Despre viclenia sectantilor

[delia31]

În prealabil postat de Adriana3

Delia, tu cum intelegi acest pasaj:

"Iar in ceasul al noualea a strigat Iisus cu glas mare, zicand: Eli, Eli, lama sabahtani? adica: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?"
?

5.

"Socrate şi Iisus Hristos"

"Logic ar fi fost ca moartea lui Socrate-omul să poarte pecetea dezordinei, a sîngelui, a trădării şi a turbării; dar nu, a fost cum nu se poate mai senină şi demnă.

A lui Hristos, dimpotrivă, poartă – întreagă – pecetea tragediei, dezgustului şi ororii. Socrate moare calm, înconjurat de ucenici fideli şi atenţi, care-i sorb cuvintele în vreme ce el -imperturbabil şi luminos – soarbe otrava nedureroasă oferită cu multă deferentă de temnicier.

Părăsit şi trădat de ai săi, Hristos se zvîrcoleşte pe cruce, chinuit de sete şi acoperit de batjocuri. Socrate moare ca un senior, Hristos ca un netrebnic, intre doi bandiţi, pe un maidan.

Socrate mulţumeşte zeilor ca scapă de vicisitudinile lumii materiale, Hristos exclamă: „De ce m-ai părăsit?”

Deosebirea e totală între cele două morţi, şi tocmai cea divină pare inferioară, tulbure. Adevărul este că-i nespus mai umană; cea a lui Socrate, în toată măreţia ei, pare – prin contrast – literară, abstractă, supusă regiei, şi mai ales nerealistă.

Socrate – cu bună credinţă şi izbîndind în bună parte – se ridică de la starea de om la cea de zeu, Hristos coboară nestingherit de scimăvii pînă în straturile cele mai de jos ale condiţiei umane”.


Eu am decupat doar cateva fragmente din eseu dar iti dau un link sa-l citesti integral. E genial! O sa-ti placa!
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...-m-ai-parasit/

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

A zecea oara, ce au scris in Evanghelii cei ce au fost cu Iisus ca au mancat? Nu scrie paine? Atunci despre ce mai discutam, despre adevarul tau? Si spui ca pe Iisus l-au rastignit de Pastile evreiesti? In seara de Pasti rabinii in loc sa tina sarabatoarea stateau sa judece?

In Evanghelie scrie ca au mancat PASTILE .
Si NU am zis ca a fost rastignit in ziua Pastilor evreiesti ci am zis exact contrariul si inca am si explicat de ce. Defaimari ca de obicei.
Ca atare NU este adevarul meu ci este ceea ce scrie in Biblie.

Si catolicii zic: "Luand painea , a binecuvantat-o ..." etc fara ca asta sa insemne ca Euharistia catolica este paine dospita ci este paine nedospita.

[Adriana3]

În prealabil postat de delia31

5.

"Socrate şi Iisus Hristos"

"Logic ar fi fost ca moartea lui Socrate-omul să poarte pecetea dezordinei, a sîngelui, a trădării şi a turbării; dar nu, a fost cum nu se poate mai senină şi demnă.

A lui Hristos, dimpotrivă, poartă – întreagă – pecetea tragediei, dezgustului şi ororii. Socrate moare calm, înconjurat de ucenici fideli şi atenţi, care-i sorb cuvintele în vreme ce el -imperturbabil şi luminos – soarbe otrava nedureroasă oferită cu multă deferentă de temnicier.

Părăsit şi trădat de ai săi, Hristos se zvîrcoleşte pe cruce, chinuit de sete şi acoperit de batjocuri. Socrate moare ca un senior, Hristos ca un netrebnic, intre doi bandiţi, pe un maidan.

Socrate mulţumeşte zeilor ca scapă de vicisitudinile lumii materiale, Hristos exclamă: „De ce m-ai părăsit?”

Deosebirea e totală între cele două morţi, şi tocmai cea divină pare inferioară, tulbure. Adevărul este că-i nespus mai umană; cea a lui Socrate, în toată măreţia ei, pare – prin contrast – literară, abstractă, supusă regiei, şi mai ales nerealistă.

Socrate – cu bună credinţă şi izbîndind în bună parte – se ridică de la starea de om la cea de zeu, Hristos coboară nestingherit de scimăvii pînă în straturile cele mai de jos ale condiţiei umane”.


Eu am decupat doar cateva fragmente din eseu dar iti dau un link sa-l citesti integral. E genial! O sa-ti placa!
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...-m-ai-parasit/

Multumesc Delia!

Ceea ce nu imi reiese din cele scrise este: firea dumnezeiasca a lui Iisus a suferit si ea pe cruce? Si nu numai pe cruce.
Si iarasi nu imi reiese daca Iisus este considerat ca avand si El suflet ca si noi sau dimpotriva, in locul sufletului se afla firea dumnezeiasca?

Dar inca nu am citit si cele scrise la linkuri, poate ma lamuresc dupa.
Multumesc de raspunsul amplu! :)

[delia31]

În prealabil postat de grasu77

Se pare ca te deranjeaza expresia "a invia". De ce este gresita, de vreme ce se vorbeste despre revenirea la viata ("live again") a celui mort? Stiu de ce. Tu ai prefera sa reiasa ca mortul este nemuritor nu ca poate invia. Numai ca Sfanta Scriptura ne spune, in multe locuri, ca mortul poate trai din nou (INVIERE), nu ca mortul traieste in continuare (deliazofie).

Si alte traduceri spun la fel ca traducerea Cornilescu. Spre exemplu:
"Si l`homme une fois mort pouvait revivre...."(French Louis Segond)

Daca vrei, schimbam formularea si in traducerea Cornilescu: "Daca omul odata mort ar trai din nou (in loc de a invia).. Poate este cea corecta (si tind sa cred ca este). Acum esti multumita?

Conform Sfintei Scripturi, va trebui sa accepti doua expresii (una din ele sau amandoua) referitoare la omul mort:
- mortul poate invia;
- mortul poate trai din nou.
Este exclusa, biblic, expresia "mortul traieste in continuare" (ceea ce vrei tu sa demonstrezi). Cauta la Platon sau alti filozofi astfel de idei.

Ce zic eu si ce intelegi tu?

Daca tot faceti atata caz de principiul Sola Scriptura, daca tot dati atata zeciuiala din izma din marar si din chimen, pardon, din virgule biblice si semne de punctuatie, atunci, macar fiti consecventi pana la capat si nu negati niste evidente de necontestat cand e vorba de termeni.

Iti spusesem ca in versiunea originala Septuaginta, in versetul acela din Iov 14, 14 pur si simplu, nu exista termenul „a invia” asa cum mi-ai dat tu acea traducere sectara.

Daca ai fi onest cu tine insuti, ai verifica si ai gasi in original (nu in traduceri ulterioare) ca nu apare verbul ἀνίστημι anistémi- a invia, ci acolo e alt verb ζάω zaó (la forma de viitor ζήσεται zēsetai), care inseamna a trai, a fi Viu, a avea Viata –Zoe izvorata din Dumnezeu, a fi viu in starea originara de dinainte de a fi existat moartea.

„A invia” e una, iar „A nu fi murit deloc daca n-ar fi fost pacatul” inseamna altceva.
„Posse non mori” nu e tot una cu „Non posse mori”. Dar nu mai insist.

De ce crezi ca te-am trimis la termenul „zaó” din Septuaginta? Pt. ca cuprinde implicit ideea de Viata pe care a ratat-o Adam- Viata Zoe.


Esenta ideii din Iov 14, 14, asa cum ti-am mai zis: Iov se intreaba: Pot oare cei cazuti in starea thanatos (adica toti) , sa mai aiba Viata Zoe fara interventia Celui din care izvoraste Viata? Verbul zaó (la viitor zēsetai) si substantivul Zoe (Viata in sens haric) sunt esentiale aici.

Raspunsul lui Iov e: „nu”. Nimeni nu poate fi Viu fara Cel Viu, nimeni nu poate avea acces la izvorul de unde curge Viata Zoe. Pana nu desfiinteaza Cineva stavilarul numit thanatos, nimeni nu va avea acces la fluviul harului numit Viata-Zoe.

Acel Cineva a venit, a desfiintat stavilarul si a dat tuturor accesul inca de pe acum la Viata-zoe.

Prin tot ce a facut Hristos, El a desfiintat moartea thanatos si din acel moment, oricine poate avea din nou Viata Zoe:"Cel ce mananca ( in timpul acestei vieti pamantesti) Trupul Meu si bea sangele Meu, are VIATA in el" . Hristos a zis! Nu eu! Iar cine are Viata nu o mai pierde decat prin pacate necaite si neiertate "Cel ce trăieşte (Viata izvorata din El) şi crede în Mine [b][i][u]nu va muri în veac "

Imparatia lui Hristos poate fi deja inlauntrul nostru. Iar daca ne prinde moartea fara sa fi pus macar inceput, atunci n-o vom avea nici dincolo.

Deci nu e tot una ca in text e verbul „ zao” sau verbul „anistémi”. Nu stiu daca sesizezi.

Iar de la o observatie filologica strict tehnica, tu ai tras concluzia ca mie nu imi place ideea de inviere. Tipic sectar si foarte on topic - despre viclenia sectarilor. Sorry.

Explicatia ortodoxa ti-am dat-o destul de nuantat anterior. Nu mai repet.

Oricum, ce mai conteaza filozofiile mele desarte, daca pt. voi nici cuvintele lui Hristos nu sunt suficient de biblice si nu vorbesc despre nemurire?
Si inca mai ziceti ca nu exista nici un loc in Biblie in care sa se spuna despre nemurire!

„Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Cel ce trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.” Ioan 11, 25

„Iata Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului ” (Matei 28:20).

In toate zielele pana la sfarsitul veacurilor = fara ca Dumnezeu sa-si impuna pauze de non-relatie cu sufletele celor mantuiti, fara intermitente si sincope.

„ Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru” (Luca 17.20-21)

Imparatia lui Hristos poate fi de pe acum inlauntrul nostru iar cand vom trece dincolo, ea nu are cum sa dispara in mormant odata cu credinciosul care a murit.

Nu-i nevoie sa dai reply. Stiu! Toate citatele de mai sus nu sunt biblice ori nu asa trebuie intelese ori am luat-o eu pe aratura, impreuna cu milioanele de neadventisti care cred in cuvintele lui Hristos: "Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Cel ce trăieşte şi crede în Mine, nu va muri în veac".

[Adriana3]

În prealabil postat de grasu77

Cred ca tarana se intoarce in pamant si suflarea de viata (duhul de viata) se duce la Dumnezeu ca a dat-o (Ecleziastul 12:7). Asta este moartea; procesul invers al creatiei omului.

Si mai concret? Unde anume se intoarce exact? Pentru ca inainte de creatie nu exista decat Dumnezeu. Deci suflarea de viata reintra in Dumnezeu ca si cand nu ar fi existat? Caci asta ar insemna procesul invers creatiei. Dar in cazul asta, ce anume invie? Cand moartea si marea ii dau inapoi pe morti la Inviere (dupa cum scrie in Apocalipsa), ce anume dau inapoi din moment ce nu mai ramane nimic din fiinta umana dupa moarte?

[delia31]

În prealabil postat de grasu77

De ce ceri acest lucru. Nu esti de acord cu aceasta expresie? Nu o folosi. Foloseste expresia "Dumnezeirea triunica". Sau alta care sa arate un adevar Biblic despre Dumnezeire.
Nu consider ca expresia "Sfanta Treime" este o inventie. Este mai degraba o sinteza a unui adevar.


Cat despre expresia "suflet nemuritor"... asta chiar ca nu o gasesti in Biblie si nici nu este un adevar. O gasesti in lucrarile filozofico/pagane care au debaturat crestinismul.

Nu te-ai prins, Grasule.
Asa cum tu ceri cu insistenta sa ti se arate negru pe alb expresia „suflet nemuritor” pt. ca altfel nu vei crede, eu ti-am dat un contraexemplu de expresie pe care nu o vei gasi in Biblie: „Sfanta Treime”.

Ce-i de facut? Nu mai credem in Sfanta Treime? Nu cumva se deduce din text, subtext, context si metatext?

Asa cum expresia „Sfanta Treime” e sinteza unui adevar, asa si expresia „suflet nemuritor” e sinteza altui adevar. Acela ca Dumnezeu l-a facut pe om pt. a fi vesnic viu si nemuritor. Dar a intervenit un blocaj. Hristos a remediat blocajul si situatia e ca inainte de a fi existat despartirea de Dumnezeu. Chiar mai buna decat starea originara.


Da’ eu ce sa va fac? Daca pt. adventisti nici macar cuvintele lui Hristos
„Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Cel ce trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.” Ioan 11, 26 nu sunt suficient de negru pe alb ca sa vedeti ca despre ne-murire e vorba....

Daca nici cuvintele lui Hristos nu vorbesc despre ne-murire si nu va dau angoase metafizice, eu n-am nici o pretentie cu „trancaneala” mea de doi bani.

Eu (sau altcineva) n-am cum sa te fac pe tine sa intelegi ce nu scrie negru pe alb in Biblie, de vreme ce nu intelegi nici macar ce scrie.

Pot doar sa repet ce am mai zis: Biblia nu se citeste/intelege pe gaura cheii, sacadat, decontextualizat, monofazic, ca un cod de legi , ci trebuie sa faci niste conexiuni, sa pui piesele de puzzle cap la cap ca sa ai imaginea intreaga si nedistorsionata. Si cel maiimportant sa sesizezi scopul pt. care l-a facut Dumnezeu pe om. Pt. a fi in relatie vesnica cu el sau in non-relatie?

Plus ca Scriptura e cel mai complex tratat de Metafizica in stare pura (la nivelurile de adancime) ca sa-ti permiti sa te rezumi la o hermeneutica de gimnaziu.

Nu se poate interpreta taina Scripturii cu simt exegetic de tractorist fara sa tii cont de scopul din vesnicie pt. care l-a facut Dumnezeu pe om.
Daca tot nu faceti recurs la talcuiri ale sfintilor, daca tot nu tineti cont de cursul istoriei bisericii, macar rugati-va mai mult si cu toata sinceritatea (valabil pt. oricine).


In fine, fie tie dupa credinta ta...

Nu trebuie sa-mi mai dai reply ca oricum n-are nici un sens o discutie in care nici macar termenii de baza (viata/moarte) nu-i intelegem la fel.

In acceptiunea strict metafizica, in timp ce pt. ortodocsi si toti restul,
„a fi Viu” inseamna a fi in relatie vie cu Cel Viu, iar a fi mort inseamna a fi in afara acestei relatii cu Dumnezeu, pt. adventisti e fix invers.

In timp ce pentru noi, diavolii sunt morti (fiind in afara Celui ce e Viata) iar Maica Domnului si sfintii sunt Vii pt. ca Hristos-Cel-ce-e-Viata S-a unit cu ei, pt. adventisti e exact opusul: diavolii sunt vii iar Maica Domnului si sfintii sunt morti.

Iata doua invataturi: una hristica si una antihristica. La alegere.

[Adriana3]

În prealabil postat de delia31

Ce zic eu si ce intelegi tu?

Daca tot faceti atata caz de principiul Sola Scriptura, daca tot dati atata zeciuiala din izma din marar si din chimen, pardon, din virgule biblice si semne de punctuatie, atunci, macar fiti consecventi pana la capat si nu negati niste evidente de necontestat cand e vorba de termeni.

Iti spusesem ca in versiunea originala Septuaginta, in versetul acela din Iov 14, 14 pur si simplu, nu exista termenul „a invia” asa cum mi-ai dat tu acea traducere sectara.

Daca ai fi onest cu tine insuti, ai verifica si ai gasi in original (nu in traduceri ulterioare) ca nu apare verbul ἀνίστημι anistémi- a invia, ci acolo e alt verb ζάω zaó (la forma de viitor ζήσεται zēsetai), care inseamna a trai, a fi Viu, a avea Viata –Zoe izvorata din Dumnezeu, a fi viu in starea originara de dinainte de a fi existat moartea.

„A invia” e una, iar „A nu fi murit deloc daca n-ar fi fost pacatul” inseamna altceva.
„Posse non mori” nu e tot una cu „Non posse mori”. Dar nu mai insist.

De ce crezi ca te-am trimis la termenul „zaó” din Septuaginta? Pt. ca cuprinde implicit ideea de Viata pe care a ratat-o Adam- Viata Zoe.


Esenta ideii din Iov 14, 14, asa cum ti-am mai zis: Iov se intreaba: Pot oare cei cazuti in starea thanatos (adica toti) , sa mai aiba Viata Zoe fara interventia Celui din care izvoraste Viata? Verbul zaó (la viitor zēsetai) si substantivul Zoe (Viata in sens haric) sunt esentiale aici.

Raspunsul lui Iov e: „nu”. Nimeni nu poate fi Viu fara Cel Viu, nimeni nu poate avea acces la izvorul de unde curge Viata Zoe. Pana nu desfiinteaza Cineva stavilarul numit thanatos, nimeni nu va avea acces la fluviul harului numit Viata-Zoe.

Acel Cineva a venit, a desfiintat stavilarul si a dat tuturor accesul inca de pe acum la Viata-zoe.

Prin tot ce a facut Hristos, El a desfiintat moartea thanatos si din acel moment, oricine poate avea din nou Viata Zoe:"Cel ce mananca ( in timpul acestei vieti pamantesti) Trupul Meu si bea sangele Meu, are VIATA in el" . Hristos a zis! Nu eu! Iar cine are Viata nu o mai pierde decat prin pacate necaite si neiertate "Cel ce trăieşte (Viata izvorata din El) şi crede în Mine [b][i][u]nu va muri în veac "

Imparatia lui Hristos poate fi deja inlauntrul nostru. Iar daca ne prinde moartea fara sa fi pus macar inceput, atunci n-o vom avea nici dincolo.

Deci nu e tot una ca in text e verbul „ zao” sau verbul „anistémi”. Nu stiu daca sesizezi.

Iar de la o observatie filologica strict tehnica, tu ai tras concluzia ca mie nu imi place ideea de inviere. Tipic sectar si foarte on topic - despre viclenia sectarilor. Sorry.

Explicatia ortodoxa ti-am dat-o destul de nuantat anterior. Nu mai repet.

Oricum, ce mai conteaza filozofiile mele desarte, daca pt. voi nici cuvintele lui Hristos nu sunt suficient de biblice si nu vorbesc despre nemurire?
Si inca mai ziceti ca nu exista nici un loc in Biblie in care sa se spuna despre nemurire!

„Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Cel ce trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.” Ioan 11, 25

„Iata Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului ” (Matei 28:20).

In toate zielele pana la sfarsitul veacurilor = fara ca Dumnezeu sa-si impuna pauze de non-relatie cu cei sufletele celor mantuiti, fara intermitente si sincope.

„ Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru” (Luca 17.20-21)

Imparatia lui Hristos poate fi de pe acum inlauntrul nostru iar cand vom trece dincolo, ea nu are cum sa dispara in mormant odata cu credinciosul care a murit.

Nu-i nevoie sa dai reply. Stiu! Toate citatele de mai sus nu sunt biblice ori nu asa trebuie intelese ori am luat-o eu pe aratura, impreuna cu milioanele de neadventisti care cred in cuvintele lui Hristos: "Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Cel ce trăieşte şi crede în Mine, nu va muri în veac".

Delia,
Si eu am inteles mereu ca si tine cele expuse de tine aici, si m-am mirat sa vad ca nu toti au aceeasi intelegere care imi parea atat de evidenta. Insa facand eforturi sa inteleg si punctul lor de vedere, am inteles ca pentru ei este vorba mereu si mereu de cele ce vor fi dupa Inviere, in sensul ca dupa Inviere omul care a crezut in Domnul nu va mai cunoaste moartea in veac. Imparatia trebuie sa o traim intr-adevar inca de pe acum si sincer, pe mine m-a mirat foarte mult faptul ca Ap. Pavel avea nevoie de moarte (si deci de dezbracarea de trupul uman) pentru a trai in mod deplin aceasta Imparatie. Daca trupul este o piedica in trairea deplina a Imparatiei, este cel putin curios faptul ca Invierea se face tocmai in trup. Deci noul trup nu va mai fi o piedica in trairea deplina a Imparatiei, ba chiar s-a scris aici ca abia atunci aceasta traire va fi deplina. In acest caz, nerabdarea Apostolului Pavel de a fi cu Domnul, de ce nu se poate referi tocmai la starea de dupa Inviere? Scrie la un moment dat ca cei drepti vor invia spre viata vesnica in timp ce ceilalti invie pentru Judecata. Primii sunt cei despre care Domnul a spus ca vor trece de la moarte la viata fara sa mai treaca prin judecata. Eu i-am inteles prin asta pe sfinti, care intra in Imparatie inca din viata lor de aici iar dupa moarte, sufletul lor ramane in Imparatie, deci nu cunoaste nici moarte, nici judecata. Iar prin cuvintele: invie pentru viata vesnica in timp ce ceilalti invie pentru judecata, am interpretat ca pe invierea in trup, pentru ca sufletul sfintilor era deja viu. Acum insa ma intreb: pe ce motiv, toate aceste cuvinte nu se pot referi strict la cele ce o sa fie dupa Inviere? Cu atat mai mult cu cat trairea deplina a Imparatiei se va face doar atunci, in noul trup primit? Cred ca acest raspuns lipseste interlocutarilor tai.

Scuze ca nu-mi era adresata mie postarea dar acum as vrea sa stiu si eu care ar putea fi dovada ca toate cele spuse de Iisus (cele citate de tine) nu vor intra in vigoare doar dupa Invierea in trup de la parusie.

[delia31]

În prealabil postat de Adriana3

Delia,
Si eu am inteles mereu ca si tine cele expuse de tine aici, si m-am mirat sa vad ca nu toti au aceeasi intelegere care imi parea atat de evidenta. Insa facand eforturi sa inteleg si punctul lor de vedere, am inteles ca pentru ei este vorba mereu si mereu de cele ce vor fi dupa Inviere, in sensul ca dupa Inviere omul care a crezut in Domnul nu va mai cunoaste moartea in veac. Imparatia trebuie sa o traim intr-adevar inca de pe acum si sincer, pe mine m-a mirat foarte mult faptul ca Ap. Pavel avea nevoie de moarte (si deci de dezbracarea de trupul uman) pentru a trai in mod deplin aceasta Imparatie. Daca trupul este o piedica in trairea deplina a Imparatiei, este cel putin curios faptul ca Invierea se face tocmai in trup. Deci noul trup nu va mai fi o piedica in trairea deplina a Imparatiei, ba chiar s-a scris aici ca abia atunci aceasta traire va fi deplina. In acest caz, nerabdarea Apostolului Pavel de a fi cu Domnul, de ce nu se poate referi tocmai la starea de dupa Inviere? Scrie la un moment dat ca cei drepti vor invia spre viata vesnica in timp ce ceilalti invie pentru Judecata. Primii sunt cei despre care Domnul a spus ca vor trece de la moarte la viata fara sa mai treaca prin judecata. Eu i-am inteles prin asta pe sfinti, care intra in Imparatie inca din viata lor de aici iar dupa moarte, sufletul lor ramane in Imparatie, deci nu cunoaste nici moarte, nici judecata. Iar prin cuvintele: invie pentru viata vesnica in timp ce ceilalti invie pentru judecata, am interpretat ca pe invierea in trup, pentru ca sufletul sfintilor era deja viu. Acum insa ma intreb: pe ce motiv, toate aceste cuvinte nu se pot referi strict la cele ce o sa fie dupa Inviere? Cu atat mai mult cu cat trairea deplina a Imparatiei se va face doar atunci, in noul trup primit? Cred ca acest raspuns lipseste interlocutarilor tai.

Scuze ca nu-mi era adresata mie postarea dar acum as vrea sa stiu si eu care ar putea fi dovada ca toate cele spuse de Iisus (cele citate de tine) nu vor intra in vigoare doar dupa Invierea in trup de la parusie.

Draga Adriana,

Omul e fiinta integrala, asa cum l-a creat initial Dumnezeu, in ideea de a depasi la infinit starea initiala. Adica pornind de la chip, de la un dat ontologic, sa ajunga treptat la asemanare, dobandind virtutile Creatorului. Virtutile fiind infinite, si drumul acesta de la chip la asemanare e infinit si nu se va putea termina niciodata.

In starea initiala, trupul organic fusese creat dintr-o materie neafectata de drama caderii. O materie inca nesupusa opacizarii.

Acest trup material a fost invaluit/imbracat si pe dinlauntru si pe dinafara in/ de suflarea de Viata izvorata din Dumnezeu. Se crease o simbioza perfecta intre latura pur spirituala si latura materiala, urmand ca treptat, si trupul material sa se impregneze de harul partii spirituale.

Dau iarasi ca exemplu metafora fierului tinut in foc mult timp, care, pe masura ce devine tot mai incandescent, dobandeste insusirile focului.

Trupul material a fost destinat sa devina tot mai luminos, tot mai patruns de har, tot mai transparent, tot mai diafan, tot mai luminos, tot mai plin de har pe masura ce si sufletul se hranea la infinit din harul izvorat direct din Dumnezeu.

Stii ce s-a intamplat. Adam si-a/ ne-a ratat tinta si nimic din acel ideal nu
s-a realizat.

Atat cat am inteles eu pana acum, ca o cautatoare diletanta ce sunt, si fara pretentii de exhaustiv, am scris pe alt topic http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13337
despre constitutia omului inainte de pacat si dupa pacat, despre modificarea constitutiei somatice prin „vesmintele de piele” ale opacizarii si caderii in starea de animalitate etc.

Trupul material initial nu-i deloc o piedica, asa cum sugerezi tu, numai ca dupa pacat trupul firii umane nu mai e la fel ca si cel initial. A suferit o adaptare la noua conditie de existenta thanatos.

La caderea omului in stare thanatos, pt. ca omul sa nu se invesniceasca in rele la fel ca demonii, si sa poata supravietui in aceasta stare de moarte, Dumnezeu i-a modificat constitutia somatica, adaugandu-i ceea ce se numeste metaforic „vesmintele de piele”. Adica l-a adaptat noii stari, pt. ca omul sa nu evolueze la infinit in rau, asa cum au facut ingerii cazuti.

S-a produs deci o transmutatie de la vietuirea ingereasca la vietuirea animalica, de la Viata-Zoe la viata-bios.

Cu alte cuvinte, Adam si Eva erau deja in starea de moarte thanatos si ar fi riscat sa se demonizeze treptat DACA Dumnezeu nu i-ar fi dat „vesmintele de piele”, adica viata bios, cu termen de expirare in max 80-90-100 de ani.

Omului i s-a ingaduit sa mai functioneze dar nu la capacitatea maxima pe care ar fi avut-o daca nu si-ar fi ratat VIATA ZOE, ci la o capacitate redusa, BIOS.

Cuvantul βίος – bios se refera doar la starea prezenta de existenta, nu si la existenta metafizica.

Viata-bios, cu tot ce presupune ( de la conceptie, hranire, metabolism, fiziologie, degradare, boala ) e un tip de viata cu termen de expirare, valabil doar in intervalul spatio-temporar de aici si acum, valabil doar intre nastere si moarte.
La asta se refera apostolul Pavel cand e nerabdator sa plece dincolo, la iesirea din limitele impuse de vietuirea pamanteasca.

Am vorbit o vreme singura la pereti pe topicul respectiv. Interlocutorii s-au retras sa delibereze, dar s-au intors izbind cu piciorul in tepusa, asa incat discutia a ramas in suspans.

Am mai zis de nu stiu cate ori, incat a devenit un stereotip, ca suntem o alcatuire din materie si nematerie, ca suntem fiinte cu o constitutie pnevmato-psiho-somatica, destinate unui scop unic: „sa fim partasi dumnezeiestii firi” in intregime, impreuna partea materiala cu partea spirituala.

La Parusie, partea somatica a fiintei umane va fi inviata si se va uni cu latura spirituala nepieritoare dar nu va avea trasaturile biologice pe care le are acum.

Trupurile celor credinciosi se vor spiritualiza si vor fi asemenea Trupului lui Hristos de dupa Inviere, adica pnevmatizate, pnevmatofore, purtatoare si ele de Duh. Se vor impregna de har, vor avea aceeasi infatisare dar alta consistenta, vor avea alte calitati, asemenea Trupului Lui de dupa Inviere cand a trecut cu Trupul prin usile incuiate.

La Parusie, trupurile nu vor mai avea nevoie de viata biologica, intrucat Viata harica –Zoe, izvorata din Dumnezeu, e mai mult decat suficienta.

[NeInocentiu]

Propaganda pro cruciada:
http://www.youtube.com/watch?v=4roF8zqNu3Y

[Adriana3]

În prealabil postat de delia31

Draga Adriana,

Omul e fiinta integrala, asa cum l-a creat initial Dumnezeu, in ideea de a depasi la infinit starea initiala. Adica pornind de la chip, de la un dat ontologic, sa ajunga treptat la asemanare, dobandind virtutile Creatorului. Virtutile fiind infinite, si drumul acesta de la chip la asemanare e infinit si nu se va putea termina niciodata.

In starea initiala, trupul organic fusese creat dintr-o materie neafectata de drama caderii. O materie inca nesupusa opacizarii.

Acest trup material a fost invaluit/imbracat si pe dinlauntru si pe dinafara in/ de suflarea de Viata izvorata din Dumnezeu. Se crease o simbioza perfecta intre latura pur spirituala si latura materiala, urmand ca treptat, si trupul material sa se impregneze de harul partii spirituale.

Dau iarasi ca exemplu metafora fierului tinut in foc mult timp, care, pe masura ce devine tot mai incandescent, dobandeste insusirile focului.

Trupul material a fost destinat sa devina tot mai luminos, tot mai patruns de har, tot mai transparent, tot mai diafan, tot mai luminos, tot mai plin de har pe masura ce si sufletul se hranea la infinit din harul izvorat direct din Dumnezeu.

Stii ce s-a intamplat. Adam si-a/ ne-a ratat tinta si nimic din acel ideal nu
s-a realizat.

Atat cat am inteles eu pana acum, ca o cautatoare diletanta ce sunt, si fara pretentii de exhaustiv, am scris pe alt topic http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13337
despre constitutia omului inainte de pacat si dupa pacat, despre modificarea constitutiei somatice prin „vesmintele de piele” ale opacizarii si caderii in starea de animalitate etc.

Trupul material initial nu-i deloc o piedica, asa cum sugerezi tu, numai ca dupa pacat trupul firii umane nu mai e la fel ca si cel initial. A suferit o adaptare la noua conditie de existenta thanatos.

La caderea omului in stare thanatos, pt. ca omul sa nu se invesniceasca in rele la fel ca demonii, si sa poata supravietui in aceasta stare de moarte, Dumnezeu i-a modificat constitutia somatica, adaugandu-i ceea ce se numeste metaforic „vesmintele de piele”. Adica l-a adaptat noii stari, pt. ca omul sa nu evolueze la infinit in rau, asa cum au facut ingerii cazuti.

S-a produs deci o transmutatie de la vietuirea ingereasca la vietuirea animalica, de la Viata-Zoe la viata-bios.

Cu alte cuvinte, Adam si Eva erau deja in starea de moarte thanatos si ar fi riscat sa se demonizeze treptat DACA Dumnezeu nu i-ar fi dat „vesmintele de piele”, adica viata bios, cu termen de expirare in max 80-90-100 de ani.

Omului i s-a ingaduit sa mai functioneze dar nu la capacitatea maxima pe care ar fi avut-o daca nu si-ar fi ratat VIATA ZOE, ci la o capacitate redusa, BIOS.

Cuvantul βίος – bios se refera doar la starea prezenta de existenta, nu si la existenta metafizica.

Viata-bios, cu tot ce presupune ( de la conceptie, hranire, metabolism, fiziologie, degradare, boala ) e un tip de viata cu termen de expirare, valabil doar in intervalul spatio-temporar de aici si acum, valabil doar intre nastere si moarte.
La asta se refera apostolul Pavel cand e nerabdator sa plece dincolo, la iesirea din limitele impuse de vietuirea pamanteasca.

Am vorbit o vreme singura la pereti pe topicul respectiv. Interlocutorii s-au retras sa delibereze, dar s-au intors izbind cu piciorul in tepusa, asa incat discutia a ramas in suspans.

Am mai zis de nu stiu cate ori, incat a devenit un stereotip, ca suntem o alcatuire din materie si nematerie, ca suntem fiinte cu o constitutie pnevmato-psiho-somatica, destinate unui scop unic: „sa fim partasi dumnezeiestii firi” in intregime, impreuna partea materiala cu partea spirituala.

La Parusie, partea somatica a fiintei umane va fi inviata si se va uni cu latura spirituala nepieritoare dar nu va avea trasaturile biologice pe care le are acum.

Trupurile celor credinciosi se vor spiritualiza si vor fi asemenea Trupului lui Hristos de dupa Inviere, adica pnevmatizate, pnevmatofore, purtatoare si ele de Duh. Se vor impregna de har, vor avea aceeasi infatisare dar alta consistenta, vor avea alte calitati, asemenea Trupului Lui de dupa Inviere cand a trecut cu Trupul prin usile incuiate.

La Parusie, trupurile nu vor mai avea nevoie de viata biologica, intrucat Viata harica –Zoe, izvorata din Dumnezeu, e mai mult decat suficienta.

Draga Delia,

Multumesc de raspuns. Interesanta expresia de termen de expirare. :) El era mai lung la primii oameni, iar cei 80-100 ani de viata ramasi noua sunt suficienti unora sa se demonizeze daca nu cumva or fi chiar diavoli intrupati dupa cum spun unii.

In lumina celor spuse de tine, cum vezi inaltarea Maicii Domnului deja si cu trupul, si cum intelegi faptul ca Adam si Eva primisera porunca de a se inmulti inainte de a pacatui, in timp ce dupa Inviere nu se mai casatoreste nimeni ci toti sunt ca ingerii din Cer?