Menirea fiecaruia

În prealabil postat de Florin-Ionut

În primul rînd, să lămuresc sensul cuvîntului, că să evit discuţiile inutile despre soartă sau predestinare. Menire aici va avea strict sensul de chemare, rol, rost, sarcină sau misiune. Cuvîntul "menire" l-am întîlnit doar cu acest sens în predicile Părintelui Galeriu.

In mod sigur fiecare din noi vine in aceasta lume cu o menire. Uneori ne trebuie destul de multa vreme sa intelegem asta. Abia dupa ce am trecut printr-o incercare, un eveniment si incepem sa ne punem intrebari: de ce? de ce eu? de ce asa si nu altfel? ni se face un pic de lumina in minte si ne dam seama ca asa era menit pentru noi, adica aveam aceasta sarcina de indeplinit, acel rost de dus la capat, etc.
Cunosc un caz foarte, foarte apropiat, un copil care prin viata lui a intors spre credinta pe cei din jurul lui...
Nu tuturor ne este dat un rol atat de insemnat, dar cred ca acest copil a avut o astfel de menire, sa-si intoarca neamul spre credinta.
Discutia se poate extinde: http://pilde.uv.ro/talanti.htm