Pe urmele Sfintilor +

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Dupa aceasta perioada, el renunta la averea care i se cuvenea si merge la Studion, unde Petru, egumenul acestei manastiri, il primeste si il da in grija lui Simeon Evlaviosul. In calitate de ucenic , la acea vreme in varsta de varsta de 27 de ani, Simeon devine deosebit de ravnitor in ascultarea parintelui duhovnicesc si in indeplinirea indatoririlor vietii ascetice. Totusi , intampina ispite din partea celorlalti frati, care erau invidiosi, dar si din partea rudelor care doreau sa-l readuca acasa. Simeon rezista si se invredniceste de vederea luminii dumnezeiesti care il umple " nu numai de smerenie si de strapungere, ci si de inpelepciunea de sus prin care devine el insusi invatator duhovnicesc. " Din cauza invidiilor pe care le trezise in randul fratilor, Sfantul Simeon este alungat de la Studion.
<<< Va urma >>>

Simeon Evlaviosul il duce pe ucenicul sau la o manastire din apropiere ( Sfantul Mamas ) unde este tuns in monahism si isi intensifica luptele ascetice. Dupa cativa ani este hirotonit preot, simtind pogorarea Sfantului Duh asupra lui , iar apoi este ales staret pe cand avea 31 de ani . In aceasta calitate, Sfantul Simeon Noul Teolog se dovedeste un bun indrumator pentru monahi prin catehezele pe care le rostea zilnic, dar si un bun gospodar, caci renoveaza cladirile ruinate ale manastirii. Acum are parte de o noua experienta a luminii dumnezeiesti si primeste darul cuvantarii si a invataturii sub insuflarea caruia compune imnuri ale dragostei dumnezeiesti , discursuri teologice, cateheze si scrisori. Cativa monahi se revolta din cauza regimului strict si fug din manastire, insa Sfintul Simeon ii cauta si ii aduce inapoi cu dragoste si iertare. Dupa 25 de ani , incredinteaza manastirea lui Arsenie, unul dintre cei mai de seama ucenici ai sai, pentru a duce o viata retrasa , in chilia sa.
<<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Simeon Evlaviosul il duce pe ucenicul sau la o manastire din apropiere ( Sfantul Mamas ) unde este tuns in monahism si isi intensifica luptele ascetice. Dupa cativa ani este hirotonit preot, simtind pogorarea Sfantului Duh asupra lui , iar apoi este ales staret pe cand avea 31 de ani . In aceasta calitate, Sfantul Simeon Noul Teolog se dovedeste un bun indrumator pentru monahi prin catehezele pe care le rostea zilnic, dar si un bun gospodar, caci renoveaza cladirile ruinate ale manastirii. Acum are parte de o noua experienta a luminii dumnezeiesti si primeste darul cuvantarii si a invataturii sub insuflarea caruia compune imnuri ale dragostei dumnezeiesti , discursuri teologice, cateheze si scrisori. Cativa monahi se revolta din cauza regimului strict si fug din manastire, insa Sfintul Simeon ii cauta si ii aduce inapoi cu dragoste si iertare. Dupa 25 de ani , incredinteaza manastirea lui Arsenie, unul dintre cei mai de seama ucenici ai sai, pentru a duce o viata retrasa , in chilia sa.
<<< Va urma >>>

Datorita cultului adus duhovnicului sau care trecuse la Domnul, Sfantul Simeon intra in disputa cu Stefan al Nicomidiei care il dispretuia pentru renumele sau de teolog charismatic. Chiar daca aduce argumente in favoarea cauzei sale, totusi este exilat pe taramul asiatic al Bosforului si abandonat intr-un loc pustiu. Insa aici a descoperit un paraclis ruinat, cu hramul Sfintei Marina, unde se adaposteste. Chiar daca patriarhul si imparatul bizantin i-au anulat decizia de exzil si l-au rugat sa se intoarca la Constantinopol, Sfantul Simeon a preferat sa inceapa o noua lucrare la schitul Sfanta Marina. Ajutat de prieteni si de ucenici, a reusit sa construiasca aici o manastire si sa adune o obste care sa-L slujeasca pe Dumnezeu. Dupa terminarea lucrarilor, el se dedica din nou meditatiei si isi intesifica viata contemplativa si mistica.
Dupa treisprezece ani de exil, Sfantul Simeon a murit in urma unei boli cumplite in ziua de 12 martie, iar in anul 1052 , dupa o descoperire dumnezeiasca, sfintele sale moaste au fost dezgropate si puse spre inchinare. <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

Sfantul Nichita Stithatul , ucenicul apropiat si biograful Sfantului Simeon, ne descrie in amanunt nevointele duhovnicesti ale acestuia. Se impartasea zilnic cu Sfintele Taine si consuma numai verdeturi si seminte.
In duminici si sarbatori participa la masa fratilor, dar statea cu capul plecat, intr o pocainta permanenta. Toata ziua si-o petrecea in chilia sa unde se ruga cu lacrimi, adancit in contemplatiet si citea din cartile sfinte. Lucrul sau zilnîc il constituia transcrierea caligrafica a textelor duhovnicesti. , mestesug deprins din tinerete. Dormea numai "un mincinos somn cam de un ceas ", dupa marturia biografului sau si participa la toate slujbele stand in picioare si "udand pamantul cu lacrimi". In timpul postului nu manca nimic toata saptamana, iar sambata si duminica mergea la masa fratilor unde consuma numai legume. Odata cu trecerea vremii, nevointele sale erau din ce in ce mai aspre, deoarece "se grabea cu intelepciunea spre desavarsire ". ( * Nota : ce departe suntem noi mirenii de astfel de rabdari, trairi si nevointe ! ! ! . . . ). <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

Sfantul Simeon Noul Teolog a cautat sa aduca un plus vietii duhovnicesti a monahilor pe care ii calauzea . De aceea, in perioada staretiei la Sfantul Mamas a rostit numeroase cateheze care aveau in centru vietuirea monahala.
Sfantul Simeon foloseste cuvinte miscatoare cu accente foarte personale. " Bun lucru este pocainta si folosul pe care ea il aduce ", spune intr-una dintre cateheze. Apoi continua : " Celor care nu se pocaiesc si nu pazesc poruncile Sale cu toata scumpatatea si cu mare frică , Dumnezeu nu le va sluji la nimic ." Pocainta trebuie sa fie deplina : " Sa ne pocaim din tot sufletul nostru si sa lepadam nu numai faptele noastre rele , ci pana si gandurile viclene si necurate ale inimii noastre ". De asemenea sfantul subliniaza că pocăinta este necesara tuturor : "Este cu putintă intregii lumi, nu numai calugarilor, ci si mirenilor ca totdeauna si incontinuu sa se pocaiască , să plangă si să se roage lui Dumnezeu si printr-o astfel de purtare sa dobandeasca celelalte virtuti ". <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

Pana la Sfantul Simeon, traditia crestina cunostea deja doua mari pesonalitati care au primit supranumele de "Teolog": Sfantul Ioan Evanghelistul si Sfantul Grigorie de Nazianz. Sfantul Simeom a primit numirea de "Noul Teolog" mai intai ca o ironie a adversarilor sai, insa, mai apoi, a ajuns sa descrie vietuirea sa duhovniceasca si scrierile in care dovedeste un grad inalt de patrundere a lucrarilor dumnezeiesti.
<<< Va urma - cu un "Imne" - Din lumină ma-mpartasesc - scris de Sf.Simeon Noul Teolog >>>

[cristiboss56]

Adanc sunt ranit / de dumnezeiasca dragoste, / suspin, ard neostenit / in cuget si-n inima. / Calatoresc si ard, / Il caut ici si colo, / insa nu-L aflu / pe Iubitul sufletului meu. / Privesc peste tot / sa-l aflu pe Cel dorit, / insa El, nevazut, / tainic mi Se-ascunde. / Si cand, deznadajduit, / ma chinui si jelesc, / deodata 'nainte-mi Se-arata / si pe neasteptate Il zaresc. / Uluit, cu mirare- L privesc / frumusetea, armonia, / necuprinsa Lui slava, / dumnezeiasca si placuta. / Straluceste in adancurile / inimii mele smerite / si lumineaza-mbelsugat / toata chilia. / M-au imbratisat, m-au umplut / negraitul Sau Har, / dragostea si dulceata, / frumusetea si desfatarea Sa. / Din lumina ma-mpartasesc, / partas sunt stralucirii / si chipu-mi e straluminat / ca al Celui pe care-L doresc. / Si ma fac mai presus / de toate cele zidite, / in slava si-n frumusete, / in bogatie si-n cinste.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Adanc sunt ranit / de dumnezeiasca dragoste, / suspin, ard neostenit / in cuget si-n inima. / Calatoresc si ard, / Il caut ici si colo, / insa nu-L aflu / pe Iubitul sufletului meu. / Privesc peste tot / sa-l aflu pe Cel dorit, / insa El, nevazut, / tainic mi Se-ascunde. / Si cand, deznadajduit, / ma chinui si jelesc, / deodata 'nainte-mi Se-arata / si pe neasteptate Il zaresc. / Uluit, cu mirare- L privesc / frumusetea, armonia, / necuprinsa Lui slava, / dumnezeiasca si placuta. / Straluceste in adancurile / inimii mele smerite / si lumineaza-mbelsugat / toata chilia. / M-au imbratisat, m-au umplut / negraitul Sau Har, / dragostea si dulceata, / frumusetea si desfatarea Sa. / Din lumina ma-mpartasesc, / partas sunt stralucirii / si chipu-mi e straluminat / ca al Celui pe care-L doresc. / Si ma fac mai presus / de toate cele zidite, / in slava si-n frumusete, / in bogatie si-n cinste.

( Scrierile sale pot fi solutia pentru revigorarea vietii spirituale si pentru acordarea une mai mari atentii nevoilor sufletesti care tind sa piarda in fata celor materiale )