ce este purgatoriul?

În prealabil postat de annajanette

au fost multe experiente de morti clinice in care s-a povestit cum arata raiul, iadul dar purgatoriul ce este? si inca ceva ce nu inteleg, stiu ca dupa moarte ingerul pazitor vine sa te ia dar atunci cum se face ca unii se mai intorc si bantuie?

Ar fi prea mult sa ne apucam sa discutam la sigur despre ce ar fi purgatoriul, dar cred ca putem vedea in mod simbolic acest loc ca fiind chiar pamantul acesta pe care traim, aici ne "purificam", aici este Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu care lucreaza pentru sfintirea noastra, aici este locul unde pacate mici sau mari, asa le zicem noi, incep sa fie scoase din viata noastra daca ne punem vointa la dispozitia lui Dumnezeu, lucru nu foarte usor de realizat.

Asa cum mentionam si in alt thread asemanator cu acesta, consider in lumina Scripturilor ca in momentul in care un om moare el este deja pe un drum de pe care nu se mai poate intoarce, ori este pe drumul care duce la viata vesnica fie pe celalalt care duce la pierzare. Pentru noi este greu sa pierdem pe cineva drag, insa Dumnezeu stie exact starea acelui om, cunoaste totul despre el si poate accepta ca unul sa moara fie pentru ca este pregatit in orice moment an vietii, fie ca indiferent cat de mult ar trai ar merge pe un drum gresit pana la sfarsit. Cred ca ma fac inteles, este o parere la care mai reflectez, nimeni nu este invatat mai ales in chestiuni atat de sensibile.

Stim din pilda bogatului si saracul Lazar ca rugaciunile celor din rai nu sunt acceptate pentru cei din iad, Avraam il refuza pe bogat de doua ori, nu primeste nici degetul inmuiat in apa si nici cererea privind pe fratii lui nu este adusa la indeplinire. Singura sansa a fratilor ramasi acasa este sa creada in Cuvantul lui Dumnezeu, spune acolo Mantuitorul ca au pe Moise si pe Prooroci, Scripturile cu alte cuvinte.

A doua problema, aceea in care noi cei vii, ramasi pe pamant ne-am putea ruga pentru cei trecuti dincolo mi se pare una care ne depaseste complet. In primul rand ca daca ne-ar fi fost cu adevarat drag de cineva, ne-am fi rugat cat timp acela traia. Sa venim acum sa imploram pe Dumnezeu sa scape pe cineva care prin viata pe care a dus-o a aratat poate dispret, raceala, indiferenta fata de cele spirituale, mi se pare ca ne depaseste cu mult atributiile noastre de oameni limitati. Aratam cumva ca nu avem incredere ca Dumnezeu va judeca in mod corect, ci trebuie sa mai intervenim si noi pe langa El. Sa nu uitam ca viata nostra inaintea lui Dumnezeu este ca o carte deschisa, spune Cuvantul ca nici un fir de par nu cade fara stiinta Sa. Judecata este numai a Domnului, va fi corecta si trebuie sa credem acest lucru fara nici o rezerva.

Intr-un final, toti vor da slava lui Dumnezeu, absolut toti, asa spune Scriptura ca orice genunchi se va pleca si vor recunoaste judecatile drepte ale Domnului. Insa despre acesti "pocaiti" de pacainta tarzie nu ni se spune ca vor fi si ei primiti ci doar ca vor recunoaste ca Dumnezeu a avut dreptate dar va fi prea, prea tarziu.

Sigur ca va exista o tristete imensa pentru cei pierduti, Domnul insusi ne va da putere sa trecem peste asta(speram din toata inima sa fim printre cei mantuiti), El va sterge orice lacrima din ochii lor spune cartea Apocalipsei, dar lacrimile Domnului cine i le va sterge, nu cumva suferinta Sa va continua de-a lungul vesniciei pentru cei care i-au intors spatele? Sa ne rugam pentru noi si cei ai nostri ca sa nu fim in aceasta situatie.

În prealabil postat de annajanette

au fost multe experiente de morti clinice in care s-a povestit cum arata raiul, iadul dar purgatoriul ce este? si inca ceva ce nu inteleg, stiu ca dupa moarte ingerul pazitor vine sa te ia dar atunci cum se face ca unii se mai intorc si bantuie?

Cuv. Seraphim Rose da raspuns si la aceasta intrebare si la multe altele in aceeasi carte "Sufletul dupa moarte":
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lui-82630.html

În prealabil postat de almaris

Ar fi prea mult sa ne apucam sa discutam la sigur despre ce ar fi purgatoriul, dar cred ca putem vedea in mod simbolic acest loc ca fiind chiar pamantul acesta pe care traim, aici ne "purificam", aici este Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu care lucreaza pentru sfintirea noastra, aici este locul unde pacate mici sau mari, asa le zicem noi, incep sa fie scoase din viata noastra daca ne punem vointa la dispozitia lui Dumnezeu, lucru nu foarte usor de realizat.

Asa cum mentionam si in alt thread asemanator cu acesta, consider in lumina Scripturilor ca in momentul in care un om moare el este deja pe un drum de pe care nu se mai poate intoarce, ori este pe drumul care duce la viata vesnica fie pe celalalt care duce la pierzare. Pentru noi este greu sa pierdem pe cineva drag, insa Dumnezeu stie exact starea acelui om, cunoaste totul despre el si poate accepta ca unul sa moara fie pentru ca este pregatit in orice moment an vietii, fie ca indiferent cat de mult ar trai ar merge pe un drum gresit pana la sfarsit. Cred ca ma fac inteles, este o parere la care mai reflectez, nimeni nu este invatat mai ales in chestiuni atat de sensibile.

Stim din pilda bogatului si saracul Lazar ca rugaciunile celor din rai nu sunt acceptate pentru cei din iad, Avraam il refuza pe bogat de doua ori, nu primeste nici degetul inmuiat in apa si nici cererea privind pe fratii lui nu este adusa la indeplinire. Singura sansa a fratilor ramasi acasa este sa creada in Cuvantul lui Dumnezeu, spune acolo Mantuitorul ca au pe Moise si pe Prooroci, Scripturile cu alte cuvinte.

A doua problema, aceea in care noi cei vii, ramasi pe pamant ne-am putea ruga pentru cei trecuti dincolo mi se pare una care ne depaseste complet. In primul rand ca daca ne-ar fi fost cu adevarat drag de cineva, ne-am fi rugat cat timp acela traia. Sa venim acum sa imploram pe Dumnezeu sa scape pe cineva care prin viata pe care a dus-o a aratat poate dispret, raceala, indiferenta fata de cele spirituale, mi se pare ca ne depaseste cu mult atributiile noastre de oameni limitati. Aratam cumva ca nu avem incredere ca Dumnezeu va judeca in mod corect, ci trebuie sa mai intervenim si noi pe langa El. Sa nu uitam ca viata nostra inaintea lui Dumnezeu este ca o carte deschisa, spune Cuvantul ca nici un fir de par nu cade fara stiinta Sa. Judecata este numai a Domnului, va fi corecta si trebuie sa credem acest lucru fara nici o rezerva.

Intr-un final, toti vor da slava lui Dumnezeu, absolut toti, asa spune Scriptura ca orice genunchi se va pleca si vor recunoaste judecatile drepte ale Domnului. Insa despre acesti "pocaiti" de pacainta tarzie nu ni se spune ca vor fi si ei primiti ci doar ca vor recunoaste ca Dumnezeu a avut dreptate dar va fi prea, prea tarziu.

Sigur ca va exista o tristete imensa pentru cei pierduti, Domnul insusi ne va da putere sa trecem peste asta(speram din toata inima sa fim printre cei mantuiti), El va sterge orice lacrima din ochii lor spune cartea Apocalipsei, dar lacrimile Domnului cine i le va sterge, nu cumva suferinta Sa va continua de-a lungul vesniciei pentru cei care i-au intors spatele? Sa ne rugam pentru noi si cei ai nostri ca sa nu fim in aceasta situatie.

super frumos scrii, mi-a intrat la suflet, iti multumesc mult ptr cunostintele tale pe care mi le-ai impartasit.
iti doresc multa sanatate si credinta puternica.

[luciand]

În prealabil postat de andrei_im

Dovezi! Vrem dovezi! :))
Pana nu ne arati concret pasaje din scrierile parintelui Serafim Rose, contrare invataturilor Sfintilor Parinti, nu te credem.
Invatatura despre Vamile Vazduhului se gaseste mai ales in Vietile Sfintilor, scrieri care fac parte din Traditia Bisericii, asa cum si Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin face parte.
Sfantul Teofan Zavoratul se referea la vamile vazduhului asa cum sunt ele intelese concret, nu ca o metafora lipsita de continut.

Parintele Serafim Rose este propus de catva timp pentru canonizare. Dupa moartea lui au fost marturisite si cateva minuni...

Offtopic (sau nu), priviti si chipul parintelui Serafim, dupa ce a plecat la Domnul:
http://hristofor.files.wordpress.com...phim-rose1.jpg

Datorita scrierilor parintelui, sute, poate chiar mii de americani s-au convertit la ortodoxie. Manastirea din Platina, unde a vietuit parintele, este plina astazi de intelectuali (unii chiar oameni de stiinta) care se nevoiesc acolo in conditii aspre, fara curent electric, caldura, si altele...

Nu e bine sa tragem concluzii pana nu cercetam. Nu asta e ordinea fireasca a ratiunii umane, pe care Dumnezeu a lasat-o.
Post binecuvantat!

Q.E.D.
Stii ce inseamna? Ceea ce era de demonstrat!
Orice rezultat (concluzie, teorema, lege - fac, acum si eu ca si chinezii: folosesc cat de multe sinonime ca sa inteleaga toata lumea) are doua conditii pentru a se valida. O conditie necesara si una suficienta. Conditia necesara ca cineva sa faca parte din "corpul select" al Sfintilor Parinti este sa fi trait in perioada celor sapte Sinoade Ecumenice, sa fi fost sfintit (ierarh sau preot), sa fi participat la lucrarile Sinoadelor si sa-si fi pus semnatura pe canoanele Sinoadelor. Conditia suficienta este ca sa fi si scris lucrari teologice (care sa fi si ajuns pana la noi).
Sfantul Ioan Damaschinul face parte din categoria aceasta! A scris Dogmatica Bisericii Ortodoxe, care este "in vigoare" si astazi. A scris ceva sau a pomenit macar Sfantul Ioan despre "vamile vazduhului" in Dogmatica sa? Raspunsul este unul singur: NU! A scris vreun alt Sfant Parinte ceva sau a pomenit, macar, de "vamile vazduhului" ? Iarasi, NU! Deci, "daca nu este, care va sa zica ca nu egzista", cum zicea Nenea Iancu !
Nu a contestat nimeni valoarea apologetica a lucrarilor parintelui Serafim Rose. Deasemena, nimeni nu contesta eventuala sfintenie a parintelui. Daca este sfant, nimeni nu-i poate lua sfintenia! Dar de la asta si pana la a face din scrierile parintelui Serafim Rose "norma" si "dogma" in Biserica Ortodoxa este cale lunga! Faptul ca cineva este Sfant nu-l face "fara greseala" si nici infailibil. Vrei exemple de sfinti care au gresit? E plin calendarul! Asta-i natura umana, supusa greselii.
La fel Sfantul Teofan Zavoratul. Dupa cum nu face parte dintre Sfintii Parinti, tot asa scrierile sale nu sunt "dogma" in Biserica Ortodoxa! Si daca tot veni vorba, cum pot doi sfinti sa se certe (sfinti fiind) si sa aiba fiecare dreptate? Ei bine nu pot! Si atunci cine avea dreptate: Sfantul Ioan de Kronstadt sau Sfantul Teofan? Tu ce zici, sa ne impartasim cat mai des, ca si crestinii din primele veacuri, cum zicea Sfantul Ioan sau doar de patru ori pe an, cum zicea Sfantul Teofan sub influenta nefasta, a papistasilor, ce intrase in Biserica Rusa in vremea aceea? Le micsoreaza cu ceva sfintenia faptul ca s-au certat? Nu cred! Dar nici nu-i face infailibili pe nici unul dintre ei si, cu atat mai putin, nu-i ridica la rangul de Sfinti Parinti. Sfinti Parinti ale caror scrieri sunt dogma a Bisericii Ortodoxe!

Cat despre faptul ca in manastirea Platina e plin de intelectuali nu demonstreaza nimic. Am vazut un reportaj despre o manastire zen-budista din Japonia in care erau numai intelectuali. Japonezi, nu americani. Demonstreaza ceva lucrul acesta?
La intrebarea "ce crede despre intelectualitatea rusa", Soljenitin, dupa intoarcerea din exilul fortat, a raspuns: "Nimic. Ce parere sa am despre ceva ce nu exista?" La care reporterul, iritat a spus" Dar cum se poate, cand noi avem atatia savanti, cercetatori, astronauti?" Replica lui Soljenitin a fost: Aia sunt oameni instruiti, nu intelectuali"

Iar daca te raportezi la literatura haghiografica, te inseli si mai mult! Fie chiar cea adunata in Vietile Sfintilor! Asta este o literatura pentru vulg, un fel de "best selers" a vremii. Toata lumea scria literatura haghiografica! Se pricepea, nu se pricepea, da-i inainte, cantitatea conteaza! Faptul ca a intrat in traditie nu face Vietile Sfintilor, defel, infailibile! Ia zece sfinti dintr-o luna aleasa de tine si vei vedea ca, la cel putin cinci dintre ei, scrie acelasi lucru! Sunt de o stereotipie exasperanta!

Deci, vrei dovezi din scrierile parintelui Serafim Rose care nu sunt in concordanta cu invataturile Sfintilor Parinti? Ei bine, pasajele cu si despre "vamile vazduhului"!

Q.E.D.

În prealabil postat de costel

Nu mai bantuie nimeni, cel trecut la cele vesnice nu este trecut pentru un timp ca apoi sa revina din cand in cand in lume, ci este trecut pentru totdeauna. Doar in credinta populara se vorbeste de strigoi.

sunt multe documentare pe zone reality care arata cu totul altceva si mai sunt si alte dovezi care sunt confirmate nu doar in credinta populara.

[luciand]

În prealabil postat de annajanette

super frumos scrii, mi-a intrat la suflet, iti multumesc mult ptr cunostintele tale pe care mi le-ai impartasit.
iti doresc multa sanatate si credinta puternica.

Halal sa-ti fie, da' se vede ca ai un discernamant demn de "invidiat" !
Pai, din tot ce s-a scris la topicul asta, pe tine te-a "uns" la suflet povata sectarului?
Cum poate un ortodox sa inghita pe nemestecate toate ineptiile tuturor ereticilor! Mare "minune"!

[georgeval]

Care sunt referintele scripturistice cu privire la purgatoriu? Se stie ca dogma se fundamenteaza pe revelatie. Care sunt dovezile din revelatie pentru aceasta "dogma"?
Personal, consider ca purgatoriul este o dovada a individualismului dincolo de mormant- ma mantuiesc prin propria suferinta care devine o satispatimire inaintea lui Dumnezeu.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de georgeval

ma mantuiesc prin propria suferinta

În cazul celor din Purgatoriu, judecata lui Dumnezeu deja s-a pronunţat. Ei fac parte dintre cei mântuiţi.

[costel]

Asa este Dragomir, daca ai ajuns in Purgatoriu ai garantia mantuirii. Dar nu mi se pare drept ca Dumnezeu sa ceara satisfactie pentru un pacat iertat prin Taina Spovedaniei.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de costel

Dar nu mi se pare drept ca Dumnezeu sa ceara satisfactie pentru un pacat iertat prin Taina Spovedaniei.

Păcatele iertate prin Taina Spovedaniei sunt iertate, iar Domnul nu va aminti de ele. Dar ceea ce se restaurează prin această Taină este consecinţa spirituală a păcatului. Adică acea consecinţă care priveşte legătura dintre păcătos şi Creator. Păcatele mai au şi consecinţe de alt ordin, numite "urmări temporale": dezordini produse în creaţia însăşi.

Atunci când eu fur o bicicletă, legătura mea cu Dumnezeu este ruptă. Restaurarea legăturii se poate face numai prin Taina Spovezii încât, din punct de vedere spiritual, sunt iertat fără rest. Dar mai rămâne ceva: un păgubit, un om sau un copil care a rămas fără bicicletă în urma acţiunii mele. Poate mai mult decât atât, un om care şi-a pierdut încrederea în bunătatea lumii, care va fi la rândul său mai dispus ca să fure de la altul, spre a-şi scoate paguba. Duhovnicul meu îmi dă dezlegarea fără de care eu aş ajunge în iad, dar consecinţa temporală rămâne: eu am de împlinit un canon. Trebuie să-l găsesc pe amărât şi să-l despăgubesc, iar dacă nu-l voi putea găsi pe acela, un altul ca el, să-i cumpăr o bicicletă din bani câştigaţi cu sudoarea frunţii, sau să fac un gest reparatoriu echivalent, pe care mi l-a dat preotul canon. Până ce eu nu am să plătesc datoria asta, nu voi putea intra în rai, chiar dacă sunt împăcat cu Domnul meu. Dacă voi muri în această stare, adică dezlegat dar cu canoul nedus la împlinire, voi plăti după aceea, înainte de a putea intra în rai.