Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Citind toată Evanghelia, te vei minuna , desigur, de tăcerea mea. Vei afla că am vorbit puţin, dar totdeauna bine şi drept. Am vorbit Ingerului in odăiţa mea, am vorbit cu Fiul meu in templu, cu Elisabepa, când m-am intâlnit cu ea şi am mai vorbit la nunta din Cana Galileii.
Mi-am păzit totdeauna limba mea, ca să nu spună nimic ce putea supăra pe Dumnezeu şi pe oameni. Acelaşi lucru fă-l şi tu, fiule, dacă vrei să te bucuri de pacea inimii. Cine ţi-a adus până acum mai multe tulburări decât limba ta ? Când te trezeşti dimineaţa , nu-i adevărat că indată te gândeşti cu neplăcere la cuvintele nesocotite ce le-ai spus in ziua dinainte ? Bagă de seamă despre ce vorbeşti , in ce fel vorbeşti şi către cine vorbeşti. Cântăreşte fiecare vorbă şi gândeşte-te ce urmări poate avea. Omul inţelept nu vorbeşte tot ce-i vine in gură, ci numai ce se cuvine. Cu cât vei intrebuinţa mai puţine cuvinte, cu atât vei fi socotit mai inţelept. Nu te obişnui a spune glume, pentru că fără să bagi de seamă vei spune in glumă şi lucrurile serioase şi nu te vei folosi cu nimic. <<< Va urma >>>

O piatră aruncată nu se mai intoarce inapoi, tot aşa nu se mai intoarce nici o vorbă spusă. Nu este permisă dezvinovăţirea bunei intenţii şi făcând aşa, vei fi socotit ca imprudent şi flecar.
Nu dezvălui in public ceea ce prietenul ti-a spus in secret, aceasta e necredinţă grea, dacă a produs dezbinări grele ! Vorbeşte cu băgare de seamă despre ceea ce nu ştii, pentru ca să nu greşeşti şi să treci drept om prost. Cuvinte ruşinoase şi necuviincioase să nu iasă din gura ta, pentru că ele arată că cel ce le rosteşte are un suflet necurat. Nu descoperi greşelile aproapelui tău, ci taci şi-l dezvhnovăţeşte pe cât poţi, atunci când alţii vorbesc cu răutate. Ce-ţi foloseşte dacă tu spui in public greşelile altora ? Ţie nu-ţi place ca alţii să vorbească despre greşelile tale, şi atunci tu de ce vorbeşti despre aproapele tău ceea ce nu te priveşte ? De vei iubi tăcerea, te vei simţi adesea mai mulţumit, decât dacă ai fi vorbit. Cinstea omului se poate dărâma cu o singură vorbă, dar nu i-o poţi da inapoi nici cu o sută de vorbe. Mintea cea inţeleaptă să fie călăuza limbii tale, şi dragostea şi frica de Dumnezeu să fie stăpână in toate cuvintele tale. Urmează- mă pe mine !

[cristiboss56]

Oare ce este omul fără dragoste, afară decât numai o canelă stinsă ? Şi ce este oare lumea fără dragoste decât o vizuină de hoţi ?
Inima mea i-a îubit pe toţi oamenii şi le-am arătat tuturor, mereu , o dragoste de mamă. Cât am suferit văzându-l pe Iuda nepocăit şi pe tâlharul cel fără de nădejde. Am fost acoperită de durere nespusă văzând atât de multe suflete pierzându-se pentru vecie. De câte ori n-am plâns amar, că mulţi nu se vor bucura de rodul patimilor Fiului meu. Văzând pe cineva in nevoie l-am ajutat cu dragoste, şi de n-am putut cu fapta, l-am ajutat cu vorba şi cu inima. In zadar crezi că-L iubeşti pe Dumnezeu, dacă nu-l iubeşti pe aproapele tău. Cum poţi tu să-L iubeşti pe Acela pe care nu-L vezi, dacă tu il urăşti pe cel ce este inaintea ochilor tăi ? Dragostea ta trebuie să se intindă la toţi , pentru că atât bogatul cât şi săracul, atât prietenul cât şi duşmanul au intipărit in sufletul lor chipul lui Dumnezeu. Frumuseţea, bogăţia, puterea şi hainele nu sunt cauza adevăratei iubiri, ci lucruri deşarte şi fărâ de nici un preţ. Chiar şi fără toate acestea, aproapele este icoana lui Dumnezeu, cu toate că este sărac şi lipsit. Dacă iubeşti pe cineva pentru talentele lui şi nu pentru că este icoana lui Dumnezeu, nu ai dragoste sfântă şi adevărată. Dacă iubeşti pe cineva pentru că se potriveşte cu caracterul tău, atunci eşti plin de iubire de sine şi eşti un om vicios. Dacă iubeşti pe cineva pentru că-ţi este binefăcător, nici acum nu ai dragoste curată. Nu intemeia dragostea ta pe un lucru trecător, pentru că ea nu va dăinui, dragostea adevărată n-are sfârşit şi este nemuritoare. <<< Va urma >>>

[viscu]

Citind cu atentie sfinta biblie vedem bine inca de la facerea lumi voia lui dumnezeu savaot creatorul a tot ce a fost,este,si va fi si anume ascultarea omului de catre porunca lui.Adam a fost creat de catre savaot in ziua a sasea,sa intelegem ca noi am fost creati ultimi dupa toate lucrurile ca sa fim stapini peste ele.Pentru a nu fi singur dumnezeu a creat-o pe eva lui adam nu spre pacat ci mai degraba spre a se putea inmulti neamul omenesc,dintr-o singura pereche de oameni.Deci parte barbateasca cu parte femeiasca a lasat domnul savaot spre casatorie sub nici un chip altfel.Cetatile sodoma si gomora ne stau marturie la minia lui dumnezeu asupra sodomitilor.Toate pacatele au fost iertate de dumnezeu prin stapinul nostru iisus hristos,si ca sa nu fim acuzati de cineva bunatatea lui savaot este fara sfirsit,el ne-a ingaduit pe pamint dreapta credinta a noastra ortodoxa.Sa nu mai avem vre-o data indoeli despre legea dumnezeului nostru cel viu si adevarat.Este un singur dumnezeu,un singur mintuitor,un singur sfint duh,adica o singura sfinta treime.Apostolul andrei este cel ce a fost pe meleagurile noastre cu propovaduirea evangheliei lui hristos,vedem bine semnul lasat de savaot si anume acel locas de inchinare de-al nostru ortodox in pestera in care a locuit el.In israel ca fara el nu se poate vorbi la mormintul domnului nostru iisus hristos,vedem bine semnul adica un locas de-al nostru ortodox de inchinare.Dar nu acuzam pe nimeni de religille lor,dreptul judecator cind va face judecata va judeca drept.Nu mai trebuie sa ne gindim la rau pentru hristos,deoarece prin voia lui dumnezeu crestinismul este in toata lumea,deci noi putem construi oriunde un locas de inchinare de-al nostru ortodox,ce-i drept alti s-au ostenit si au rabdat pina la moarte pentru a fi cum sint.Noi avem obligatia de a le pastra si crede in dumnezeu.Sa nu uitam ca domnul nostru a umblat pe pamint facind voia tatalui din cer si dupa ce a inviat sa inaltat la cer.Deci nu exista inaltare fara fapta paminteana a domnului nostru iisus hristos adica ceea ce cinstim si cunoastem.Unirea credintei sa o avem si sa implinim din inima legea lui hristos.AMIN.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Oare ce este omul fără dragoste, afară decât numai o canelă stinsă ? Şi ce este oare lumea fără dragoste decât o vizuină de hoţi ?
Inima mea i-a îubit pe toţi oamenii şi le-am arătat tuturor, mereu , o dragoste de mamă. Cât am suferit văzându-l pe Iuda nepocăit şi pe tâlharul cel fără de nădejde. Am fost acoperită de durere nespusă văzând atât de multe suflete pierzându-se pentru vecie. De câte ori n-am plâns amar, că mulţi nu se vor bucura de rodul patimilor Fiului meu. Văzând pe cineva in nevoie l-am ajutat cu dragoste, şi de n-am putut cu fapta, l-am ajutat cu vorba şi cu inima. In zadar crezi că-L iubeşti pe Dumnezeu, dacă nu-l iubeşti pe aproapele tău. Cum poţi tu să-L iubeşti pe Acela pe care nu-L vezi, dacă tu il urăşti pe cel ce este inaintea ochilor tăi ? Dragostea ta trebuie să se intindă la toţi , pentru că atât bogatul cât şi săracul, atât prietenul cât şi duşmanul au intipărit in sufletul lor chipul lui Dumnezeu. Frumuseţea, bogăţia, puterea şi hainele nu sunt cauza adevăratei iubiri, ci lucruri deşarte şi fărâ de nici un preţ. Chiar şi fără toate acestea, aproapele este icoana lui Dumnezeu, cu toate că este sărac şi lipsit. Dacă iubeşti pe cineva pentru talentele lui şi nu pentru că este icoana lui Dumnezeu, nu ai dragoste sfântă şi adevărată. Dacă iubeşti pe cineva pentru că se potriveşte cu caracterul tău, atunci eşti plin de iubire de sine şi eşti un om vicios. Dacă iubeşti pe cineva pentru că-ţi este binefăcător, nici acum nu ai dragoste curată. Nu intemeia dragostea ta pe un lucru trecător, pentru că ea nu va dăinui, dragostea adevărată n-are sfârşit şi este nemuritoare. <<< Va urma >>>

Nu-i mare lucru să-l iubeşti pe aproapele când el inoată in belşug şi fericire, pentru că atunci este interesul la mijloc, ci să-l iubeşti şi să-l ajuţi pe om in mizerie, aceasta este dragoste mare in faţa lui Dumnezeu. De-i compătimeşti pe cei sărmani, atunci iubirea ta este vrednică de laudă.
Cinsteşte sufletele mai mult decât orice şi te roagă totdeauna pentru mântuirea lor, aceasta este cea mai mare pomană ce-ţi poţi face şi ţie şi lor. Să te ţii de această rânduială : voi face altora ceea ce-mi place mie şi nu le voi face lor ceea ce mie nu-mi place. Nu te bucura de nefericirea fratelui tău şi să nu-ţi pară bine de suferinţa lui, chiar de ţi-ar fi cel mai mare duşman. Şi pe duşmani trebuie să-i iubim ca pe fraţii noştri, de voim să implinim porunca dragostei. Creştinul nu are duşmani şi el nu este duşmanul nimănui, pentru că-l ia drept prieten pe cel ce-i face rău, având motiv să sufere pentru Dumnezeu. Priveşte la Sfinţii care umblau goi şi desculţi şi erau prigoniţi şi ei nu se supărau, ci se rugau pentru Dumnezeu să le dea răbdare şi-i numeau pe duşmani fraţii lor. <<< Va urma >>> .

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu-i mare lucru să-l iubeşti pe aproapele când el inoată in belşug şi fericire, pentru că atunci este interesul la mijloc, ci să-l iubeşti şi să-l ajuţi pe om in mizerie, aceasta este dragoste mare in faţa lui Dumnezeu. De-i compătimeşti pe cei sărmani, atunci iubirea ta este vrednică de laudă.
Cinsteşte sufletele mai mult decât orice şi te roagă totdeauna pentru mântuirea lor, aceasta este cea mai mare pomană ce-ţi poţi face şi ţie şi lor. Să te ţii de această rânduială : voi face altora ceea ce-mi place mie şi nu le voi face lor ceea ce mie nu-mi place. Nu te bucura de nefericirea fratelui tău şi să nu-ţi pară bine de suferinţa lui, chiar de ţi-ar fi cel mai mare duşman. Şi pe duşmani trebuie să-i iubim ca pe fraţii noştri, de voim să implinim porunca dragostei. Creştinul nu are duşmani şi el nu este duşmanul nimănui, pentru că-l ia drept prieten pe cel ce-i face rău, având motiv să sufere pentru Dumnezeu. Priveşte la Sfinţii care umblau goi şi desculţi şi erau prigoniţi şi ei nu se supărau, ci se rugau pentru Dumnezeu să le dea răbdare şi-i numeau pe duşmani fraţii lor. <<< Va urma >>> .

Tu vrei ca altul să te ierte imediat, atunci când l-ai supărat, iar tu nu uiţi niciodată cele ce ţi-au făcut alţii. Tu foarte uşor ii ierţi prietenului tău care te supără, dar nu vrei nici să sţii de iertare pentru duşmanul tâu. Până când vei ţine această măsură cu două feţe, nu vei avea dragoste desăvârşită.
Poartă grijă mare de cei ce-ţi sunt incredinţaţi , pentru că de ei vei da mare socoteală inaintea lui Dumnezeu. Iubeşte-i cu dragoste sfântă, dacă nu vrei să fii ca un necredincios. Mare răsplată vei avea pentru dragostea ta, de vei putea spune la moartea ta : "Doamne, oile pe care mi le-ai incredinţat mie, ţi le dau inapoi ". Deoarece acestea au fost şi cuvintele Fiului meu, care iubindu-i pe ai săi până la sfârşit, venind vremea plecării către Tatăl său cel ceresc a strigat : " Pe care Mi i-ai dat Mie, i-am păzit, şi niciunul din ei n-a pierit, fără numai fiul pierzării " ( Ioan , 17,12 ) . Urmează- mă pe mine !

[cristiboss56]

Fiule , inima mea a fost numai un foc de iubire către Dumnezeu, pentru că am ştiut că El este vrednic de cea mai mare dragoste. Pentru a - I mulţumi , nu avem de făcut nimic altceva decât să-L iubesc mai mult decât pe toate lucrurile. Acest foc prea dulce mă istovea cu totul şi foarte des izbucnea afară din mine. Niciodată nu vei putea să inţelegi dragostea mea decât văzându-mă imbrăţişându- L pe Fiul meu.
Lumea nu a putut să influenţeze cu nimic, pentru că sufletul meu era cu totul aprins de dragoste către Dumnezeu. Fiule , ce găseşti tu afară de Dumnezeu, care să te mângâie in iubire ? Nici o făptură de pe pământ nu poate să mulţumească dorul inimii tale şi de aceea nu merită să le iubeşti decât fără numai pe Dumnezeu. Ele azi iţi dau plăcere, şi mâine te părăsesc in mare amărăciune. Cea mai mare fericire este dragostea in Dumnezeu, oare fericiţii din cer nu iubesc mereu ? Credinţa te invaţă că Dumnezeu este cel mai mare bine, adevăratul bine şi binele ce nu se schimbă şi noi suntem făcuţi numai pentru a- L iubi pe Dumnezeu. De aceea să nu cauţi altă dragoste afară de cea către Dumnezeu. <<< Va urma >>> .

[mihailt]

De la parintele Cleopa:
(cand imi trece lenea mai copii cateva pagini din "Viata Maicii Domnului" de Sfantul Maxim Marturisitorul - sa ma ierte parintele (sau arhdiaconul nu stiu daca l-or fi facut parinte) I Ica Jr caci copii din cartea tradusa de preacuviosia sa pe internet fara drepturi de copyright.)

"
Ia gânditi-va voi, daca o sfânta icoana a Maicii Domnului, facuta de un pictor, este asa de frumoasa, dar acolo unde sunt Heruvimii cei cu ochi multi si Serafimii cei cu câte sase aripi, care îi cânta Maicii Domnului imnuri, si cântarile cele dumnezeiesti, oare ce limba le poate grai? Cum zice Apostolul Pavel: Am auzit acolo cântari, care nu este cu putinta omului a le vorbi. Pâna la al treilea cer. Dar Maica Domnului este peste toate cerurile! Este lânga Sfânta Treime!

Ce este acolo? Câta slava are Maica Domnului! Nu auziti ce spune în Acatistul Sfântului Acopera-mânt: "Bucura-te, acoperamântul lumii, cel mai lat decât norul". Un nor poate sa acopere un oras, o tara, dar Maica Domnului cu acoperamântul si cu mila ei acopera toate popoarele lumii; ca atâta putere a primit de la Mântuitorul. Oricine si oriunde o cheama: în padure, în pustie, la câmp, în cetate, în casa, la închisoare, oriunde ar fi, ea aude, pentru ca este pusa acoperitoare si mijlocitoare a întregii lumi catre Dumnezeu.

Eram în Sfântul Munte Athos, unde traiesc numai calugari care duc viata în feciorie si în curatie. Acolo nimic nu traieste parte femeiasca. Este "Gradina Maicii Domnului", unde ea a predicat Evanghelia cu Sfântul Ioan Evanghelistul si Sfântul Apostol Marcu si cu Maria Magdalena. Acolo a fost oras de pagâni când a ajuns ea.

Când am mers la Protaton, în capitala Sfântului Munte, unde sunt cele mai vechi arhive ale Sfântului Munte de peste o mie de ani, acolo este o biserica foarte mare. În fata acelei biserici este o piatra lata de câtiva metri pe care nu se prinde nici ploaia, nici zapada niciodata. Nimic, nimic, nimic! Ramâne tot uscata. Îi zice piatra sângelui. De trei ori pe an izvoraste sânge dintr-însa si curge sângele siroaie si se duce la temelia bisericii.

Acolo, la anul 1274, în timpul împaratului Mihail al VIII-lea, Paleologul, când a intrat Papa Grigorie al X-lea în Sfântul Munte cu armata si a vrut sa-i treaca pe calugari cu sila la catolici, a taiat pe piatra aceea vreo câteva zeci de calugari. Si sângele dreptilor de trei ori pe an iese si atunci se fac slujbe. Curge sânge timp de câteva ore din piatra aceea. Dar apa nu se prinde de ea, zapada nu se prinde, nimic, nimic. Este o minune mare.

Tot acolo în biserica Protaton am vazut sfânta icoana Axionita - Maica Domnului cu doi îngeri care-i tin coroana. Axionita sau "Axion Estin" pe greceste înseamna Cuvine-se cu adevarat.

Aici ne-a povestit un parinte atonit istoria acestei icoane. În valea numita "Axion Estin", traia un mare sihastru care avea ucenic un calugar tânar, pe care-l crestea, ca sa ramâna în chiliuta lui. O chiliuta sub munte, în padure.

Ei aveau aceasta icoana vestita, Maica Domnului, în chilie. Odata calugarul cel batrân a plecat la priveghere la Manastirea Protaton. Sa stiti ca la Sfântul Munte, la toate praznicele împaratesti, privegherile sunt de toata noaptea. În tipicul mare al Sfântului Sava sunt puse 68 de privegheri de toata noaptea, în toate Duminicile si în cele 12 praznice împaratesti si la Sfântul Ioan Botezatorul.

Si batrânul i-a spus calugarului tânar:

- Eu ma duc la priveghere, tu ramâi acasa, fiule, si-ti fa pravila acasa, sa nu ramâna chilia singura.

Calugarul cel tânar a întrebat pe batrân:

- Ava, eu ce pravila sa fac?

Dar calugarul batrân i-a zis:

- Fiule, tu n-ai sa poti priveghea toata noaptea. Citeste la Psaltire doua-trei catisme si pe urma du-te la icoana Maicii Domnului si fa câteva metanii, sa nu-ti fie somn. Si de câte ori te duci la icoana Maicii Domnului, sa cânti cântarea asta: Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai slavita fara de asemanare decât serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvântul ai nascut, pe tine cea cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Pâna atunci nu se stia de rugaciunea "Cuvine-se cu adevarat". Numai atât se stia în Sfântul Munte. Nu stiau cum cânta îngerii în ceruri Maicii Domnului!

Atunci calugarul tânar a facut cum a zis batrânul: A citit câteva catisme la Psaltire, s-a dus la Maica Domnului si a facut câteva metanii. A mai aprins candela sa nu se stinga si iar a cântat: Ceea ce esti mai cinstita… Asa a facut pâna la miezul noptii, ca sa se lupte si el si sa privegheze macar atât; pe urma sa se culce sa doarma 3-4 ore, ca dimineata, când vine batrânul, sa se scoale iar la rugaciune.

Când a ajuns la miezul noptii, bate cineva în usa. Dar el stia ca batrânul nu vine niciodata în timpul noptii, ca era departe de biserica. Apoi cine sa vina în puterea noptii, sa-i bata în usa? N-a vrut sa dea drumul. Si aude un glas:

- Evloghite, pater! (Binecuvinteaza, parinte).

El, când a auzit ca cere blagoslovenie, a zis dinauntru:

- O Kirios! (Domnul sa te binecuvinteze).

Si numai a intrat un tânar foarte frumos, tot calugar, foarte luminat la fata, si l-a întrebat:

- Ce faci, frate?

- Ce sa fac? Merg sa ma culc, ca nu mai pot priveghea de oboseala!

- Ce pravila ai facut de aseara pâna acum?

- Asa mi-a spus batrânul, când a plecat la biserica, sa citesc la Psaltire doua-trei catisme si pe urma sa cânt Ceea ce esti mai cinstita… si sa fac câteva metanii.

Dar cel ce a venit i-a spus:

- Nu se cânta numai Ceea ce esti mai cinstita…

- Ba da! Asa se cânta în tot Sfântul Munte, la toate manastirile.

- Nu! Iata cum cântam noi: Cuvine-se cu adevarat, sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru, si pe urma cântam: Ceea ce esti mai cinstita…

Dar calugarul a zis:

- Eu asa n-am auzit. Daca vrei sa-mi scrii, ca vreau sa învat si eu rugaciunea asta.

- N-ai aici hârtie si creion?

- N-am! Dar tare as vrea sa o învat si eu!

- Du-te afara si adu-mi o lespede de piatra!

Ucenicul s-a dus afara si a luat o lespede, a curatat-o el si a spalat-o frumos.

- Am sa scriu pe dânsa.

Si cauta ceva, cu care sa zgârie pe piatra. Dar calugarul venit îl întreaba:

- Ce cauti?

- Caut un cui sa scriu, caci creion nu am!

- Nu-i nevoie sa scrii cu cuiul! Lasa ca scriu eu!

Si calugarul care a venit a început sa scrie pe piatra rugaciunea cu degetul lui, ca prin ceara moale. Si i-a scris foarte frumos pe greceste toata cântarea: Cuvine-se cu adevarat… (Axion Estin). Iar acesta a încremenit când a vazut ca acela mergea cu degetul prin marmura ca prin ceara moale si iesea scrisoarea asa de frumoasa. Si se gândea: "Ce om este acesta, de scrie cu degetul pe marmura?"

Si dupa ce i-a scris, a semnat: "Eu am scris acestea, Gavriil, mai-marele voievod al puterilor îngeresti", si a disparut din fata lui.

Atunci calugarul a aratat piatra batrânului când a venit, si i-a spus toata întâmplarea cu Arhanghelul Gavriil.

S-a împânzit în tot Sfântul Munte minunea aceasta si din clipa aceea, în toate bisericile si în toate cartile bisericesti, s-a introdus cântarea aceasta pe care o cântam pâna astazi: Cuvine-se cu adeva-rat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai slavita fara de asemanare decât serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu - Cuvântul ai nascut; pe tine cea cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Amin.

*

Cine poate spune toate minunile Maicii Dom-nului? Nimeni nu le poate spune, pentru ca sunt în tot pamântul si se lucreaza cu fiecare suflet. De aceea va rog sa aveti toti icoana Preasfintei Nasca-toarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria în casa. Sa va siliti cât mai mult sa laudati pe Dumne-zeu si, dupa Dumnezeu, pe Maica Domnului si apoi pe sfintii lui Dumnezeu, pentru ca Maica Domnului este ocrotitoarea si mijlocitoarea întregii lumi!

Când a fost Mântuitorul pe Cruce, nici acolo n-a lasat fara îngrijire pe mama lui. I-a spus Sfântului Ioan Evanghelistul: Fiule, iata maica ta! Si dintru acel ceas a luat-o ucenicul întru ale sale, ca cincisprezece ani a mai trait Maica Domnului, dupa Învierea Mântuitorului si dupa Înaltarea la cer. Si a stat la Efes, la casa Sfântului Ioan Evanghelistul, si el îi purta de grija.

Iar ei i-a zis: Maica, iata fiul tau! Spune Sfântul Ioan Gura de Aur: "Prin aceste cuvinte ale Mântuitorului de pe cruce, ne-a facut pe toti fii ai Maicii Domnului". Toti crestinii de pe fata pamântului suntem fiii ei, pentru ca ne-a lasat în ocrotirea Maicii Domnului. De aceea vedeti ca cele mai multe biserici din lume, din toate tarile, sunt facute în numele Maicii Domnului. Sa aveti mare credinta si evlavie în rugaciunile ei!


ACOPERAMÂNTUL MAICII DOMNULUI, OCROTIREA CRESTINILOR
În casele unora, dupa cum vine la urechea noastra, este mare tulburare. Nu se împaca sotul cu sotia, nu se iubesc fratii; se bat, se judeca, se cearta si este mare neorânduiala.

Si atunci, vazând biata mama atâta zbucium în familia ei, sau tata, sau bunicul, care este mai credincios, pune mâna pe un acatist al Maicii Domnului, îngenuncheaza undeva singur într-o camera si începe a se ruga: "Maica Domnului, linisteste casa noastra, linisteste pe tata, pe mama, pe copii, pe ceilalti si da-le întelegere, dragoste si alinare!"

Si asa s-a dus ura, s-a risipit iutimea, tulburarea, dorinta de razbunare si s-a linistit familia. Datorita cui? Maica Domnului cu mila ei, cu îndurarea ei, a coborât mila lui Dumnezeu peste acele suflete care o cheama în ajutor."

[mihailt]

Ce e postat mai sus e luat dintr-o carte a parintelui Cleopa.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Fiule , inima mea a fost numai un foc de iubire către Dumnezeu, pentru că am ştiut că El este vrednic de cea mai mare dragoste. Pentru a - I mulţumi , nu avem de făcut nimic altceva decât să-L iubesc mai mult decât pe toate lucrurile. Acest foc prea dulce mă istovea cu totul şi foarte des izbucnea afară din mine. Niciodată nu vei putea să inţelegi dragostea mea decât văzându-mă imbrăţişându- L pe Fiul meu.
Lumea nu a putut să influenţeze cu nimic, pentru că sufletul meu era cu totul aprins de dragoste către Dumnezeu. Fiule , ce găseşti tu afară de Dumnezeu, care să te mângâie in iubire ? Nici o făptură de pe pământ nu poate să mulţumească dorul inimii tale şi de aceea nu merită să le iubeşti decât fără numai pe Dumnezeu. Ele azi iţi dau plăcere, şi mâine te părăsesc in mare amărăciune. Cea mai mare fericire este dragostea in Dumnezeu, oare fericiţii din cer nu iubesc mereu ? Credinţa te invaţă că Dumnezeu este cel mai mare bine, adevăratul bine şi binele ce nu se schimbă şi noi suntem făcuţi numai pentru a- L iubi pe Dumnezeu. De aceea să nu cauţi altă dragoste afară de cea către Dumnezeu. <<< Va urma >>> .

De ai avea dragoste totală către Dumnezeu , toate plăcerile lumii le-ai socoti fiere şi amărăciune şi nu te-ai ingriji fără numai de Dumnezeul tău. Câţi Sfinţi n-au fost răpiţi afară din ei, in extaz, numai ridicându-şi gândul lor către Dumnezeu ! Ei au dovedit că sufletul numai in Dumnezeu se odihneşte.
Gândeşte-te mereu la Dumnezeu, că a gândi la Dumnezeu este o convorbire de dragoste, şi cine-şi scoate mintea şi simţurile din făpturi, indată se uneşte cu Dumnezeu prin contemplaţie. Să nu zici : " ce-i voi da eu Domnului pentru darurile Sale ? " Iubeşte- L şi- I este deajuns. Spune foarte des ca şi mine : " Dumnezeul inimii mele, Dumnezeul meu cel veşnic, moştenirea mea, partea mea, cine-mi va da mie ca eu să fiu numai in Tine şi Tu in mine ? Oh, de Te-aş putea iubi mai mult decât Heruvimii şi Serafimii ! Fă ca de dragoste să mă topesc cu totul ca o jertfă. Pentru că eu nu doresc altceva decât Tine , o , Dumnezeul meu ! Binele meu cel mare ! Dumnezeul inimii mele, sufletul meu ! Iubire veşnică ! Veşnică iubire ! " Aceasta a fost geamătul şi suspinul vieţii mele , al morţii şi al ridicării mele la cer. Urmează- mă pe mine !

[cristiboss56]

Prin anii 1939-1940 Dumitru Cotoran era profesor de filozofie la liceul din Vaslui. Şi, după cum singur mărturiseşte, era un ateu convins. Soţia era insă credincioasă. Şi nu aveau copii. Iată , insă, că soţia i se imbolnăveşte grav şi este internată pentru operaţie la un spital din Bucureşti. După operaţie, ajunsese aproape in stare de inconştienţă.
- Domnule doctor, mai este vreo speranţă cu soţia mea ? , intrebă profesorul Cotoran. - Numai Dumnezeu, dacă mai face vreo minune ! Altfel . . . Cum a auzit cuvintele acestea, a ieşit foarte zdrobit la inimă din spital, şi făra să ştie unde merge, căută o biserică deschisă in cale . De unde nu intrase in biserică din copilărie , iată acum intâlneşte prima biserică a Sfinţilor Ioachim si Ana, pe strada Traian. Intră repede inăuntru şi, căzând in genunchi la icoana Maicii Domnului, rosti cu lacrimi această rugăciune disperată : - Maica Domnului, dacă exişti, salvează-mi soţia ! Apoi se intoarse la spital, unde soţia lui se zbătea intre viaţă şi moarte. Parcă dormea. Se aşeză lângă patul ei. Se ruga in gând pentru ea Maicii Domnului. Deodată , femeia deschise ochii şi intrebă : - Dumitru tu eşti ? - Da, eu sunt, vrei ceva ? - Ajută-mă să mă ridic puţin . . .Acum o jumătate de ceas a venit la mine o femeie in haine albe, foarte frumoasă , şi mi-a spus : " Iată , aici , in prăpastia asta era să cazi. Dar pentru rugăciunea soţului tău, te scot deasupra . . ." Apoi m-a apucat de mână şi m-a urcat pe un loc ridicat şi luminat. Din clipa aceea a dispărut acea fecioară, iar muribunda a inceput a se intări. - Vrei să te plimbi cu mine pe coridor ? o intrebă soţul. -Vreau că nu mă mai doare nimic. Când l-au văzut doctorii că se plimbă cu soţia , după operaţie aşa de grea, s-au mâniat pe profesor şi i-au zis : - Ce faci domnule , ai inebunit ? - Nu, domnule doctor, abia acum m-am trezit ! In câteva zile, soţia s-a făcut complet sănătoasă şi s-au reântors la Vaslui. Aici, profesorul Dumitru Cotoran şi-a schimbat cu totul viaţa, devenind un bun creştin. Era nelipsit de la biserică şi , in fiecare sărbătoare, citea câte un capitol din Noul Testament, şi se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi.