Invierea Domnului - partea I
Incleștarea de pe Cruce fu-ncercarea disperată / A satanei de-a menține fața lumii-ntunecată ; / Iar când soarele se-ascunde după umbra unui nor, / El crezu, întunecatul, c-a ieșit biruitor ! / Fariseii sigilară sub o piatră Primăvara, / Deci putea de-acum să doarmă, fără teamă, toată țara, / Mai ales că stăpânirea, prin străjeri, i-asigurată / Că sămânța de sub brazdă n-o să iasă niciodată. . . / Gura dulce și duioasă ca o șoaptă, ca o doină, / Ce suna pe mal de ape, pe dogoare și pe moină / Crăinicindu-și vestea bună și trezind din morți pământul / Astăzi tace-ncătușată și-amuțită, ca mormântul ! / Glasul limpede ca cerul și puternic ca un tunet, / Ce vibra adânc în Templu și în inimi cu răsunet, / Biciuind trufia beznei, îmbrăcată-n strai de cleric, / Ori in purpură de rege, azi e stins în întuneric. / Ucenicii se lăsară pradă fricii și durerii, / Iar a treia zi-și pierdură și nădejdea Învierii ! / Numai Maica Preacurată, în vârtejul încercării, / Nu și-a stins măcar o clipă sfânta candelă-a sperării .
{ Va urma }
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|