Spiritualitatea ne face fericiti

[MarinaAlca]

Cea mai buna prietena a mea de acum cativa ani (mama mea spirituala)...impeuna cu care am batatorit caile bisericilor si manastirilor, in cautarea Lui, impreuna cu care am trait multe bucurii spirituale dar si scarbe si nevointe... aceasta persoana a ajuns sa traiasca, in lume fiind,o viata de ascet.Relatia noastra s-a distrus, a devenit intoleranta, exagerata, dura in grai cu cei din jur, absolut respingatoare fata de cei mai putin induhovniciti... multa lume se plange de comportamentul sau.
Asa incat, sa imi fie cu iertare, daca asta presupune a fi "credincios" atunci mai bine..........

[silverstar]

În prealabil postat de MarinaAlca

Cea mai buna prietena a mea de acum cativa ani (mama mea spirituala)...impeuna cu care am batatorit caile bisericilor si manastirilor, in cautarea Lui, impreuna cu care am trait multe bucurii spirituale dar si scarbe si nevointe... aceasta persoana a ajuns sa traiasca, in lume fiind,o viata de ascet.Relatia noastra s-a distrus, a devenit intoleranta, exagerata, dura in grai cu cei din jur, absolut respingatoare fata de cei mai putin induhovniciti... multa lume se plange de comportamentul sau.
Asa incat, sa imi fie cu iertare, daca asta presupune a fi "credincios" atunci mai bine..........

[COLOR=green]Societatea, comunitatea in care traiesti, chiar si familia marginalizeaza si, uneori chiar si elimina persoanele care se abat de la legile omenesti. [/COLOR]
[COLOR=green]Asa cum cred ca se intampla in manastiri cand cineva care a facut huramant de credinta si ascultare, se abate de la legile extrem de rigide ale vietii manastiresti.[/COLOR]

[MarinaAlca]

Ma intristeaza tare mult aceasta intamplare din viata mea... acesata fiinta a ramsa in inima mea inca o pretuiesc si incerc sa ii inteleg comportamentul.Insa am asa o durere in suflet!!!!!!(cand ma gandesc la ea)

Poti fi fericit si in lumea ta daca nu esti gol pe dinauntru.

[C.tin]

În prealabil postat de MarinaAlca

Cea mai buna prietena a mea de acum cativa ani (mama mea spirituala)...impeuna cu care am batatorit caile bisericilor si manastirilor, in cautarea Lui, impreuna cu care am trait multe bucurii spirituale dar si scarbe si nevointe... aceasta persoana a ajuns sa traiasca, in lume fiind,o viata de ascet.Relatia noastra s-a distrus, a devenit intoleranta, exagerata, dura in grai cu cei din jur, absolut respingatoare fata de cei mai putin induhovniciti... multa lume se plange de comportamentul sau.
Asa incat, sa imi fie cu iertare, daca asta presupune a fi "credincios" atunci mai bine..........

Ceea ce ai relatat mai sus este un exemplu clar de DERAIERE de la Calea cea Buna si nu de dovada de credinciosie...

Calea spre desavarsire este una singura dar sunt putini oaneni chiar credinciosi care inteleg ca a merge pe cale, inseamna SUFERINTA iar cunuma pe care a purtat-o Iisus in lume a fost o cununa de spini .
Pare nefiresc sa ramai credincios in conditiile in care esti prigonit,alungat,parasit de cei cu care erai prieten la pacate si la placeri.
Si totusi...poti fi fericit !

În prealabil postat de MarinaAlca

Cea mai buna prietena a mea de acum cativa ani (mama mea spirituala)...impeuna cu care am batatorit caile bisericilor si manastirilor, in cautarea Lui, impreuna cu care am trait multe bucurii spirituale dar si scarbe si nevointe... aceasta persoana a ajuns sa traiasca, in lume fiind,o viata de ascet.Relatia noastra s-a distrus, a devenit intoleranta, exagerata, dura in grai cu cei din jur, absolut respingatoare fata de cei mai putin induhovniciti... multa lume se plange de comportamentul sau.
Asa incat, sa imi fie cu iertare, daca asta presupune a fi "credincios" atunci mai bine..........

În prealabil postat de C.tin

Ceea ce ai relatat mai sus este un exemplu clar de DERAIERE de la Calea cea Buna si nu de dovada de credinciosie...

Frate Constantin, nu trebuie sa fie neaparat un exemplu de deraiere, ci o etapa initiala, in care cel credincios nu poate decat sa respecte cele cerute de Dumnezeu si incearca, din nestiinta, sa impuna si altora acelasi lucru. Rabdarea, mai ales fata de altii, se dezvolta pe masura ce cresc incercarile; nu vine dintr-odata.
Dar sigur, daca nu isi schimba nici dupa aceea atitudinea intr-una mai plina de dragoste, nu e bine. Se vede clar aici rolul duhovnicului.