Eu si ea, casatorie acum sau mai tarziu

[anita]

În prealabil postat de IonescuMarian

Multumesc de raspuns.
Mai mult de atat, as vrea sa stiu cum o pot convinge sa mai amanam putin "marele moment". Nu sunt dispus sa o pierd, si o vad ca fiind viitoarea mea sotie, dar nu este acum momentul, si ea nu vrea sa inteleaga acest lucru.
Cand imi spune sa grabim lucrul acesta sa se intample, doreste din urmatoarele motive:
Ca traim in pacat ( nefiind casatoriti ) , ca avem relatii intime si ca dupa casatorie o sa fie altfel, o sa primim ajutor de la Dumnezeu pentru rezolvarea problemelor etc.

Prietena d-voastra are dreptate ,daca vreti sa mai amanati ,puteti mentine o relatie platonica
Nu cred ca ea ar fi impotriva si corect ar fi sa nu ii propuneti sa se mute cu d-voastra

În prealabil postat de IonescuMarian

Multumesc de raspuns.
Mai mult de atat, as vrea sa stiu cum o pot convinge sa mai amanam putin "marele moment". Nu sunt dispus sa o pierd, si o vad ca fiind viitoarea mea sotie, dar nu este acum momentul, si ea nu vrea sa inteleaga acest lucru.
Cand imi spune sa grabim lucrul acesta sa se intample, doreste din urmatoarele motive:
Ca traim in pacat ( nefiind casatoriti ) , ca avem relatii intime si ca dupa casatorie o sa fie altfel, o sa primim ajutor de la Dumnezeu pentru rezolvarea problemelor etc.

Ooooo... este clar. Daca aveti deja atatea pacate ce ar mai fi unul in plus, si anume sa locuiti impreuna!? Si in definitv daca amandoi erati buni crestini nu pacatuiati. Acum in mod normal ar trebui sa va luati (cununie civila).

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Ana Tr.

Ooooo... este clar. Daca aveti deja atatea pacate ce ar mai fi unul in plus, si anume sa locuiti impreuna!? Si in definitv daca amandoi erati buni crestini nu pacatuiati. Acum in mod normal ar trebui sa va luati (cununie civila).

da, si sa se spovedeasca preotului pentru pacatul comis (curvie)

[cezar_ioan]

Da, spovedanie, amandoi. Si nu doar pentru neascultarea din afara casatoriei, adica iubirea trupeasca fara binecuvantarea Domnului. Ca asta e doar consecinta unei lumi de ganduri si obisnuinte pacatoase... Nu pica asa din pom neascultarea noastra de un fel sau altul, ea fiind legata de o intreaga defilare pe langa aratura. Sa nu imi spuneti ca nu-i asa, ca am priceput de mult ca noi suntem cu totul in abatere, in inima noastra pofticioasa si rebela, nu doar pe ici pe colo. O stiu din galcevile cu mine insumi, o stiu si de la altii care s/au istovit cu sine... Din cartile duhovnicilor, iarasi am aflat... Din Scriptura.
Asadar spovedanie generala, cu toata deschiderea de suflet si cu toata nadejdea in Puterea si Dragostea lui Dumnezeu, pentru a lumina viata iar nu pentru a fugi de o pedeapsa. Ca Tatal nostru nu e politist de cartier.... Ci Prietenul, Vindecatorul, Iubitorul Stapan al vietii omului. Cel ce ne ocroteste si ne poarta spre tot ce e mai bun pentru noi. Spre implinirea adevarata a destinului nostru omenesc. In acest sens crescator sunt lasate toate Poruncile Domnului: spre indreptarea fericita a vietii noastre, nu spre chinuiala... Crucea de care facem atata caz ca o purtam, nu e un pietroi de bice pe spinare, ci implinirea Fericirilor. Asta/i Crucea: implinirea, in noi, a Fericirilor. Aceasta este Imparatia lui Dumnezeu Cea dinlauntrul nostru... Sa o primim deschizindu-ne inima catre Fericirile insamantate de Domnul in ogorul fiintei noastre.

Spovedania este intrarea in Salonul Vindecarii: ce doctor adevarat, primindu-si pacientii, face altceva decat sa ii scape de chinuri? Cu atat mai mult, Doctorul Hristos! Venind noi cu raceala mortala a pamantului nostru lumesc, Domnul ne orinduieste tratamentul, prin duhovnicul nostru, asa incat sa ne vindecam deplin si sa ne bucuram de viata, sanatosi sufleteste, duhovniceste. Cu mare bucurie, de negasit pe lumea asta (ci numai in credinta dreapta).

Frica de a ne orindui si indrepta viata, alunecarea iar si iar in "solutiile" noastre copilaresti, mult mahneste pe Tatal nostru si mult rau ne face noua insine.
Ne e frica de vindecarea prin Spovedanie precum copilului ii e frica sa dechida gura ca sa se uite doctorul acolo, sa vada daca are sau nu rosu-n gat...:)

Spovedanie, un canon de indreptare asa cum randuieste duhovnicul si ... cu toata nadejdea si bucuria intoarcerii Acasa, fuga la cele cuviincioase si sfinte. La Cununie, mai intai, spre implinirea intregii bucurii si dezlegarea dragostei inmugurite-n noi.
Apoi rabdare si pace, rugaciune si dragoste simpla pentru alesul inimii noastre. Si viata merge mai departe, cu bucurii dar si cu necazuri felurite, cu prunci cat harazeste Domnul, cu de toate.

Sa lasam frica si indoielile nesfarsite, sa lasam tergiversarea pricinuita de auzite si rasauzite, sa lasam vuietul si strigatele de dezmat si de groaza ale lumii acesteia muribunde si furibunde in inselatoriile ei... Sa auzim, mai bine, spre folosul nostru, Cuvantul Drept al Dragostei. AMIN+

În prealabil postat de IonescuMarian

Se da urmatoarea problema: Eu si o ea . Varsta 24 de ani. Suntem impreuna de 7 luni de zile.
Timp in care am petrecut multe momente frumoase, dar si multe momente tensionante ( in care eram decisi sa punem punct relatiei ).
Ea isi doreste cat mai rapid cu putinta sa se casatoreasca ( "sa nu mai traiasca in pacat" ) insa eu nu doresc sa fac atat de repede acest pas din urmatoarele motive:
1. Avand in vedere ca au fost certuri destul de dese in care eram la un pas sa ne despartim, doresc sa mai las un timp de cunoastere ( chiar si un preot ma sfatuia sa fac asta ).
2. Mai intai de toate, as dori sa ne mutam impreuna ( deocamdata locuim separat ) pentru a ne cunoaste si mai bine si a trece impreuna prin unele etape ale vietii...sa vedem cum reactionam in unele momente, daca ne putem tolera unele tabieturi etc.
3. Nu avem o situatie financiara foarte buna incat sa se gandeasca la casatorie.

Avand in vedere "problema" de mai sus, cum ar trebui sa procedez?
Ea sustine sus si tare, ca nu mai are "timp de pierdut" , si daca nu ma hotarasc, ea ar vrea sa ne despartim. ( Nu stiu ce sa cred, daca ar fi in stare sa faca acest lucru, insa in alta ordine de idei, mi-as dori sa fac acest pas cand simt si eu, nu doar fortat de imprejurari ).

Astept cu interes, sfaturile voastre.

Multumesc.

Eu am sa scriu ce si cum gandesc in legatura cu situatia expusa initial si nu referitor la celelate comentarii. In primul rand eu nu inteleg fetele acestea disperate dupa maritis. Aici e ceva la mijloc. Sigur ea vrea "altceva" de la tine si e destul de rusinos o astfel de atitudine la o fata. Pe de alta parte ea ar putea fi influentata de rudele sale: "e un baiat bun, trebuie sa pui mana pe el, sa nu ti-l ia alta". O atitudine extrem de gresita si condamnabila! Cat despre cum gandesti tu, mie una mi se pare responsabil. In definiv probabil ea vrea doar un barbat si nu un sot.