![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
O, Maică Fecioară Marie ! / Se-nchină popoarele ție / Și-n lacrimi fierbinți și suspine / Așeaptă-ndurări de la tine. / O, Maică Fecioară Marie ! / Prin vremuri grozave de urgie / Trec astăzi popoarele toate / Și-o lume intreagă se zbate. / O, Maică Fecioară Marie ! / Fă liniște, pace să fie, / Usucă potopul mâniei / Și-aprinde iar focul frăției. / O, Maică Fecioară Marie ! / Fă timpuri mai bune să fie, / Și zile mai multe senine / S-avem de la Doomnul prin tine. / O, Maică Fecioară Marie ! / Popoarele zac in robie, / In lanțuri duc zile amare / Cerând de la tine scăpare. / O, Maică Fecioară Marie ! / Revarsă din cer bucurie, / Și scurge din valea de lacrimi / Noianul cel mare de patimi. / O, Maică Fecioară Marie ! / Fă iarăși in lume să vie / Iubirea, nădejdea, credința, / Și-n toate spre bine, voința. / O, Maică Fecioară Maria ! / Grăbește tu timpul să vie / O singură turmă să fie , / Și-un singur Păstor pe vecie !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#2
|
||||
|
||||
![]()
Când convoiul trist ajunse pe platoul Căpățânii, / Fariseii, cărturarih, saducheii și bătrânii / Jubilau, râzând demonic, și priveau biruitori / Spre rivalul lor, invinsul , plin de sânge și sudori. / Râsul lor de vulpi viclene o străpunge și o doare / Mult mai groaznic pe Maria decât crunta-nfiorare / Ce-o cutremură atuncea când călăii-i pironesc / Primăvara ei pe Cruce și de flori o veștejesc. / Dar călăul cel mai groaznic, ce o sfâșie mereu, / Ca un vultur făr-de moarte pe un veșnic Prometeu, / E iubirea ei de Mamă, arzătoarea ei iubire, / Ce-o ridică azi pe tronul de regină-ntre martire. / Timp de trei eterne ceasuri, cât a stat Iisus in cuie / Sângerând, ea stete dreaptă lângă El ca o statuie. / Și-a ei inimă de mamă, visteria mântuirii, / Ca buretele-i absoarbe toată fierea pătimirii. / Cum o ustură arsura buzei sale-nvinețite, / Cum ar vrea să-I stingă focul unei singure clipite / C-un pahar de apă rece, insă n-are nici un strop, / Numai lacrimile-amare care-i curg pe-obraji potop. / Cum ar vrea să urce scara și să-L strângă-n brațe dulce, / Și la pieptul ei de Mamă, trupul Lui căznit să-L culce ! / Cum ar vrea să-i smulgă spinii-nfipți in tâmpla Lui fierbinte, / Și piroanele bătute-n mădularele Lui Sfinte ! / Dar ea trebuie să zică incă-odată : "Fie Mie ! ". . . / Cum a zis la Vestea Bună, la-nceput de Liturghie / Și cu Fiul impreună ; El, in trupu-i sfânt pe Cruce, / Ea, in inimă, aceeași jertfă Tatălui aduce. / Și acum stă Maria-n fața Pironitului pe grinzi, / Inimile lor par două fețe - opuse de oglinzi , / Ce-și răsfrâng aceeași cruce in imagini infinite, / Unul altuia sporindu-și suferințele cumplite.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#3
|
||||
|
||||
![]()
Ale Crucii brațe-ntinse peste zări mântuitoare, / Despărțesc de-acum in două râul vremii călătoare ; / Lumea veche-mbătrânită se-nmormântă pe Calvar, / Și se naște alta, nouă , din Lumină și din Har. / Dar viața-n largul firii, când incepe să se-ntrame, / Are lipsă de căldura și de sânul unei mame ; / Ce s-ar face-n cuibul rece puișorii golășei / Fără grija rândunelei, fără aripile ei ? / Și -oare ce s-ar mai alege, pe acest pământ uscat, / De polenul primăverii, de furtuni împrăștiat, / Dacă n-ar găsi potirul primitor al manei flori / Leagăn, scutece și pază contra marilor dogori ? / Vezi, de-aceea Ziditorul de pe lemnul răstâgnirii, / Cel ce-a scris această Lege ințeleaptă-n cartea firii, / Când e gata să-și arunce bobul vieții noi in lume, / S-a gândit la bunătatea și iubirea unei mume. / Și privind-o pe Maria, pe femeia cea eternă, / Toată inima fecioară, toată dragostea maternă, / Și, alăturea de dânsa, pe Apostolul Ioan, / Un simbol și o icoană a tot neamului uman. / Și-a făcut in fața morții testamentul, ca un tată, / Și-ntre martori după lege, a grăit : Femeie , iată / Fiul tău ! Și-ntrânsul iată tot poporul Meu ales ! / Și de-atunci se-aude-n inimi cântul plin de ințeles : / - O , Marie, spicul mamă al grăuntelui preasfânt, / Ce se-aruncă azi in brazda ucigașului pământ, / Vei fi Maica cea de taină a cucernicului lan, / Și cu vremea se va-ntinde pe tot globul pământean !
< Va urma >
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#5
|
||||
|
||||
![]()
Lupta crâncenă și crudă de pe Cruce s-a sfârșit, / Și prinosul Liturghiei Mântuirii s-a-mplinit. / Lemnul cel mai drept și verde din pădurile libane / A căzut sub lovitura nedreptăților umane. / Maica Sfântă , lângă Cruce, a rămas incremenită ; / Dar, proptită de Speranță, sora ei nedespărțită, / Iși indreaptă ochii-n lacrimi către ceruri suspinând : / -Dumnezeu, primește jertfa Mielului Tău Blând ! / Trupul Sfânt la sânul morții doarme somnul păcii lin, / Și de astăzi nu-L mai paște nici o caznă , nici un chin. / Dar tu, Maică a durerii, ți-ai golit intreg paharul ? / Dimpotrivă, -amărăciunea și-a-ntețit in el amarul. / Când cu sulița ostașul L-a străpuns pe El in coaste, / Nu mai scoate nici un geamăt, nici nu vede-n juru-i oaste ; / Dar Tu simți cum te pătrunde fierul lung al lungii suliți, / Și prin inima ta frântă iși deschide crude uliți. . . / In sfârsit , Pilat, pe semne vrând să-și spele incă-o dată / De pe mâinile pătate veci de veci neștearsa pată, / De pe mâinile pătate veci de veci neștearsa pată, / Se indură și lui Iosif ii ingăduie spre seară / Să-și coboare-nvățătorul de pe lemnul de ocară.
< Va urma >
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#7
|
||||
|
||||
![]()
Incleștarea de pe Cruce fu-ncercarea disperată / A satanei de-a menține fața lumii-ntunecată ; / Iar când soarele se-ascunde după umbra unui nor, / El crezu, întunecatul, c-a ieșit biruitor ! / Fariseii sigilară sub o piatră Primăvara, / Deci putea de-acum să doarmă, fără teamă, toată țara, / Mai ales că stăpânirea, prin străjeri, i-asigurată / Că sămânța de sub brazdă n-o să iasă niciodată. . . / Gura dulce și duioasă ca o șoaptă, ca o doină, / Ce suna pe mal de ape, pe dogoare și pe moină / Crăinicindu-și vestea bună și trezind din morți pământul / Astăzi tace-ncătușată și-amuțită, ca mormântul ! / Glasul limpede ca cerul și puternic ca un tunet, / Ce vibra adânc în Templu și în inimi cu răsunet, / Biciuind trufia beznei, îmbrăcată-n strai de cleric, / Ori in purpură de rege, azi e stins în întuneric. / Ucenicii se lăsară pradă fricii și durerii, / Iar a treia zi-și pierdură și nădejdea Învierii ! / Numai Maica Preacurată, în vârtejul încercării, / Nu și-a stins măcar o clipă sfânta candelă-a sperării .
{ Va urma }
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Sfantul Maxim Marturisitorul- sfantul caruia i s-a taiat limba si mana dreapta | georgeval | Despre Biserica Ortodoxa in general | 6 | 21.01.2014 15:38:25 |
Sfantul Maxim Marturisitorul | Ekaterina | Sfinti Parinti (Patrologie) | 1 | 13.05.2012 06:17:22 |
Sfantul Maxim Marturisitorul- martir pentru dreapta credinta | georgeval | Diverse Sarbatori | 7 | 03.04.2012 00:34:34 |
Ce inseamna sa iti traiesti viata la maxim? | alexdu | Generalitati | 22 | 24.02.2010 12:01:02 |
Sfantul Maxim Marturisitorul despre dragoste | mihailt | Despre Biserica Ortodoxa in general | 0 | 06.03.2009 02:03:48 |
|