Scoaterea religiei din scoli

[zxcvbnm]

În prealabil postat de antoniap

PARINTELE ARSENIE BOCA – 20 de ani de la adormirea intru Domnul – ICONOMII TAINELOR (1)

“… Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile şi le-a pus în conflict. În valoarea politică trufia stârneşte tirania, terorismul, dictatura; în religie, inchiziţia, despotismul, protestantis¬mul; în ştiinţă şi economie, materialismul; în artă, senzualismul; în toate a băgat anarhia faţă de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept. Deci, ce vor zice, când li se va cere socoteală ?”

Câtă sinceritate la părintele Arsenie Boca !

El încadrează Protestantismul (cel mai probabil se referă la religie) între “erorile” cauzate de trufie.
Cu alte cuvinte plasează credinţa a 670 de milioane de persoane pe un scaun ingrat din rândul terorismului, dictaturii, materialismului, tiraniei şi senzualismului.
Neglijează faptul că 10 din primele 20 de state în care se trăieşte cel mai bine (suma tuturor indicatorilor umani; din anualul raport în acest sens al Naţiunilor Unite) şi oamenii sunt cei mai fericiţi (cu toate că NU consideră religia [naţională] un lucru vital & important) sunt ... protestanţi.

În prealabil postat de zxcvbnm

“… Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile şi le-a pus în conflict. În valoarea politică trufia stârneşte tirania, terorismul, dictatura; în religie, inchiziţia, despotismul, protestantis¬mul; în ştiinţă şi economie, materialismul; în artă, senzualismul; în toate a băgat anarhia faţă de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept. Deci, ce vor zice, când li se va cere socoteală ?”

Câtă sinceritate la părintele Arsenie Boca !

El încadrează Protestantismul (cel mai probabil se referă la religie) între “erorile” cauzate de trufie.
Cu alte cuvinte plasează credinţa a 670 de milioane de persoane pe un scaun ingrat din rândul terorismului, dictaturii, materialismului, tiraniei şi senzualismului.
Neglijează faptul că 10 din primele 20 de state în care se trăieşte cel mai bine (suma tuturor indicatorilor umani; din anualul raport în acest sens al Naţiunilor Unite) şi oamenii sunt cei mai fericiţi (cu toate că NU consideră religia [naţională] un lucru vital & important) sunt ... protestanţi.

Aici e problema. Nu putem sluji la doi domni. Situatia materiala buna dupa care alearga cu orice pret omul contemporan poate sa-i aduca acestuia prejudicii pe plan spiritual. Nu spun ca bogatia sau saracia sunt benefice pe plan duhovnicesc. Ma refer la faptul ca omul calca peste cadavre pentru a se imbogati, ajungand adesea sa nu mai deosebeasca binele de rau. El chiar daca spune ca crede in Dumnezeu intr-un fel anume, ajunge sa-L nege prin modul in care-si castiga acesti bani si prin relatiile in care se implica. Cu vorba Il marturiseste pe Dumnezeu, iar cu fapta se inchina celui rau.

Iar in zilele noastre trufia e socotita aproape o virtute, iar smerenia se demodeaza incet si sigur. Parintele Arsenie Boca ii mustra si pe ortodocsi si e bine pana are cine sa ne mustre, caci astfel ne putem corecta. Mai rau va fi cand nu va mai avea cine sa ne mustre si toti vom crede ca suntem perfecti. Fiind plini de mandrie, vom merge direct in iad la fel ca si Lucifer cel mandru.

Iisus nu s-a inchinat diavolului, desi acesta era dispus sa-i dea toate bogatiile lumii, dar noi ne inchinam banului, lasandu-L pe Dumnezeu sa astepte mult si bine la poarta sufletului nostru. Exista riscul ca, de dragul banului omul sa ne pierdem mantuirea. Cand medicul observa ca trupul are o problema il ascultam ca sa ne insanatosim. Dar cand medicul sufletesc (adica un om induhovnicit) vede ca sufletul nostru este ranit si in primejdie de moarte il contestam. Poate ca daca bolile sufletului ar durea la fel ca si cele ale trupului atunci am pretui cuvintele unui intelept.

Ortodoxia, este o religie care-i deranjează cel mai mult pe diavoli. Deci nu se compara ispitele unui ortodox pentru a-si practica religia in toata frumusetea ei cu ale altor confesiuni. Dar nici fericirea pe care-o poate gusta inca de aici de pe pamant daca ramane un ortodox adevarat, nu doar cu numele. Deci cei care sunt mai bogati nu cred ca sunt mai fericiti numai pentru ca nu-si pun problema zilei de maine. Exista si un alt fel de fericire : cea duhovniceasca, la care ne invita Hristos. In masura in care bogatul si saracul fac voia lui Dumnezeu pot nazui spre o astfel de fericire. Deci iata ca si saracul care-si asuma saracia poate sa fie fericit ca-L are pe Dumnezeu in casa, la masa si chiar in inima lui.

[zxcvbnm]

În prealabil postat de antoniap

Exista riscul ca, de dragul banului omul sa ne pierdem mantuirea. Cand medicul observa ca trupul are o problema il ascultam ca sa ne insanatosim. Dar cand medicul sufletesc (adica un om induhovnicit) vede ca sufletul nostru este ranit si in primejdie de moarte il contestam. Poate ca daca bolile sufletului ar durea la fel ca si cele ale trupului atunci am pretui cuvintele unui intelept.

Ortodoxia, este o religie care-i deranjează cel mai mult pe diavoli. Deci nu se compara ispitele unui ortodox pentru a-si practica religia in toata frumusetea ei cu ale altor confesiuni. Dar nici fericirea pe care-o poate gusta inca de aici de pe pamant daca ramane un ortodox adevarat, nu doar cu numele. Deci cei care sunt mai bogati nu cred ca sunt mai fericiti numai pentru ca nu-si pun problema zilei de maine. Exista si un alt fel de fericire : cea duhovniceasca, la care ne invita Hristos. In masura in care bogatul si saracul fac voia lui Dumnezeu pot nazui spre o astfel de fericire. Deci iata ca si saracul care-si asuma saracia poate sa fie fericit ca-L are pe Dumnezeu in casa, la masa si chiar in inima lui.

Este o greşeală sa considerăm locuitorii ţărilor dezvoltate drept nişte oameni care “au dragul banului”.
Să-i “hulim” pentru că nivelul lor de trai este superior nouă, legând şnurul acestei “bogăţii” strâns de piciorul lor, oprelişte în calea “mântuirii”.
Algoritmul mântuirii este scris în diferite limbaje de programare, determinat regional, geografic, etnografic.
Un cod divin (este şi) poate fi scris în idiomuri pe înţelesul oricărei rase sau civilizaţii umane.

Dacă tot ne ducem la neurologie & ortopedie când avem probleme anatomice, pentru a ne însănătoşi, ce-ar fi dacă l-am întreba, dacă-l prindem într-o pasă bună, de ce avem o porţiune comună pentru respiraţie şi alimentaţie care a adus moartea prin asfixie multor nou-născuţi, de ce avem măselele de minte – nefolositoare, dar care dor crunt pe câte unii, de ce nu a dispărut de tot coccisul, de ce aparatul musculo-articular al coloanei vertebrale nu este “proiectat” corect pentru a nu a “naşte” chinurile denumite lombosciatică şi spondiloză, de ce mai există apendicele ăla care ne dă de furcă ? Pentru că în limitele unei “creaţii” spontane a lui Dumnezeu, aceste erori ar fi trebuit fi evitate, fiind nedemne de ingineria divină.

Bolile sufletului nu au exlusivitate pe foaia de trimitere la duhovnic. La fel de bine ar putea să rezolve durerile spirituale, mare parte psihice, psihoterapeutul, psihologul, confidentul (uneori psihiatrul pentru alt gen de probleme).

“ Deci cei care sunt mai bogati nu cred ca sunt mai fericiti numai pentru ca nu-si pun problema zilei de maine” (antoniap)
Nu contează ce crezi tu despre existenţa sau inexistenţa fericirii “autentice”, asta nu schimbă cu nimic datele statistice.
Fericirea nu este un concept “confiscat” de ortodoxie – doar cei “aleşi” sunt & vor fi fericiţi. Fericirea este intrinsecă fiecărei credinţe religioase în parte. Fericirea nu depinde de “mântuire”. Fericirea este o copertă ce închide pagini diferite, bibliografie variată, oameni diferiţi. Şi un ateu se poate lăsa în mrejele dulci ale fericirii. Şi un chinez. Nu putem zăbreli aceste concept (nuanţat şi ca temă filosofică) în “cătuşele” religiei naţionale, indiferent care.

Doar o lipsă de perspectivă globală & umană poate naşte o sudare a conceptului de religia ortodoxă.
Nu există şi “un altfel de fericire”, conceptul de fericirea e prins într-un singur crochiu, trasat din indicatorii demografici, economici, ai libertăţii de conştiinţă şi de expresie etc. la nivel global. Expresia fericirii la diverse “popoare” e reflectată de suma şi interpretarea acestor “sondaje de opinie” corelate cu repere obiective, pentru o mai precisă formulare.

Sunt învechite concepţiile: cel sărac este cel fericit, doar un creştin-ortodox este cu adevărat fericit, cel bogat este nefericit, a fi bogat presupune lipsă de scrupule, inerent depărtare de Dumnezeu etc. etc.

“ ... un alt fel de fericire : cea duhovniceasca, la care ne invita Hristos. In masura in care bogatul si saracul fac voia lui Dumnezeu pot nazui spre o astfel de fericire.” (antoniap)

Fericirea duhovnicească nu este primordială în conceptul aferent. Un om care nu urmează poteca duhovnicească în drumul spre fericire, ci se rătăceşte pe alte poteci din grădină, este la fel de satisfăcut de existenţa lui precum cel dintâi.

Să mai spun un lucru pe care nu-l ştie majoritatea. Despre Olanda. Olandezii se numără printre cei mai fericiţi, relxaţi, zâmbitori, deschişi la minte şi la suflet locuitori ai Europei şi lumii. Olanda este aproape cea mai secularizată ţară din Europa. (România este la polul opus şi românii sunt [aproape] cei mai încruntaţi, nefericiţi, lipsiţi de orizonturi culturale & globale europeni – dar asta e altă poveste).
Morala olandeză, care nu se bazează pe religie (oricare ar fi ea) a ridicat ţară pe un piedestal, dat ca exemplu în toată lumea.
Ţara nu mai are infractori. Nu deloc, însă numărul lor se află într-o continuă, incredibilă şi drastică scădere.
(În România, ţară “profund” religioasă, lucrurile stau taman pe dos; cu toată morala ortodoxă ce se vrea politică de stat – dar asta e altă poveste).
http://www.realitatea.net/belgienii-...da_651127.html
(numai un singur link de confirmare)

Ţara vecină, Belgia, numai puţin mai “credinciosă” în procente, deja are puţin surplus de infractori şi cere “găzduire” în Olanda.
(Nu mă înţelegeţi greşit. Nu spun că există legătură directă între religiozitate şi numărul infracţiunilor.)
Aduc în discuţie doar nişte realităţi (în mod voit) ignorate de către cei care le cunosc şi ar trebui să vă informeze, pentru a nepărtinitoare cunoaştere a temei despre care dialogăm.

Nu am linkuri la îndemână, dar voi continua.
În Europa, ţările ai căror locuitori sunt cei mai fericiţi au închisorile cele mai goale.
(România “musteşte” în domeniul penitenciar, românii sunt foarte nefericiţi, cu toate că sunt cei mai “credincioşi” din Europa).
Ţările protestante din Vestul şi Nordul Europei au deficit de infracţiuni. În aceste ţări, morala “atee” a înlocuit cu succes (garantat, vizibil în orice domeniu al societăţii din indicatori, din eurobarometre!) pe cea religioasă, de stat, care se vrea introdusă în România.

Să nu ne grăbim să afirmăm că “EI” nu au cum să fie fericiţi “autentic”, pentru că sunt bogaţi, au deviat de la “dreapta” credinţă, sunt umanişti, militează spre binele OMULUI trecând peste tradiţie etc.
Să ne uităm mai degrabă în propria ogradă, la “bizonii” de pe străzi, la figurile încruntate ale românilor, la nefericirea lor, la sărăcia lor, la morala lor creştină, la tradiţia care se respectă mai ceva ca la Mecca ... şi să nu ne mulţumim la a concluziona:

“Deci iata ca si saracul care-si asuma saracia poate sa fie fericit ca-L are pe Dumnezeu in casa, la masa si chiar in inima lui.” (antoniap)

În prealabil postat de zxcvbnm

Este o greşeală sa considerăm locuitorii ţărilor dezvoltate drept nişte oameni care “au dragul banului”.
Să-i “hulim” pentru că nivelul lor de trai este superior nouă, legând şnurul acestei “bogăţii” strâns de piciorul lor, oprelişte în calea “mântuirii”.
Algoritmul mântuirii este scris în diferite limbaje de programare, determinat regional, geografic, etnografic.
Un cod divin (este şi) poate fi scris în idiomuri pe înţelesul oricărei rase sau civilizaţii umane.

Dacă tot ne ducem la neurologie & ortopedie când avem probleme anatomice, pentru a ne însănătoşi, ce-ar fi dacă l-am întreba, dacă-l prindem într-o pasă bună, de ce avem o porţiune comună pentru respiraţie şi alimentaţie care a adus moartea prin asfixie multor nou-născuţi, de ce avem măselele de minte – nefolositoare, dar care dor crunt pe câte unii, de ce nu a dispărut de tot coccisul, de ce aparatul musculo-articular al coloanei vertebrale nu este “proiectat” corect pentru a nu a “naşte” chinurile denumite lombosciatică şi spondiloză, de ce mai există apendicele ăla care ne dă de furcă ? Pentru că în limitele unei “creaţii” spontane a lui Dumnezeu, aceste erori ar fi trebuit fi evitate, fiind nedemne de ingineria divină.

Bolile sufletului nu au exlusivitate pe foaia de trimitere la duhovnic. La fel de bine ar putea să rezolve durerile spirituale, mare parte psihice, psihoterapeutul, psihologul, confidentul (uneori psihiatrul pentru alt gen de probleme).

“ Deci cei care sunt mai bogati nu cred ca sunt mai fericiti numai pentru ca nu-si pun problema zilei de maine” (antoniap)
Nu contează ce crezi tu despre existenţa sau inexistenţa fericirii “autentice”, asta nu schimbă cu nimic datele statistice.
Fericirea nu este un concept “confiscat” de ortodoxie – doar cei “aleşi” sunt & vor fi fericiţi. Fericirea este intrinsecă fiecărei credinţe religioase în parte. Fericirea nu depinde de “mântuire”. Fericirea este o copertă ce închide pagini diferite, bibliografie variată, oameni diferiţi. Şi un ateu se poate lăsa în mrejele dulci ale fericirii. Şi un chinez. Nu putem zăbreli aceste concept (nuanţat şi ca temă filosofică) în “cătuşele” religiei naţionale, indiferent care.

Doar o lipsă de perspectivă globală & umană poate naşte o sudare a conceptului de religia ortodoxă.
Nu există şi “un altfel de fericire”, conceptul de fericirea e prins într-un singur crochiu, trasat din indicatorii demografici, economici, ai libertăţii de conştiinţă şi de expresie etc. la nivel global. Expresia fericirii la diverse “popoare” e reflectată de suma şi interpretarea acestor “sondaje de opinie” corelate cu repere obiective, pentru o mai precisă formulare.

Sunt învechite concepţiile: cel sărac este cel fericit, doar un creştin-ortodox este cu adevărat fericit, cel bogat este nefericit, a fi bogat presupune lipsă de scrupule, inerent depărtare de Dumnezeu etc. etc.

“ ... un alt fel de fericire : cea duhovniceasca, la care ne invita Hristos. In masura in care bogatul si saracul fac voia lui Dumnezeu pot nazui spre o astfel de fericire.” (antoniap)

Fericirea duhovnicească nu este primordială în conceptul aferent. Un om care nu urmează poteca duhovnicească în drumul spre fericire, ci se rătăceşte pe alte poteci din grădină, este la fel de satisfăcut de existenţa lui precum cel dintâi.

Să mai spun un lucru pe care nu-l ştie majoritatea. Despre Olanda. Olandezii se numără printre cei mai fericiţi, relxaţi, zâmbitori, deschişi la minte şi la suflet locuitori ai Europei şi lumii. Olanda este aproape cea mai secularizată ţară din Europa. (România este la polul opus şi românii sunt [aproape] cei mai încruntaţi, nefericiţi, lipsiţi de orizonturi culturale & globale europeni – dar asta e altă poveste).
Morala olandeză, care nu se bazează pe religie (oricare ar fi ea) a ridicat ţară pe un piedestal, dat ca exemplu în toată lumea.
Ţara nu mai are infractori. Nu deloc, însă numărul lor se află într-o continuă, incredibilă şi drastică scădere.
(În România, ţară “profund” religioasă, lucrurile stau taman pe dos; cu toată morala ortodoxă ce se vrea politică de stat – dar asta e altă poveste).
http://www.realitatea.net/belgienii-...da_651127.html
(numai un singur link de confirmare)

Ţara vecină, Belgia, numai puţin mai “credinciosă” în procente, deja are puţin surplus de infractori şi cere “găzduire” în Olanda.
(Nu mă înţelegeţi greşit. Nu spun că există legătură directă între religiozitate şi numărul infracţiunilor.)
Aduc în discuţie doar nişte realităţi (în mod voit) ignorate de către cei care le cunosc şi ar trebui să vă informeze, pentru a nepărtinitoare cunoaştere a temei despre care dialogăm.

Nu am linkuri la îndemână, dar voi continua.
În Europa, ţările ai căror locuitori sunt cei mai fericiţi au închisorile cele mai goale.
(România “musteşte” în domeniul penitenciar, românii sunt foarte nefericiţi, cu toate că sunt cei mai “credincioşi” din Europa).
Ţările protestante din Vestul şi Nordul Europei au deficit de infracţiuni. În aceste ţări, morala “atee” a înlocuit cu succes (garantat, vizibil în orice domeniu al societăţii din indicatori, din eurobarometre!) pe cea religioasă, de stat, care se vrea introdusă în România.

Să nu ne grăbim să afirmăm că “EI” nu au cum să fie fericiţi “autentic”, pentru că sunt bogaţi, au deviat de la “dreapta” credinţă, sunt umanişti, militează spre binele OMULUI trecând peste tradiţie etc.
Să ne uităm mai degrabă în propria ogradă, la “bizonii” de pe străzi, la figurile încruntate ale românilor, la nefericirea lor, la sărăcia lor, la morala lor creştină, la tradiţia care se respectă mai ceva ca la Mecca ... şi să nu ne mulţumim la a concluziona:

“Deci iata ca si saracul care-si asuma saracia poate sa fie fericit ca-L are pe Dumnezeu in casa, la masa si chiar in inima lui.” (antoniap)

Asasinii economici si-au facut foarte bine treaba, reusind sa transforme Romania intr-o tara saraca. Filosofia trece prin stomac, si asta e adevarat. Se pare ca cineva isi doreste depopularea Romaniei, altfel cum poti sa explici prabusirea unor domenii in care aveam performante. Multi romani iau drumul strainatatii pentru a-si castiga strictul necesar. Suntem tara mica si incet si sigur trebuie sa observam ca suntem tara sub ocupatie. Daca n-am fost distrusi ca cu forte armate ca si sarbii, s-a gasit ac si pentru cojocul nostru. S-au gasit oameni potriviti dispusi sa faca exact ce li se spune impotriva intereselor acestui popor.

Revenind la cele spirituale, da, cred ca in aceste conditii cine este roman adevarat si crestin va observa cum merg lucrurile si se va gandi in primul rand cum sa-si salveze sufletul in aceste vremuri. Chiar daca-i apuca disperarea pe cei care vor sa renuntam la toate valorile crestine de dragul BANULUI, ca sa-l poata introna mai repede pe Antihrist.

[zxcvbnm]

În prealabil postat de antoniap

Asasinii economici si-au facut foarte bine treaba, reusind sa transforme Romania intr-o tara saraca. Filosofia trece prin stomac, si asta e adevarat. Se pare ca cineva isi doreste depopularea Romaniei, altfel cum poti sa explici prabusirea unor domenii in care aveam performante. Multi romani iau drumul strainatatii pentru a-si castiga strictul necesar. Suntem tara mica si incet si sigur trebuie sa observam ca suntem tara sub ocupatie. Daca n-am fost distrusi ca cu forte armate ca si sarbii, s-a gasit ac si pentru cojocul nostru. S-au gasit oameni potriviti dispusi sa faca exact ce li se spune impotriva intereselor acestui popor.

Revenind la cele spirituale, da, cred ca in aceste conditii cine este roman adevarat si crestin va observa cum merg lucrurile si se va gandi in primul rand cum sa-si salveze sufletul in aceste vremuri. Chiar daca-i apuca disperarea pe cei care vor sa renuntam la toate valorile crestine de dragul BANULUI, ca sa-l poata introna mai repede pe Antihrist.

Probabil te referi la genul acela de asasini din “Confesiunile unui asasin economic” de John Perkins.
Într-adevăr, statele dezvoltate subminează economia statelor aflate în dezvoltare, profitând din plin de avansul revoluţiei industriale, care le-a permis să crească într-un an cât alţii în 10, pe vremea când nu existau decretele privitoare la emisiile gazelor cu efect de seră, Protocolul de la Kyoto împotriva gazelor distrugătoare de ozon ...
Da, statele dezvoltate au obligaţia morală să le susţină pe celelalte, ceea ce nu se întâmplă la nivelul mult-aşteptat de cele din urmă.
Sau te referi la asasinii gen moguli – dar asta e altă problemă.

Legat de conspiraţia pentru scăderea populaţiei României, nu-ţi face griji. Există o teorie a “tranziţiei demografice” care postulează (dovedită - pentru sceptici) că, după ce explozia demografică, începută odată cu revoluţia industrială, se va tempera, o ţară va intra în rândul celor dezvoltate, iar natalitatea va scădea în mod firesc.
(http://en.wikipedia.org/wiki/Demographic_transition)

Nu doar în România populaţia scade (dramatic). Ci în toate ţările dezvoltate:
(http://en.wikipedia.org/wiki/List_of..._by_birth_rate)

De principiu: cu cât ţara este mai dezvoltată, natalitatea scade.
În cazul României, la depopulare se adaugă şi emigranţii spre Spania, Italia, Germania şi alte state din cauze economice, preponderent. (Doar în 1990 au emigrat 100.000 de români, iar în 2006 14.200 de români + toţi cei care au plecat fără acte oficiale).

Supravieţuirea în lumea contemporană îmbracă o haină dureroasă - sacrificiul tradiţiei, a dogmelor pentru o viaţă mai bună.
Nu poţi fi deopotrivă excesiv tradiţional şi cetăţean moral al planetei globalizate, al societăţii cosmopolite prezentă (tot mai des) în toate statele.
Lumea a ajuns la stadiul în care pentru supravieţuirea speciei Homo Sapiens pe Terra este strict legată de sacrificiile de natură morală (scăderea natalităţii, vezi modelul chinez), incinerarea morţilor (vezi China), lupta împotriva discriminării (România – [aproape] campioană negativă a UE, preponderent din cauza tradiţiei creştine), evitarea ciocnirii civilizaţiilor (vezi fundamentaliştii islamici şi creştini) şi schimbări în alte multe domenii.

Majoritatea schimbărilor globale necesare se izbesc de reticenţa tradiţiei. (doar un mărunt-mărunt exemplu. Zice românul: de ce să nu vâr jungherul până-n prăsele în jugulara porcină după cum făcea şi bunicul ? e dreptul meu)
Criza mondială prezentă este un preambul la schimbările necesare (şi permanent amânate) pentru perpetuarea speciei.
Ideal: Gândire globală, acţiune locală. Realitate: Gândire globală, reticenţă regională.

Dacă ducem algoritmul până la capăt ar putea să ajungem într-o finalitate cel puţin paradoxală.
Sfârşitul lumii poate să provină nu doar din cauza civilizaţiei umane (exclus apocalipse de genul filmului 2012, desigur), dar mai mult, tocmai din respectarea cu stricteţe a tradiţiilor regionale (religioase) care prin morala lor se constituie bariere în calea soluţiilor globale la problemele globale actuale.

Un român, creştin-ortodox (practicant sau nu), ateu sau agnostic, ar trebui să se gândească pe el însuşi în primul rând ca om, cetăţean al planetei Terra, apoi drept creştin-ortodox.
Să militeze pentru drepturile globale, supravieţuirea speciei şi apoi să-şi respecte tradiţiile.
Pentru că dacă vom ajunge spre finele civilizaţiei umane, planeta neputând să ne mai susţină, nu vom mai avea unde să ne îndeplinim îndatoririle impuse de religie – poate în viaţa de apoi.

Tristeţea lui Dumnezeu privitoare la auto-distrugerea Omului nu se poate exprima în cuvinte, dispariţia copiilor Lui nu neapărat din nerespectarea cuvântului Său, ci, paradoxal, ci respectarea LITERALĂ a cuvântului Său, transmis oamenilor prin diferite limbaje divine.

Dorinta omului de a se sfinti si de a fi un model pentru ceilalti este foarte placuta lui Dumnezeu. Pentru rugaciunile unor astfel de oameni Dumnezeu a facut multe minuni. Numai ca e din ce in ce mai greu sa gasesti astfel de crestini care au darul discernamantului si stiu cand sa spuna ,,da'' si ,,nu''. Mantuirea personala, chiar daca suna egoist, trebuie sa fie prioritara pentru un crestin. De crestini reci si caldicei e plina lumea si chiar si iadul.

Iata am mai gasit cea interesant pe aceasta tema:

Ca Dumnezeu nu este autorul relelor de Sf. Vasile cel Mare

[zxcvbnm]

Am impresia că nu vorbim aceeaşi limbă.
Simt că purtăm un dialog al surzilor.
Astfel că o să adopt un altfel de limbaj, cu ajutorul căruia sper să mă fac mai bine înţeles.


Odată ca niciodată un om murise. Ca orice om, de altfel.
A ajuns în paradis.
Nu se număra printre cei care cereau îndurare – prea puţine dovezi, Doamne, au fost prea puţine, iartă-mă – el fusese credincios, fidel religiei sale, care, ca orice idee religioasă de pe planetă, îi spusese că era singura şi cea mai adevărată dintre religii.
Totuşi el nu a încetat să caute întreaga viaţă Adevărul, nefiind convins de “egocentrismul” religiei pe care o îmbrăţişase.
Privitor la Religie, în esenţă, credea că teologia (teologiile lumii) nu mai păstraseră pentru Dumnezeu decât respectul majusculei, după cum zicea un francez (de origine română, în amurgul gândurilor).
Cuprins de îndoieli a cerut să facă un tur prin lumea de dincolo, căci toată viaţa meditase pe marginea acestei dileme, fără rezultate concrete pe final.
Alături de însoţitor ajunge la zona musulmanilor, printre munţii şi deşerturi, aceştia întindeau covoraşe, se rugau, sortau prudenţi alimentele interzise, dădau rotocoale unei pietre.
Ceva mai încolo un fluviu mare, Gangele; din el scoteau capul câţiva zei cu mai multe braţe, cu trompe de elefant, indieni care se îmbăiau, aduceau ofrande, se rugau.
Printre vulcani şi livezi nemaivăzute o japoneză îngrijea cu dragoste un bonsai, în apropiere alta meşterea la ikebana.
Vizitatorul, ghidat de un sfânt al paradisului, traversează o zonă cu statui de Buddha, printre care câţiva chinezi cântau fericiţi, aprinzând beţigaşe care parfumau împrejurimile.
Mai vizitează câteva locuri ciudate, unde este martor ba la un sacrificiu, ba la confecţionarea unui totem, la scrijelirea semnelor de yin-yang; în unele zone mai stătea oamenii şi degeaba, stăteau aşa pe jos printre măslinii atenieni, mângâindu-se unii pe alţii şi se gândeau ...
Ajung în cele din urmă la o margine de pustiu.
Dar ce este dincolo ? întreabă vizitatorul.
Dealuri, munţi, mări, jungle. Să vorbim în şoaptă, răspunde sfântul ghid.
De ce ? Care să fie motivul oare ?

Păi acolo, undeva, izolaţi cât de bine am reuşit noi, se află locul rezervat ortodocşilor, care sunt convinşi că paradisul este exclusiv al lor şi încercăm să le păstrăm iluzia, PENTRU CA II IUBIM ATAT DE MULT, LA FEL CA PE TOTI LOCATARII NOSTRI, DE ALTFEL.

[cristiboss56]

În prealabil postat de zxcvbnm

Am impresia că nu vorbim aceeaşi limbă.
Simt că purtăm un dialog al surzilor.
Astfel că o să adopt un altfel de limbaj, cu ajutorul căruia sper să mă fac mai bine înţeles.


Odată ca niciodată un om murise. Ca orice om, de altfel.
A ajuns în paradis.
Nu se număra printre cei care cereau îndurare – prea puţine dovezi, Doamne, au fost prea puţine, iartă-mă – el fusese credincios, fidel religiei sale, care, ca orice idee religioasă de pe planetă, îi spusese că era singura şi cea mai adevărată dintre religii.
Totuşi el nu a încetat să caute întreaga viaţă Adevărul, nefiind convins de “egocentrismul” religiei pe care o îmbrăţişase.
Privitor la Religie, în esenţă, credea că teologia (teologiile lumii) nu mai păstraseră pentru Dumnezeu decât respectul majusculei, după cum zicea un francez (de origine română, în amurgul gândurilor).
Cuprins de îndoieli a cerut să facă un tur prin lumea de dincolo, căci toată viaţa meditase pe marginea acestei dileme, fără rezultate concrete pe final.
Alături de însoţitor ajunge la zona musulmanilor, printre munţii şi deşerturi, aceştia întindeau covoraşe, se rugau, sortau prudenţi alimentele interzise, dădau rotocoale unei pietre.
Ceva mai încolo un fluviu mare, Gangele; din el scoteau capul câţiva zei cu mai multe braţe, cu trompe de elefant, indieni care se îmbăiau, aduceau ofrande, se rugau.
Printre vulcani şi livezi nemaivăzute o japoneză îngrijea cu dragoste un bonsai, în apropiere alta meşterea la ikebana.
Vizitatorul, ghidat de un sfânt al paradisului, traversează o zonă cu statui de Buddha, printre care câţiva chinezi cântau fericiţi, aprinzând beţigaşe care parfumau împrejurimile.
Mai vizitează câteva locuri ciudate, unde este martor ba la un sacrificiu, ba la confecţionarea unui totem, la scrijelirea semnelor de yin-yang; în unele zone mai stătea oamenii şi degeaba, stăteau aşa pe jos printre măslinii atenieni, mângâindu-se unii pe alţii şi se gândeau ...
Ajung în cele din urmă la o margine de pustiu.
Dar ce este dincolo ? întreabă vizitatorul.
Dealuri, munţi, mări, jungle. Să vorbim în şoaptă, răspunde sfântul ghid.
De ce ? Care să fie motivul oare ?

Păi acolo, undeva, izolaţi cât de bine am reuşit noi, se află locul rezervat ortodocşilor, care sunt convinşi că paradisul este exclusiv al lor şi încercăm să le păstrăm iluzia, PENTRU CA II IUBIM ATAT DE MULT, LA FEL CA PE TOTI LOCATARII NOSTRI, DE ALTFEL.

Pst ! Să vorbim şi noi încet, din respect pentru grupul tău , ca să-ţi păstrăm iluzia că eşti f. inteligent şi mai ales că deţi "Adevărul" . . .

Maretia Ortodoxiei se dezvaluie in smerenie celor ce sunt dispusi s-o inteleleaga. Dar despre viata in smerenie vorbeste mult mai bine decat as putea vorbi eu filmul Ostrovul.


Ostrovul (Insula)

[zxcvbnm]

În prealabil postat de cristiboss56

Pst ! Să vorbim şi noi încet, din respect pentru grupul tău , ca să-ţi păstrăm iluzia că eşti f. inteligent şi mai ales că deţi "Adevărul" . . .

Îmi pare rău că nu ai prins tâlcul pildei şi nu mă deranjează că eşti ironic.