Menirea fiecaruia

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de andra_v

Ideea este urmatoarea: avem nevoie de multa rugaciune si apropiere de Dumnezeu pentru a ne pune in valoare darurile cu care am fost inzestrati. Exercitiul este insa potrivnic "duhului lumii" care ne cere sa nu ne batem prea mult capul cu aceste lucruri ci, mai degraba, sa cautam calea cea mai usoara. Dupa aceasta logica, mpoise ar fi trebuit sa ramana frumusel la curtea faraonului in Egipt si sa nu-i mai "tiranizeze" pe evrei 40 de ani prin pustiu in cautarea libertatii si a pamantului fagaduintei.

Aici e un mare paradox. Iar ca sa nu mai fie, trebuie sa ne limitam la prima fraza care este hotarata, simpla si ziditoare. "Duhul lumii" poate sa ne invete orice; rugaciunea curata ne va ajuta sa cunoastem voia lui Dumnezeu. Pur si simplu.
Cat despre exemplu cu Moise, aici ma intreb daca esti sigura cand vii cu astfel de argumente, fiindca de fapt singura te contra-ataci. Vointa lui Moise era vointa lui Dumnezeu. Vointa oamenilor era dupa cum batea vantul. Arunca-ti o privire pe harta si vei intelege cam in cat timp ar fi trebuit sa parcurga poporul lui Israel, drumul catre pamantul promis? De cate ori L-au maniat pe Dumnezeu si de cate ori "s-au intors", nu neaparat fiindca erau martorii unor intamplari uluitoare... Am vazut unde se stergeau cu minunile lui Dumnezeu, cand cautau "binele" dupa ureche: Isi faceau vitel de aur caruia sa i se inchine... Se "intorceau" cand vedeau mania lui Dumnezeu revarsandu-se peste ei. Abia atunci realizau ca ar putea sa-i nimiceasca pe toti intr-o clipita. De frica "se intorceau", nu din convingere. De aceea au ratacit 40 de ani, si nu au ajuns in cel mult 4 ani... "Duhul lumii" nu se substituie lui Dumnezeu.
Daca eu am vorbit despre acea doamna, stiu bine de ce-am facut-o. Ea era absolut incredintata ca aceea era menirea ei, dar toti cei din jur vedeau ca de fapt are o mare problema, fiindca iesea in evidenta cu totul nepotrivit, intr-o vizibila inselare pe care n-o constientiza. Vrajmasul ne da o tema placuta dupa care ne umple mintea de mandrie, iar noi ne lasam dusi si ne cufundam in propriile noastre slabiciuni si patimi, fiindca insasi rugaciunea este spusa fara smerenie si cu gandul tot la acel ipotetic "bine".

[Yasmina]

În prealabil postat de andra_v

Mosh-Neagu, de obicei aveti comentarii mai frumoase. In cadrul acestui topic, ii nedreptatiti pe tinerii care gandesc un picut altfel.

Sunt de acord ca "menirea" despre care vorbeste parintele Galeriu (doresc sa ramanem strict in termenii in care dansul a circumscris notiunea de menire, fara tendinta unei generalizari simpliste, pornind de la cazul patologic al doameni cu pricina) ii este descoperita omului prin multa rugaciune, practicarea smereniei si, mai ales, ascultarea de duhovnic si de biserica.

Ideea este urmatoarea: avem nevoie de multa rugaciune si apropiere de Dumnezeu pentru a ne pune in valoare darurile cu care am fost inzestrati. Exercitiul este insa potrivnic "duhului lumii" care ne cere sa nu ne batem prea mult capul cu aceste lucruri ci, mai degraba, sa cautam calea cea mai usoara. Dupa aceasta logica, mpoise ar fi trebuit sa ramana frumusel la curtea faraonului in Egipt si sa nu-i mai "tiranizeze" pe evrei 40 de ani prin pustiu in cautarea libertatii si a pamantului fagaduintei.

In ceea ce afirmati pe la jumatatea frazei sunt total de acord,cred ca putem avea revelatii pe calea rugaciunii si a postului vizavi de o anume decizie transanta din viata noastra.,pt a afla voia Domnului.

Insa in rest,eu cred ca sunteti putin ingradita de ortodoxismul patriotic care musai trebuie sa se desfasoare pe teritoriul patriei,si cu oamenii de aici!
In pilda Bunului Samaritean avem exemplul crestinesc care se rasfrange si altei natii,unui alt gen de oameni.
Putem face fapte bune si pe alte continente.Pai se poate sa vad un asiatic lungit in strada si sa nu-i dau primul ajutor?dar un arab?sau poate un indian??

Daca nu stiati,in Vietile Sfintilor sunt destule exemple in care acestia au calatorit,trait o vreme in totul felul de tari si au raspandit roadele harului lor.
Sfantul Nectarie a fost director de scoala in Egipt,desi era grec.
Tot aducem in discutie aceasta pacatoasa migratie,insistand si batand ciocanul pe nicovala caracterului neintegru al romanilor materialisti.

Pai draga sora v-ati pus vreodata intrebarea cat de mult sunt ajutati la propriu cei aflati in nevoi,cu banii astora,cautorii de huzur international???
Sau personal aveti o alta viziune a romanilor=neam de martiri,muritori de foame,degradati psihic si fizic?
Fiecare caz in parte este diferit,iar situatia mea este diferita de a dvs.,nu ne putem toti raporta la adevarul dvs sau al meu.Insa trebuie sa luam decizii transante atunci cand avem posibilitatea sa ne ajutam parintii si rudele modeste,bolnave sau fara perspectiva din tara.Cineva trebuie s-o faca!

Desigur si mie mi-ar fi placut sa fiu medic in Bucuresti si sa ajut inzapezitii,insa altele au fost planurile cu mine.

[Yasmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Ei, draga mea, cred ca chiar aici este partea delicata, prin care extragem voia lui Dumnezeu si o impunem pe-a noastra fiindca asa ni se pare noua... echitabil. Plecarea in strainatate? Ce-i cu ea? Unde scrie sa pleci? Unde scrie sa nu pleci? De ce sa pleci? De ce sa nu pleci? Dumnezeu se limiteaza la granitele acestei tari? Daca apostolii n-ar fi dus Cuvantul evangheliei lui Hristos, cati crestini mai erau acum pe lume si cate sfinte moaste? Hai sa nu amestecam lucrurile; mantuirea poate veni paradoxal tocmai din necazurile pe care ti le aduce statutul tau intr-o tara straina si ostila.
Si inca ceva: Dumnezeu nu ne-a lasat intr-un loc anume, legati cu funia de un par. Nu suntem sclavi si nici animale. Rationam fiecare in felul nostru si dupa imprejurari, fara a face rau cuiva (in sensul ca iti lasi parintele bolnav in casa sau in grija strainilor, si pleci sa-ti cauti de viata), iti cauti intr-un fel sau altul implinirea. Fiecare TREBUIE sa faca ceva cu talantii lui, nicidecum sa-i ingroape. Ai putea cere ajutor social Primariei si taia frunze la caini cat e ziulica de lunga, dar sa nu-ti parasesti glia si prietenii langa care... ai fost trimis. Este un rationament infantil si te rog sa ma ierti ca spun asta.
Iar varianta cu medicul este un exemplu pe care eu personal nu pot sa-l pricep: ce stiu eu ce vrea Dumnezeu? De unde-ai scos-o ca Dumnezeu a dorit sa fiu medic in Alba? Scrie pe diploma de absolvire "Valabila NUMAI in jud Alba" sau a fost vreo "vedenie" prin care Dumnezeu a spus "Faci asa-si-asa"?... Nimeni pe lume nu e de neinlocuit, chiar daca multora li se pare ca sunt buricul pamantului. Toti avem un sfarsit intr-un fel sau altul, dupa cum oranduieste bunul Dumnezeu. Din pacate tu ai tendinta de a spune ca doar cel ce ramane se mantuieste, ceea ce e total eronat. Pacat exista oriunde in lume, pe pamant, sub pamant, pe ape si in aer. Dumnezeu deasemenea. Fiecare Il cauta sau nu, indiferent de locatie.

Adevarat ati spus,Dumnezeu este cu noi pretudindeni!
Eu simt ca as putea locui oriunde sub soare,mi-as dori sa vizitez toate continentele si sa cunosc cat mai multi oameni.
Nu am simtit lipsa Lui Dumnezeu cand am trecut de ghiseul de pasapoarte...cred ca este important sa nu emigram spre iad,acolo in mod sigur nu se va simti prezenta Sa!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Discutia se poate extinde: http://pilde.uv.ro/talanti.htm

Da, şi eu sînt convins că împlinirea noastră ţine de descoperirea talentelor proprii şi de valorificarea lor la maxim. Dacă Dumnezeu ne-a dăruit cîteva calităţi, trebuie să le exploatăm în folosul celorlalţi, dar şi al nostru. Meritul rămîne întotdeauna al Domnului, noi fiind simple instrumente vii care propagă de bunăvoie iubirea Lui mai departe, către Creaţie.

Este trist cînd realizezi că ai ajuns să practici un serviciu pentru toată viaţa într-un domeniu care nu ţi se potriveşte. Ştiu cazuri concrete. Asta se întîmplă de multe ori nu din cauza individului, ci a sistemului ticăloşit care nu permite omului să-şi pună în practică talentul, fiind un sistem corupt unde locurile de muncă nu prea există şi alea puţine care apar au fost din start aranjate. Este strigător la cer, doar că vinovaţilor nu le pasă de lucrurile astea...

[DragosP]

Întotdeauna rămâne varianta iniţiativei private pentru a ieşi din "sistemul ticăloşit".

Nichita Stănescu - Gând 6

"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de dragoste mai ales."

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de DragosP

Întotdeauna rămâne varianta iniţiativei private pentru a ieşi din "sistemul ticăloşit".

În realitate, alternativa privată îţi arată o altă faţă a aceluiaşi sistem corupt. În sfîrşit, fiecare cu "norocul" lui.

[DragosP]

Nu-s deloc de acord cu tine. Da, te poţi lovi de "feţele" de care zici. Dar nu te obligă nimeni să iei parte la actele de corupţie.
Eu, slavă Domnului, din 1997 îmi desfăşor activitatea şi-mi câştig bruma de pâine, prestând la mica mea firmă. Fac ce-mi place, cât pot, cum pot, îmi aleg clienţii şi seara mă duc liniştit la culcare mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru ce-mi îngăduie să fac.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de DragosP

Nu-s deloc de acord cu tine. Da, te poţi lovi de "feţele" de care zici. Dar nu te obligă nimeni să iei parte la actele de corupţie.
Eu, slavă Domnului, din 1997 îmi desfăşor activitatea şi-mi câştig bruma de pâine, prestând la mica mea firmă. Fac ce-mi place, cât pot, cum pot, îmi aleg clienţii şi seara mă duc liniştit la culcare mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru ce-mi îngăduie să fac.

Nu, nu... Eu m-am referit doar la angajare, unde omul talentat nu poate să treacă de interviu din cauza sistemului PCR.

A lua parte la actele altora de corupţie - asta e altă discuţie.

[Yasmina]

În prealabil postat de DragosP

Nu-s deloc de acord cu tine. Da, te poţi lovi de "feţele" de care zici. Dar nu te obligă nimeni să iei parte la actele de corupţie.
Eu, slavă Domnului, din 1997 îmi desfăşor activitatea şi-mi câştig bruma de pâine, prestând la mica mea firmă. Fac ce-mi place, cât pot, cum pot, îmi aleg clienţii şi seara mă duc liniştit la culcare mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru ce-mi îngăduie să fac.

Trebuie sa realizati ca nu toti cetatenii romani au posibilitatea de a-si intemeia propria firma;la urma urmei este o utopie!

Si da,depinde de ce parte a baricadei esti:sa fii salariat la patron,platit in nasturi lunar si sa-ti traiesti viata doar intinzand salariile de pe o luna pe alta,nu-i prea magulitor nu?