Menirea fiecaruia

[andra_v]

Mosh-Neagu, de obicei aveti comentarii mai frumoase. In cadrul acestui topic, ii nedreptatiti pe tinerii care gandesc un picut altfel.

Sunt de acord ca "menirea" despre care vorbeste parintele Galeriu (doresc sa ramanem strict in termenii in care dansul a circumscris notiunea de menire, fara tendinta unei generalizari simpliste, pornind de la cazul patologic al doameni cu pricina) ii este descoperita omului prin multa rugaciune, practicarea smereniei si, mai ales, ascultarea de duhovnic si de biserica.

Ideea este urmatoarea: avem nevoie de multa rugaciune si apropiere de Dumnezeu pentru a ne pune in valoare darurile cu care am fost inzestrati. Exercitiul este insa potrivnic "duhului lumii" care ne cere sa nu ne batem prea mult capul cu aceste lucruri ci, mai degraba, sa cautam calea cea mai usoara. Dupa aceasta logica, mpoise ar fi trebuit sa ramana frumusel la curtea faraonului in Egipt si sa nu-i mai "tiranizeze" pe evrei 40 de ani prin pustiu in cautarea libertatii si a pamantului fagaduintei.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de andra_v

Ideea este urmatoarea: avem nevoie de multa rugaciune si apropiere de Dumnezeu pentru a ne pune in valoare darurile cu care am fost inzestrati. Exercitiul este insa potrivnic "duhului lumii" care ne cere sa nu ne batem prea mult capul cu aceste lucruri ci, mai degraba, sa cautam calea cea mai usoara. Dupa aceasta logica, mpoise ar fi trebuit sa ramana frumusel la curtea faraonului in Egipt si sa nu-i mai "tiranizeze" pe evrei 40 de ani prin pustiu in cautarea libertatii si a pamantului fagaduintei.

Aici e un mare paradox. Iar ca sa nu mai fie, trebuie sa ne limitam la prima fraza care este hotarata, simpla si ziditoare. "Duhul lumii" poate sa ne invete orice; rugaciunea curata ne va ajuta sa cunoastem voia lui Dumnezeu. Pur si simplu.
Cat despre exemplu cu Moise, aici ma intreb daca esti sigura cand vii cu astfel de argumente, fiindca de fapt singura te contra-ataci. Vointa lui Moise era vointa lui Dumnezeu. Vointa oamenilor era dupa cum batea vantul. Arunca-ti o privire pe harta si vei intelege cam in cat timp ar fi trebuit sa parcurga poporul lui Israel, drumul catre pamantul promis? De cate ori L-au maniat pe Dumnezeu si de cate ori "s-au intors", nu neaparat fiindca erau martorii unor intamplari uluitoare... Am vazut unde se stergeau cu minunile lui Dumnezeu, cand cautau "binele" dupa ureche: Isi faceau vitel de aur caruia sa i se inchine... Se "intorceau" cand vedeau mania lui Dumnezeu revarsandu-se peste ei. Abia atunci realizau ca ar putea sa-i nimiceasca pe toti intr-o clipita. De frica "se intorceau", nu din convingere. De aceea au ratacit 40 de ani, si nu au ajuns in cel mult 4 ani... "Duhul lumii" nu se substituie lui Dumnezeu.
Daca eu am vorbit despre acea doamna, stiu bine de ce-am facut-o. Ea era absolut incredintata ca aceea era menirea ei, dar toti cei din jur vedeau ca de fapt are o mare problema, fiindca iesea in evidenta cu totul nepotrivit, intr-o vizibila inselare pe care n-o constientiza. Vrajmasul ne da o tema placuta dupa care ne umple mintea de mandrie, iar noi ne lasam dusi si ne cufundam in propriile noastre slabiciuni si patimi, fiindca insasi rugaciunea este spusa fara smerenie si cu gandul tot la acel ipotetic "bine".

[Yasmina]

În prealabil postat de andra_v

Mosh-Neagu, de obicei aveti comentarii mai frumoase. In cadrul acestui topic, ii nedreptatiti pe tinerii care gandesc un picut altfel.

Sunt de acord ca "menirea" despre care vorbeste parintele Galeriu (doresc sa ramanem strict in termenii in care dansul a circumscris notiunea de menire, fara tendinta unei generalizari simpliste, pornind de la cazul patologic al doameni cu pricina) ii este descoperita omului prin multa rugaciune, practicarea smereniei si, mai ales, ascultarea de duhovnic si de biserica.

Ideea este urmatoarea: avem nevoie de multa rugaciune si apropiere de Dumnezeu pentru a ne pune in valoare darurile cu care am fost inzestrati. Exercitiul este insa potrivnic "duhului lumii" care ne cere sa nu ne batem prea mult capul cu aceste lucruri ci, mai degraba, sa cautam calea cea mai usoara. Dupa aceasta logica, mpoise ar fi trebuit sa ramana frumusel la curtea faraonului in Egipt si sa nu-i mai "tiranizeze" pe evrei 40 de ani prin pustiu in cautarea libertatii si a pamantului fagaduintei.

In ceea ce afirmati pe la jumatatea frazei sunt total de acord,cred ca putem avea revelatii pe calea rugaciunii si a postului vizavi de o anume decizie transanta din viata noastra.,pt a afla voia Domnului.

Insa in rest,eu cred ca sunteti putin ingradita de ortodoxismul patriotic care musai trebuie sa se desfasoare pe teritoriul patriei,si cu oamenii de aici!
In pilda Bunului Samaritean avem exemplul crestinesc care se rasfrange si altei natii,unui alt gen de oameni.
Putem face fapte bune si pe alte continente.Pai se poate sa vad un asiatic lungit in strada si sa nu-i dau primul ajutor?dar un arab?sau poate un indian??

Daca nu stiati,in Vietile Sfintilor sunt destule exemple in care acestia au calatorit,trait o vreme in totul felul de tari si au raspandit roadele harului lor.
Sfantul Nectarie a fost director de scoala in Egipt,desi era grec.
Tot aducem in discutie aceasta pacatoasa migratie,insistand si batand ciocanul pe nicovala caracterului neintegru al romanilor materialisti.

Pai draga sora v-ati pus vreodata intrebarea cat de mult sunt ajutati la propriu cei aflati in nevoi,cu banii astora,cautorii de huzur international???
Sau personal aveti o alta viziune a romanilor=neam de martiri,muritori de foame,degradati psihic si fizic?
Fiecare caz in parte este diferit,iar situatia mea este diferita de a dvs.,nu ne putem toti raporta la adevarul dvs sau al meu.Insa trebuie sa luam decizii transante atunci cand avem posibilitatea sa ne ajutam parintii si rudele modeste,bolnave sau fara perspectiva din tara.Cineva trebuie s-o faca!

Desigur si mie mi-ar fi placut sa fiu medic in Bucuresti si sa ajut inzapezitii,insa altele au fost planurile cu mine.