unul practic, incerc sa vad daca sistemele noastre morale se pot apropia, daca au ceva in comun.

[AlinB]

În prealabil postat de topcat

Demersul meu e unul practic, incerc sa vad daca sistemele noastre morale se pot apropia, daca au ceva in comun.

Da, au. Credinta.
Noi credem ca exisa un "instinct" al binelui pus de Dumnezeu in om, tu crezi ca exista acest "instinct al binelui" dar are vreo legatura cu supravietuirea, e o chestiune evolutionista, ceea ce nu poti demonstra (in cazul omului), deci ramane un crez.

Cu atat mai mult cu cat chiar un ateu afirma exact opusul, ceea ce ofera omului mai multe sanse de supravietuire este gena egoismului..

Vezi ca-ti contrazici idolul.

În prealabil postat de AlinB

Da, au. Credinta.
Noi credem ca exisa un "instinct" al binelui pus de Dumnezeu in om, tu crezi ca exista acest "instinct al binelui" dar are vreo legatura cu supravietuirea, e o chestiune evolutionista, ceea ce nu poti demonstra (in cazul omului), deci ramane un crez.

Cu atat mai mult cu cat chiar un ateu afirma exact opusul, ceea ce ofera omului mai multe sanse de supravietuire este gena egoismului..

Vezi ca-ti contrazici idolul.

iti explic ce e cu gena egoismului mai diseara

[AlinB]

În prealabil postat de topcat

iti explic ce e cu gena egoismului mai diseara

Succes la studiu :)

În prealabil postat de AlinB

Succes la studiu :)

nu e vorba de studiu, dar plec la cumparaturi :)

În prealabil postat de AlinB

Cu atat mai mult cu cat chiar un ateu afirma exact opusul, ceea ce ofera omului mai multe sanse de supravietuire este gena egoismului..

Vezi ca-ti contrazici idolul.

Gena egoista nu are legatura de fapt cu ceea ce a vrut sa spuna Dawkins. E un termen nefericit, impus de editorii cartii.

Gena nu e egoista, pentru ca ea nu isi propune sa supravietuiasca sau sa aiba un scop, fie acesta chiar si de supravietuire.

Gena pare egoista vazuta dintr-o perspectiva pe care ti-o permite timpul. Noi vedem astazi doar gene care au supravietuit intr-un mod aparent egoist pur si simplu pentru ca doar ele au supravietuit. Discutam numai despre genele invingatoare.
Faptul ca o gena este "egoista" nu are legatura neaparata cu altruismul purtatorului.

Speciile care nu au grija de progeniturile lor au supravietuit datorita numarului mare de urmasi.
Speciile care fac mai putini pui supravietuiesc numai daca au grija de puii lor.
Speciile care fac putini pui si nu au avut grija de ei au disparut.

[ory]

În prealabil postat de topcat

Demersul meu e unul practic, incerc sa vad daca sistemele noastre morale se pot apropia, daca au ceva in comun.

Da, in mod normal sistemele morale ar trebui, nu doar sa se apropie ci sa fie unele si aceleasi concepute de noi ca si oameni. Pana la urma suntem oameni, apoi ceea ce vrem sa devenim, sa credem ori sa infaptuim.
Din pacate insa, moralitatea, aceasta etica nu prea este inteleasa de credinta, ca facand obligatoriu parte din aceasta credinta, ci este sistematic departajata intr-un cadru ce se presupune a fi steril de invatatura ortodoxa.
Am trait peste doi ani de zile intr-o tara siatica, presupusa budista, dar proclamata de poporul acestuia, mai degraba ateista.Din pacate am invatat de la acesti oameni ca sistemul moral poate sa functioneze mai cu precadere atunci cand el nu este perturbat de sistemul spiritual. Astfel ca, ei stiu sigur ce au de facut pe premiza morala si a constiintei proprii, crestinii insa, de multe ori se debusoleaza in acest sens, si obosind de atata contradictie de sine si de atata teologie literara, nu mai tine cont de nici unul, astfel se ajunge la nepasare si, implicit la pacate.
Daca suntem crestini trebuie sa si dovedim aceasta, nu doar sa palavragim kilometri de invatatura mistica, in acelasi timp in care propriul popor exceleaza in avorturi, in infractionalitate, in nepasarea fata de sufletele celor din jur, al copiilor, in coruptie ...etc. Deci, nu suntem un popor cu o conduita moral-crestina, suntem doar un popor pretins crestin.
Trebuie sa avem o inima careia sa-i pese, in care sa salasluiasca aceasta credinta si aceasta divinitate, apoi o constiinta cu care sa imbratisam salasluirea din interior...si apoi ne vom numi crestini, ce nu se manifesta astfel se cheama demagogie si teorie fara viata.

[AlinB]

În prealabil postat de ory

Da, in mod normal sistemele morale ar trebui, nu doar sa se apropie ci sa fie unele si aceleasi concepute de noi ca si oameni. Pana la urma suntem oameni, apoi ceea ce vrem sa devenim, sa credem ori sa infaptuim.
Din pacate insa, moralitatea, aceasta etica nu prea este inteleasa de credinta, ca facand obligatoriu parte din aceasta credinta, ci este sistematic departajata intr-un cadru ce se presupune a fi steril de invatatura ortodoxa.

"departajata"? adica? :)

"Am trait peste doi ani de zile intr-o tara siatica, presupusa budista, dar proclamata de poporul acestuia, mai degraba ateista."

Pai era budista sau ateista pana la urma?

"Din pacate am invatat de la acesti oameni ca sistemul moral poate sa functioneze mai cu precadere atunci cand el nu este perturbat de sistemul spiritual. Astfel ca, ei stiu sigur ce au de facut pe premiza morala si a constiintei proprii, "

ce e aia" premiza morala si a constiintei proprii"?
Exista o definitie pe undeva?

crestinii insa, de multe ori se debusoleaza in acest sens, si obosind de atata contradictie de sine si de atata teologie literara, nu mai tine cont de nici unul, astfel se ajunge la nepasare si, implicit la pacate.

Poate lucrurile sunt neclare si contradictorii pentru tine, pentru ca tii musai sa vezi contradictii chiar si acolo unde nu sunt, dar eu cred ca pentru un crestin care isi traieste credinta lucrurile sunt destul de clare.

Teoretic cel putin, pentru ca practic nimeni nu este infailibil si fara de pacat.

Decat cei care, binenteles, nu cred in existenta pacatului, dar asta nu-i face sfinti asa cum cei care nu cred in gravitatie nu pot sa se arunce de pe cladiri fara sa se zdrobeasca de pamant.

Daca suntem crestini trebuie sa si dovedim aceasta, nu doar sa palavragim kilometri de invatatura mistica, in acelasi timp in care propriul popor exceleaza in avorturi, in infractionalitate, in nepasarea fata de sufletele celor din jur, al copiilor, in coruptie ...etc.

Matuirea este personala, nu colectiva.
Dovada credintei se face prin traire personala nu prin cat de crestine este tara in care traiesti.
Standardele impuse de tine sunt absurde si au ca scop precis culpabilizarea, impotriva oricarei ratiuni si a bunului simt.

Deci, nu suntem un popor cu o conduita moral-crestina, suntem doar un popor pretins crestin.

Eu nu m-as hazarda sa afim nici una nici alta. Si in general cel care e preocupat mai mult de spiritualitatea celor din jur nu mai are timp pentru a asa.

Trebuie sa avem o inima careia sa-i pese, in care sa salasluiasca aceasta credinta si aceasta divinitate, apoi o constiinta cu care sa imbratisam salasluirea din interior...si apoi ne vom numi crestini, ce nu se manifesta astfel se cheama demagogie si teorie fara viata.

Asa, si ce te face sa crezi ca tie ti-ar pasa mai mult decat altora care nu vad lucrurile ca tine si nu fac filosofia schimbarii altora in timp ce ei insisi nu sunt mai buni decat cei pe care ii judeca din prisma unui sistem de valori absurd?

Daca tu faci filosofia "pasatului" nu inseamna ca esti mai buna decat altii care vorbesc mai putin despre asta dar fac ceea ce cred ca este bine pentru ei si cei din jur? Adica tu ai impresia ca faci mai mult si chiar esti pe deasupra indreptatita sa atraga atentia altora in timp ce ceilalti, vezi Doamne sunt niste indiferenti si niste ipocriti?

"aceeasi divinitate", "salasluirea din interior"..astea de unde le-ai mai scos, dintr-o carte de formare persoanala "New Age"?