Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Cu bucurie am primit harurile ce mi le-a dat Dumnezeu pentru a face binele si spre a ma ajuta spre folosul sufletului meu.
Ingerul m-a salutat plina de har si cu adevarat nu mi-am dat alta silinta decât sa traiesc cum vrea acest har. Toata Sfanta Treime m-a umplut cu harul acesta. Tatal ma iubea ca pe fiica Sa, Fiul, ca pe Mama Sa si Sântul Duh , ca pe Mireasa Sa. Nu m-am impotrivit, ci totdeauna am urmat adierea dulce a harului. Pentru conlucrarea mea credincioasa cu harurile dumnezeiesti, am primit haruri si mai mari, si asa am crescut mereu in virtuti, din pântecele mamei mele pana in clipa ultima a vietii mele. <<< Va urma >>>

Fiule, harul nu-ti lipseste niciodata, dar tu foarte des nu-l simti. Arata-mi o clipa in care Dumnezeu sa nu-ti fi vorbit la inima, chiar atunci când tu te impotriveai harului lui.
Citind lucruri duhovnicesti, meditând, ascultând cuvântul lui Dumnezeu, ascultând Sfânta Liturghie, rugându-te, privind fapturile, spune-mi câte inspiraţiuni nu simti tu ? Oare nu este adevarat ca, daca tu te osândesti nu-l vei putea invinui deloc pe Dumnezeu , ci numai vointa ta cea rea, care se impotriveste harului lui Dumnezeu ? Si totusi cât de adevara este că te folosesti de harurile exterioare si de trup tot asa ca si harurile interioare ! Ai cinci simturi si le lasi sa faca atâtea lucruri rele, ai sanatate si o strici in pacate. Ai frumusete si te mândresti in aratări deşarte, ai puteri mari si le risipeşti in desfru. Ai timp şi-l pierzi degaba, ai bunuri si le risipeşti in jocuri. Tu ma numesti pe drept cuvânt Maica harului dumnezeiesc, dar nu te grijesti deloc sa te foloseşti bine de acest har. <<< Va urma >>>

[Mihailc]

on topic: http://www.edituradeisis.ro/index.ph...&product_id=53

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Fiule, harul nu-ti lipseste niciodata, dar tu foarte des nu-l simti. Arata-mi o clipa in care Dumnezeu sa nu-ti fi vorbit la inima, chiar atunci când tu te impotriveai harului lui.
Citind lucruri duhovnicesti, meditând, ascultând cuvântul lui Dumnezeu, ascultând Sfânta Liturghie, rugându-te, privind fapturile, spune-mi câte inspiraţiuni nu simti tu ? Oare nu este adevarat ca, daca tu te osândesti nu-l vei putea invinui deloc pe Dumnezeu , ci numai vointa ta cea rea, care se impotriveste harului lui Dumnezeu ? Si totusi cât de adevara este că te folosesti de harurile exterioare si de trup tot asa ca si harurile interioare ! Ai cinci simturi si le lasi sa faca atâtea lucruri rele, ai sanatate si o strici in pacate. Ai frumusete si te mândresti in aratări deşarte, ai puteri mari si le risipeşti in desfru. Ai timp şi-l pierzi degaba, ai bunuri si le risipeşti in jocuri. Tu ma numesti pe drept cuvânt Maica harului dumnezeiesc, dar nu te grijesti deloc sa te foloseşti bine de acest har. <<< Va urma >>>

Nu merita mai mult harul, cel ce nu asculta de insuflarile lui. Harurile dispretuite, la moarte te vor ingrozi si mult te vor inspaimânta la Judecata la care ti se va arăta numarul lor cel mare si ti le va imputa ca le-ai dispretuit cu indărătnicie.
Câti nu s-ar fi intors la Dumnezeu cu harurile dăruite tie ! Sa te foloseşti de azi inainte mai bine de aceste haruri, ca sa nu te apuce o moarte grozava. Numai cu un singur har tu poti sa invingi toata imaraţia Satanei. Fiindca nu stii de care har atârnă mântuirea ta cea veşnica, preţuieste-le pe toate, ca nu cumva pentru un har dispreţuit sa fii osândit. Harul lui Dumnezeu este un sprijin mare pentru suflet când este ispitit si dacă prin acest har invingi ispita, se câstiga slava. Nu voi inceta sa-ti câstig harurile, daca ma vei ruga si-mi vei arăta credinta. Urmeaza-ma pe mine !

[cristiboss56]

Eu am fost departe de păcat si n-am fost deloc pătată de el, pentru ca Dumnezeu m-a scutit si m-a sfintit.
Nu se cuvenea ca in mine să fie nici umbră de păcat, pentru că Dumnezeu mă făcuse locaş harurilor. Am cunoscut ceea ce voia să spună " a supăra pe Dumnezeu Cel prea Bun " şi de aceea n-am vrut să fac nimic din ceia ce nu-i place voii Lui. Poate că tu nu cunoşti incă bine de tot, de ce mă numesc eu Scăparea păcătoşilor. Tu crezi că eu mă rog mereu ca să nu piardă nici cei ce nu vreau sa se lase de păcat. Te inşeli , fiule , eu nu mă rog pentru aceia care urăsc intoarcerea. Nu toţi cei care imi zic mie : Doamnă, Doamnă, vor dobândi harul meu, ci numai aceia care au gând să facă adevărată pocăinţă. Eu mai cu seamă mă rog pentru ca slugile mele să aibă frică de păcat, căci ajunşi aşa, nu-l vor mai face. Cunoaşterea păcatului este primul pas pentru ca să ajungi să-l urăşti, ceea ce ar trebui să facă toti oamenii. Cine ar putea crede că un om ca acesta va mai avea indrăzneala să-L supere pe Dumnezeu şi să-L insulte cu păcatul ? Priveşte rănile şi moartea Fiului meu şi vei vedea şi vei pricepe răutatea păcatului. Ce-ti rămâne oare după păcat, decât un suflet mort, o conştinţă zbuciumată si de mori in păcat, o pedeapsă veşnică ? Să nu faci prietenie nici cu un păcat uşor, pentru ca incet, incet, te va face să cazi in păcate şi mai grele . <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Eu am fost departe de păcat si n-am fost deloc pătată de el, pentru ca Dumnezeu m-a scutit si m-a sfintit.
Nu se cuvenea ca in mine să fie nici umbră de păcat, pentru că Dumnezeu mă făcuse locaş harurilor. Am cunoscut ceea ce voia să spună " a supăra pe Dumnezeu Cel prea Bun " şi de aceea n-am vrut să fac nimic din ceia ce nu-i place voii Lui. Poate că tu nu cunoşti incă bine de tot, de ce mă numesc eu Scăparea păcătoşilor. Tu crezi că eu mă rog mereu ca să nu piardă nici cei ce nu vreau sa se lase de păcat. Te inşeli , fiule , eu nu mă rog pentru aceia care urăsc intoarcerea. Nu toţi cei care imi zic mie : Doamnă, Doamnă, vor dobândi harul meu, ci numai aceia care au gând să facă adevărată pocăinţă. Eu mai cu seamă mă rog pentru ca slugile mele să aibă frică de păcat, căci ajunşi aşa, nu-l vor mai face. Cunoaşterea păcatului este primul pas pentru ca să ajungi să-l urăşti, ceea ce ar trebui să facă toti oamenii. Cine ar putea crede că un om ca acesta va mai avea indrăzneala să-L supere pe Dumnezeu şi să-L insulte cu păcatul ? Priveşte rănile şi moartea Fiului meu şi vei vedea şi vei pricepe răutatea păcatului. Ce-ti rămâne oare după păcat, decât un suflet mort, o conştinţă zbuciumată si de mori in păcat, o pedeapsă veşnică ? Să nu faci prietenie nici cu un păcat uşor, pentru ca incet, incet, te va face să cazi in păcate şi mai grele . <<< Va urma >>>

Câti ar fi astăzi feriţi de iad, dacă s-ar păzi de păcatele cele uşoare ! Fereşte-te de cel mai mic păcat, precum te fereşti din calea unui şase veninos. In vreme de ispită, gândeşte-te la răul cel mare, care este păcatul si la urmările lui, şi te roagă fierbinte lui Dumnezeu ca să te sprijinească cu harul Său, ca să nu cazi.
Fiule, de te necăjeşte ispita, aleargă indată la mine. Eu te voi ajuta şi-ti voi câştiga de la Dumnezeu haruri pentru sufletul tău, pentru că el să nu sufere nici un rău şi să nu cazi. Fereşte-te de toti cei care te ademenesc ca să păcătuieşti, pentru că ei sunt cei mai mari duşmani ai tăi. Hotărăşte-te , mai bine să mori, decât sa-L superi chiar cât de puţin pe Dumnezeul cel prea bun si dulce. * Urmeaza-mă pe mine ! *

[cristiboss56]

Eu am lucrat totdeauna cu cea mai mare credinţă. Am crezut in Dumnezeu şi cuvântul Său, şi nimeni nu m-a putut face să cad. Nu m-am indoit de nimic şi de vei citi Evanghelia in locurile in care mă privesc pe mine, vei găsi că in toate locurile, intodeauna m-a păzit credinţa şi nu m-a părăsit nici atunci când inotam pe marea de dureri, la picioarele Crucii Fiului Meu.
Pentru aceasta am primit numele de Maica credinţei, pentru ca L-am născut pe insuşi Autorul credinţei. Nu se clatină deloc in credinţă cel ce se sprijineşte cu tărie pe cuvântul lui Dumnezeu. Nu te uita la judecătile minţii tale, care nu inţelege nici cele mai mici lucruri de pe pământ. Când este vorba de credinţă, mintea nu trebuie să judece, ci trebuie să se supună. Curiozitatea prea mare, pe mulţi i-a aruncat in păcat si i-a indepărtat de adevărul credintei. Lucrurile dumnezeieşti şi cereşti sunt prea inalte pentru simţirile omului. Tainele lui Dumnezeu n-ar fi aşa de mari, dacă le-ar putea pricepe omul cel nemernic. Cine are suflet smerit, nu discută asupra credinţei, dacă este aşa sau altcumva, ci crede cu simplitate. Precum ştiinţa lui Dumnezeu nu greşeşte , tot aşa şi adevărul Lui este negreşit când se descoperă cuiva. Să n-ai prietenie cu cei ce se impotrivesc credinţei. Fii tare in credinţă , ca şi Sfinţii Martiri, care au dispreţuit toate ereziile şi au murit pentru credinţa ortodoxă. De umbli cu incredere in sfânta credinţă, nu vei suferi nici o pagubă, şi de vrei să-l invingi pe diavol, in credinţă vei avea cel mai puternic ajutor. Smerenia sufletului ce crede cu incredere il pune pe diavol pe fugă, iar simplitatea ei alungă toate inşelaciunile. <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Eu am lucrat totdeauna cu cea mai mare credinţă. Am crezut in Dumnezeu şi cuvântul Său, şi nimeni nu m-a putut face să cad. Nu m-am indoit de nimic şi de vei citi Evanghelia in locurile in care mă privesc pe mine, vei găsi că in toate locurile, intodeauna m-a păzit credinţa şi nu m-a părăsit nici atunci când inotam pe marea de dureri, la picioarele Crucii Fiului Meu.
Pentru aceasta am primit numele de Maica credinţei, pentru ca L-am născut pe insuşi Autorul credinţei. Nu se clatină deloc in credinţă cel ce se sprijineşte cu tărie pe cuvântul lui Dumnezeu. Nu te uita la judecătile minţii tale, care nu inţelege nici cele mai mici lucruri de pe pământ. Când este vorba de credinţă, mintea nu trebuie să judece, ci trebuie să se supună. Curiozitatea prea mare, pe mulţi i-a aruncat in păcat si i-a indepărtat de adevărul credintei. Lucrurile dumnezeieşti şi cereşti sunt prea inalte pentru simţirile omului. Tainele lui Dumnezeu n-ar fi aşa de mari, dacă le-ar putea pricepe omul cel nemernic. Cine are suflet smerit, nu discută asupra credinţei, dacă este aşa sau altcumva, ci crede cu simplitate. Precum ştiinţa lui Dumnezeu nu greşeşte , tot aşa şi adevărul Lui este negreşit când se descoperă cuiva. Să n-ai prietenie cu cei ce se impotrivesc credinţei. Fii tare in credinţă , ca şi Sfinţii Martiri, care au dispreţuit toate ereziile şi au murit pentru credinţa ortodoxă. De umbli cu incredere in sfânta credinţă, nu vei suferi nici o pagubă, şi de vrei să-l invingi pe diavol, in credinţă vei avea cel mai puternic ajutor. Smerenia sufletului ce crede cu incredere il pune pe diavol pe fugă, iar simplitatea ei alungă toate inşelaciunile. <<< Va urma >>>

Dacă te ispiteşte in credinţă să nu-i răspunzi, dar ţine-te tare de invaţăturile dumnezeieşti şi te vei mântui. Un singur adevăr de credinţă crezut cu tărie e deajuns să intoarcă pe cel mai mare păcătos şi să-l păstreze pe omul drept. Cine crede că Dumnezeu este peste tot de faţă, nu face nimic ce ar putea supăra privirile Sale.
Cine crede că Dumnezeu este drept, se va ingrozi de orice păcat. Cine crede câ Dumnezeu este milostiv şi bun, nu deznădajduieşte, iar cine crede că Dumnezeu este Atotputernic, nu primeşte nici un gând rău. Oriunde vei vedea răul, acolo să ştii că lipseşte adevărata credinţă. Roagă-te ca să nu slăbească credinţa ta, şi dacă gemi in durere, fereşte-te de a fi om de puţină credinţă, care se teme, dar să fii omul cel tare , care invinge. Urmează- mă pe mine !

[mihailt]

Tot din aceeasi carte de Sfantul Maxim Marturisitorul:

"
Copilaria

3.El se numea Ioachim si se tragea din casa lui David, imparatul si proorocul, iar numele femeii sale era Ana. Si a fost lipsit de copii pana la adanci batraneti, caci femeia sa era stearpa. Dar prin legea lui Moise ii fusese harazita acesteia cinstea femeilor care nasc prunci, si care n-a fost data femeilor lipsite de prunci. Intr-adevar, Ioachim si Ana erau respectati si cinstiti in fapte si in cuvant, caci erau cunoscuti ca fiind din neamul lui Iuda si David si urmasi ai imparatilor [lui Israel]. Dupa care, la sfarsit, casele lui Iuda si Levi s-au unit, spita imparateasca si cea preoteasca s-au amestecat. Caci asa sta scris despre Ioachim si Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare [cf. Mt 1,16 si Lc 1,5]. Si macar ca dupa rudenia cea mai apropiata, el se numea din casa si semintia lui David, ei se vor face atat una, cat si cealalta: una prin firea care este a lui David, cealalta prin legea ai carei leviti erau. Fericita Ana era astfel si ea o ramura a aceleasi case, si acest lucru prevestea ca Imparatul care urma sa se nasca din copilul lor avea sa fie Preot in cel mai inalt inteles al cuvantului, fiind Dumnezeu si om. Dar lipsa copiilor intrista tare pe respectatii si cinstitii parinti ai Fecioarei din pricina Legii lui Moise si a flecarelilor din partea oamenilor lipsiti de minte,pe cand ei voiau sa se nasca din ei ceva nu numai pentru a sterge ocara lor, dar si cea a lumii intregi, pentru a aduce o slava mai inalta. Atunci, asemenea intaiei Ane, maica lui Samuel [cf. 1 Rg 1,9 ], fericita Ana a plecat la Templu si s-a rugat Ziditorului a toate sa-i dea rodul nasterii, pentru ca la randul sau ea sa-i inchine in schimb darul primit de la El. Vrednicul Ioachim n-a ramas nici el mai prejos, si cerea lui Dumnezeu sa fie izbavit de lipsa pruncilor.
4.Si Imparatul milostiv si daruitor din belsug a privit la rugaciunea dreptului [cf Pr 15,29] si a dat de veste fiecaruia dintre ei. Mai intai a dat de veste lui Ioachim pe cand se afla la rugaciune in templu. Un glas venit de sus s-a facut auzit lui spunand: "Vei primi un copil care va o fi slava nu numai pentru tine, ci pentru lumea intreaga." Ioachim a facut cunoscuta aceasta veste si fericitei Ana, dar aceasta n-a incetat rugaciunea sa catre Dumnezeu cu lacrimi arzatoare. Si atunci a primit si ea din partea lui Dumnezeu vestea cea buna in gradina in care-I aducea jertfa lui Dumnezeu cererile si rugaciunile ei. Ingerul lui Dumnezeu a venit la ea si i-a spus:
"Dumnezeu a auzit rugaciunea ta si vei naste pe vestitoarea bucuriei, si vei pune numele ei Maria, caci prin ea se va face mantuirea intregii lumi!". Vestirii i-a urmat insarcinarea, si Ana cea stearpa a nascut pe Maria luminatoarea a toate, caci asa se talcuieste numele Mariam: "luminatoarea". Atunci cinstitii parinti ai fericitului si sfantului prunc au avut mare bucurie si Ioachim a facut ospat si a chemat pe toti vecinii, stiutori de carte sau nu si toti au preamarit pe Dumnezeu Care a facut pentru ei o asemenea minune, si astfel chinul Anei s-a prefacut intr-o slava mai inalta, adica usa usii lui Dumnezeu, usa a vietii si inceput al slavitei sale petreceri. Incepand de acum se cuvine sa intaltam cuvantul nostru spre slavele si tainele ei mai inalte, prin harul, mijlocirea si ajutorul ei, caci ea este pricina si daruitoarea a tot binele.
5.Cand cea care avea sa hraneasca pentru noi pe Hristos Dumnezeu Ce urma sa se nasca din ea, a trecut de varsta prunciei si a avut trei ani, fericitii ei parinti au dus-o la templu, la Templul lui Dumnezeu. Si acolo au inchinat-o lui Dumnezeu, asa cum ii fagaduisera inainte de nasterea ei. Au dus-o cu slava si cinste , dupa cum se cuvenea. Fecioare multe mergeau inainte insotind-o cu faclii stralucitoare, dupa cum vestise inca de la inceput imparatul si proorocul, stramosul neprihanitei fecioare, spunand:
Aducese-vor Imparatului fecioare in urma ei, prietenele ei se vor aduce tie [Ps 44, 16]; caci proorocul a spus de mai inainte aceasta cu referire la aducerea ei la Templu si cu referire la fecioarele care mergeau inainte si o insoteau. Dar aceasta proorocie nu se intelege numai cu referire la acest fapt, ci si,mai departe, cu referire la sufletele feciorelnice care au calcat pe urmele ei, si pe care le-a numit prietenele ei[In 15, 15]. Macar ca toate sunt mai prejos in ce priveste prietenia si asemanarea, totusi, prin harul si bunatatea care vin de la Pruncul ei, Domnul, suflete sfintilor sunt numite prietenii ei tot asa cum Insusi Domnul si Ziditorul a toate n-a socotit nevrednic sa fie numiti frati ai Sai [cf. Lc 8, 21] cei care-I sunt placuti si Il imita. Caci, intr-adevar, toate sufletele dreptilor, care prin faptuirea sfinteniei au reusit sa se faca prietenii ei, vor fi vrednice de ajutorul sau si vor fi unite prin har cu Domnul si Fiul si vor fi conduse in Sfanta Sfintelor cereasca. Sau, dupa cuvantul Apostolului Pavel, asa cum Fiul sau a intrat ca inainte-mergator pentru noi [cf. Evr 9,12], tot asa si aceasta Preasfanta Maica a Domnului va intra cea dintai dintre toate in odihna cerului, iar in urma ei, prin mijlocirea ei, vor fi conduse aici si celelalte suflete ale sfintilor.
6. Ma grabesc sa povestesc celelalte lucruri ale Fecioarei celei dumnezeiesc impodobite, dar cugetul meu nu se poate lua la intrecere cu cuvintele fericitului prooroc David. Sa ne aducem, asadar, aminte pornind putin mai de sus si sa cugetam ce fel de proorocie ne impartaseste mai dinainte slavitul rege si prooroc cu privire la fericita imparateasa si fiica, Maica lui Dumnezeu. Caci in Psalmul 44 el a facut mai intai aluzie la Imparatul si Fiul ei spunand ca Duhul Sfant e Cel care I-a dat chipurile slavei Lui: frumusetea vederii Lui, din amandoua partile [Ps 44,3a si 5], revarsarea harului pe buzele Lui [Ps 44, 3b] si pogorarea intelepciunii, ungerea bucuriei [Ps 44, 9], vasul puterii, paza arcului, incingerea sabiei peste coapsele Lui [Ps 44, 4], toiagul purtarii de grija si toiagul puterii [Ps 44, 8] care sunt vestitorii Lui, chipul intruparii Sale prin aceea ca sade cu adevarat pentru pace si dreptate, si, mai presus de toate acestea, izbanda Lui obsteasca, biruinta si imparatia Sa vesnica. Dar facand asemenea prooroci stralucite cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, de indata le-a potrivit in gateli pentru Preasfanta Sa Maica. Si daca unii au talcuit aceste cuvinte cu privire la Biserica, nu este nicio piedica in a cugeta la ele si ca la unele ce o privesc pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, caci cuvintele Duhului Sfant nu trebuie intelese intr-un singur chip, ci dupa feluritele lor intelesuri, pentru ca sunt comori de lucruri bune, si chiar si Parintii care le-au talcuit cu privire la Biserica au spus lucruri bune. Iar a cugeta din nou la proorocia privitoare la Nascatoarea de Dumnezeu e lucru adevarat si lipsit de ratacire.
7. Vedeti, asadar, cat de plina de har e invatatura aceastuia, nu numai cu privire la aducerea la Templu, ci si la celelalte haruri duhovnicesti, si la frumusetea ei: Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta [Ps 44, 11]. Acest cuvant invata ducerea la Templu, asezarea la dreapta altarului in Sfanta Sfintelor, socotita cu adevarat a fi dreapta lui Dumnezeu. Dupa care, aminteste manunchiul podoabelor ei, cat de plina de gratie a fost, si cat de mult a fost impodobita cu vestminte cusute de aur si in multe culori. Vestmantul cade pe ea plin de gratie, fiindca toate acestea sunt spuse despre gateala ei duhovniceasca. Si daca pomeneste de tesatura de aur, multimea podoabelor sale in multe culori invata nu mai putin ca fiecare din acestea sunt gratioase si stravezii; dar adunate si reunite, gratia lor este inca si mai adanca si sporita, fiindca sunt adunate in sufletul fericit al Preacuratei Fecioare. De aceea s-a spus: infrumusetata de gateala in multe culori [Ps 44, 11], adica o frumusete alcatuita din fapte bune si cuvinte dumnezeiesti cu totul dupa voia lui Dumnezeu, Mantuitorul ei; asa cum curcubeul ce se vede in nori e unul prin ipostasa si prin nume, dar se vede in multe culori si gratios, tot asa Preacurata Fecioara a fost impodobita inca din pruncie cu gateala de nerostit a podoabelor in culori felurite, si pe masura ce crestea cu varsta, pe atat crestea si gateala podoabei ei. De aceea frumusetea ei a placut Imparatului si El s-a salasluit intru ea.