Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

Când convoiul trist ajunse pe platoul Căpăţânii, / Fariseii, cărturarih, saducheii şi bătrânii / Jubilau, râzând demonic, şi priveau biruitori / Spre rivalul lor, invinsul , plin de sânge şi sudori. / Râsul lor de vulpi viclene o străpunge şi o doare / Mult mai groaznic pe Maria decât crunta-nfiorare / Ce-o cutremură atuncea când călăii-i pironesc / Primăvara ei pe Cruce şi de flori o veştejesc. / Dar călăul cel mai groaznic, ce o sfâşie mereu, / Ca un vultur făr-de moarte pe un veşnic Prometeu, / E iubirea ei de Mamă, arzătoarea ei iubire, / Ce-o ridică azi pe tronul de regină-ntre martire. / Timp de trei eterne ceasuri, cât a stat Iisus in cuie / Sângerând, ea stete dreaptă lângă El ca o statuie. / Şi-a ei inimă de mamă, visteria mântuirii, / Ca buretele-i absoarbe toată fierea pătimirii. / Cum o ustură arsura buzei sale-nvineţite, / Cum ar vrea să-I stingă focul unei singure clipite / C-un pahar de apă rece, insă n-are nici un strop, / Numai lacrimile-amare care-i curg pe-obraji potop. / Cum ar vrea să urce scara şi să-L strângă-n braţe dulce, / Şi la pieptul ei de Mamă, trupul Lui căznit să-L culce ! / Cum ar vrea să-i smulgă spinii-nfipţi in tâmpla Lui fierbinte, / Şi piroanele bătute-n mădularele Lui Sfinte ! / Dar ea trebuie să zică incă-odată : "Fie Mie ! ". . . / Cum a zis la Vestea Bună, la-nceput de Liturghie / Şi cu Fiul impreună ; El, in trupu-i sfânt pe Cruce, / Ea, in inimă, aceeaşi jertfă Tatălui aduce. / Şi acum stă Maria-n faţa Pironitului pe grinzi, / Inimile lor par două feţe - opuse de oglinzi , / Ce-şi răsfrâng aceeaşi cruce in imagini infinite, / Unul altuia sporindu-şi suferinţele cumplite.