România pe calea pierzaniei

Când vorbim despre această categorie socială şi anume bătrânii şi problemele lor, mă gândesc la acele persoane foarte bătrâne de care nu are cine să se îngrijească dar mai ales care sunt lipsite de afecţiune şi care s-ar simţi mult mai bine în aşezăminte speciale pentru ei, unde ar socializa,ar avea asistenţă medicală,religioasă şi condiţii decente de trai.
Ştiţi oare cât este de greu să obţii un loc într-un astfel de cămin şi nici condiţiile nu sunt stălucite?Ar trebui să existe cămine pentru bătrâni în fiecare localitate,şi pentru cei cu pensii mai mari şi pentru cei mai săraci îar comunitatea să-şi rezerve din când în când timp şi pentru aceştia oferindu-le posibilitatea să se simtă încă vii !
Ori acestea nu se pot face decât prin grija şi cu aportul financiar al statului.

[silverstar]

[COLOR=green]Trebuie sesizte autorităţile locale: primar, consilieri, ONG... Sigur că şi preoţii ar avea un cuvânt de spus numai să cunoască realităţile.[/COLOR]
[COLOR=green]Intr-un oraş mai mic sau in comune, ar fi mai simplu de contactat autoritatile.[/COLOR]
[COLOR=green]Cu petitiile nu se rezolva nimic. Cu cat mai sus, cu atat scad sansele de a sensibiliza pe cineva. [/COLOR]
[COLOR=green]Si trebuie insistat, trebuie sa fie cel putin doua-trei persoane implicate care, odata angajate intr-asa proiect, sa insiste zi de zi si ceas de ceas.[/COLOR]