Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Cand stam de vorba cu cei necredinciosi ne vatamam, nu pentru ca ei sunt necredinciosi ci pentru ca noi suntem inca necopti si vulnerabili. Am vazut oameni care au ratacit pentru ca, increzand-se in cunostiintele si sinele lor au purces la discutii cu ateii, sperand ca ii pot schimba.
..... Aceasta nu trebuie confundat cu ajutorul oferit oricarei persoane care ti-l solicita indiferent cine este el.
Trebuie fugit de obiceiurile pacatoase, nu de oameni. este acelasi lucru cu a iubi pacatosul si a uri pacatul.

cine se crede infailibil in mare inselare se afla.

Da,e bine sa eviti discutiile care aduc cearta de idei.
Dar poti vorbi o multime de alte lucruri,chiar si despre credinta ,si despre atitudinea acelui om in viata si despre cum se poarta cu ceilalti ,fara a forta sa ajungi pe terenul minat al dogmelor. Daca ajungi acolo ,sigur ,prapastia s-a sapat deja .
Multi dintre noi sunt nevoiti sa intre in contact cu cei de alte confesiuni/religii sau atei.
Daca ne apucam sa facem prozelitism, si opozitie fatisa,ne pierdem si pe noi si pierdem si contactul cu ceilalti
Mai bine sa ii luam cu binisorul , si ,cand e momentul, sa spunem si ce credem noi,in lumina invataturii care am primit-o. Simplu ,fara contraziceri ,fara incercare de convingere.
Convingerea noastra va ramane undeva sapata in mintea celuilalt,si impreuna cu atitudinea noastra prietenoasa ,mai ales cu aceasta , odata,nu se stie cand, va aduce roada.
Ce depaseste aceasta ,incercarea brutala de a il converti pe celalalt, e fie mandrie ,fie har .
Dar si atitudinea de ferire , de a refuza dialogul cu acel om,de a pelca cu idei preconcepute in relatia cu el , este la fel de nefasta . Inseamna ca acel om a ratat poate una din putinele sale sanse,ca Hristos sa ii vorbeasca prin noi,cu blandete ,si in indelunga asteptare,daca noi sustinem ca credinta noastra este cea dreapta
Daca facem si bine unui astfel de om , atunci cu adevarat i l-am aratat pe Hristos ,nu numai in vorbe,ci si in fapte,chiar daca teoretic,este dusmanul dogmei noastre

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Pina la sfintenie ,eu zic sa incepem cu bazele,sa urmarim deocamdata sa fim oameni,pentru ca la acest capitol chiar putem face ceva . Si ulterior , cu ajutorul harului , putem fi si sfinti,dar asta depinde de Hristos ,si de harul care il va varsa peste noi.Daca harul ne va gasi lucrand in folosul oamenilor,sigur se va simti ca acasa.
Judecata mea, daca asa pare, este impotriva izolarii de ceilalti. Impotriva conceptiei ca ne putem mantui singuri doar in relatie cu Dumnezeu , fara a ne inconjura prin mii de fire si de ceilalti . Impotriva respectarii a jumatate de porunca , aceea de a iubi pe Dumenzeu, dar sa avem o atiutdine de ferire si de judecare fata de ceialalti ,sa nu ii iubim din tot sufletul ,si sa trecem nepasatori mai departe cand ii vedem neputinciosi . Daca judec ceva, judec insasi respingerea si judecarea celorlalti . Iar daca nu fac bine ,dovediti-mi unde gresesc.
Ca judec pe altii ? Dar in primul rand ma judec pe mine .
Eu judec o atitudine,nu o persoana , o atitudine opusa a ceea ce am primit de la Domnul , anume sa avem grija unii de altii si sa ne purtam sarcinile .
Doar cand aud aceasta atitudine exprimata explicit , ma mai linistesc. Cand o aud contrazisa,iau foc.
Si ingaduiti mi sa am si eu mica mea revolta ,caci peste tot acolo unde nu am stiut sau am gasit o parere mai buna ca a mea , am acceptat-o,si am incercat sa ma schimb.
Si cine este orbul ? Oare nu de aceea a venit Hristos, sa nu mai umblam ca orbii,ci sa ne tinem de El ,si sa ne calauzim la lumina ?

daca ati citit si ultima mea postare poate ati inteles un pic mai mult din ceea ce am vrut sa spun.

daca dvs vreti sa va tineti de Hristos si celalalt de Mamona, oare ale cui sarcini le purtati?

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Da,e bine sa eviti discutiile care aduc cearta de idei.
Dar poti vorbi o multime de alte lucruri,chiar si despre credinta ,si despre atitudinea acelui om in viata si despre cum se poarta cu ceilalti ,fara a forta sa ajungi pe terenul minat al dogmelor. Daca ajungi acolo ,sigur ,prapastia s-a sapat deja .
Multi dintre noi sunt nevoiti sa intre in contact cu cei de alte confesiuni/religii sau atei.
Daca ne apucam sa facem prozelitism, si opozitie fatisa,ne pierdem si pe noi si pierdem si contactul cu ceilalti
Mai bine sa ii luam cu binisorul , si ,cand e momentul, sa spunem si ce credem noi,in lumina invataturii care am primit-o. Simplu ,fara contraziceri ,fara incercare de convingere.
Convingerea noastra va ramane undeva sapata in mintea celuilalt,si impreuna cu atitudinea noastra prietenoasa ,mai ales cu aceasta , odata,nu se stie cand, va aduce roada.
Ce depaseste aceasta ,incercarea brutala de a il converti pe celalalt, e fie mandrie ,fie har .
Dar si atitudinea de ferire , de a refuza dialogul cu acel om,de a pelca cu idei preconcepute in relatia cu el , este la fel de nefasta . Inseamna ca acel om a ratat poate una din putinele sale sanse,ca Hristos sa ii vorbeasca prin noi,cu blandete ,si in indelunga asteptare,daca noi sustinem ca credinta noastra este cea dreapta
Daca facem si bine unui astfel de om , atunci cu adevarat i l-am aratat pe Hristos ,nu numai in vorbe,ci si in fapte,chiar daca teoretic,este dusmanul dogmei noastre

Daca totul s-ar rezuma doar la un nevinovat dialog ce bine ar fi.
Duhul lumii te invaluie, usor, la inceput sub masca nevinovatiei, a umanitatii.

Daca voiesti sa faci bine oricarui om, faci acest bine si gata. Fara prozeletism, insotiri vatamatoare, discutii inutile, lucruri desarte, etc.

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Daca totul s-ar rezuma doar la un nevinovat dialog ce bine ar fi.
Duhul lumii te invaluie, usor, la inceput sub masca nevinovatiei, a umanitatii.

Daca voiesti sa faci bine oricarui om, faci acest bine si gata. Fara prozeletism, insotiri vatamatoare, discutii inutile, lucruri desarte, etc.

Ca sa nu mai sar iar in sus,explica mi ce e aceasta invaluire a lumii , la ce te gandesti?
Pentru ca interactiunea cu un om nu mi se pare deloc desarta . De unde frica aceasta de credinta lui ,oare nu ai deja credinta ta ? De ce trebuie ajuns neaparat la dialoguri despre credinta,daca e un teren periculos ? Si ,chiar si in acel caz, de ce sa nu fii in stare sa afirmi,neostentativ credinta ta ?

[dobrin7m]

Iustin, lumea in general, nu e totuna cu duhul lumii.

Atunci cand interactionezi cu un om , ori sporesti , ori te vatami. Depinde de duhul ce il poarta si de taria credintei tale.

Nu vorbim aici de credinte, la modul general, de dogme ci de aspecte practice din viata de zi cu zi.
De exemplu: daca eu interactionez cu un betiv, acesta va insista sa mergem intr-un birt, sa stam "linistiti" la un pahar de vorba. Eu ii voi spune: nu, putem merge in parc, pe o banca sa stam de vorba la fel de linistiti. Daca betivul este cuprins foarte tare de aceasta patima va spune: aa, nu in parc, asa pe uscat?

Este inutil sa participi la adunari pacatoase, de dragul umanitatii. Numai Bunul va schimba omul, cu puterea Lui.

In orice discutie, sau interactiune, exista o confruntare intre forte. Cine nu e obisnuit sa simta duhul celuilalt, nu va simti confruntarea. Iar cand va ceda el insusi, nici atat. In aproape toate cazurile isi da seama de pierdere mult mai tarziu.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de iustin10

Chiar nu intelegeti ca daca nu porti inca 10 talanti dupa tine ,nu ai facut mare lucru in viata asta?

Copile, nu te juca cu vorbele. Fiecaruia dintre noi ni s-a incredintat "un talant". La final, va fi de-ajuns sa avem doar doi, pentru ca Dumnezeu vede straduinta fiecaruia. Dar tu... Tu nici macar nu ai inteles care e talantul tau. Cei drept nici eu nu prea stiu, in ce ma priveste, fiindca de nimic bun nu sunt in stare si tare ma tem ca nu voi avea deloc ce sa arat.
Lumea suntem noi, aparent la fel, dr atat de diferiti. Unul e zidar, altul fochist, altul medic, altul inginer si tot asa. Daca stii sa faci case, fa case, Omule (nu ma refer la tine ci la toti care suntem zidire a lui Dumnezeu). Daca ai ajuns medic, fii bun si fa-ti meseria fara sa pretinzi avantaje de la deznadajduiti si chinuiti deja de propriile lor neputinte. Daca esti primar, nu te substitui lui Dumnezeu pe de o parte, iar pe de alta facand tot felul de nedreptarti. Daca esti politist, daca esti ce ti-a oranduit Dumnezeu sa fii, fa cu talantul tau, bucurie Stapanului, pentru ca in mod concret, acel talant nu ti-a apartinut niciodata si nu ai niciun merit asupra lui. Deci, toate foloasele de pe el sa-ti fie curate, nu udate de lacrimile si durerea celorlalti.
Cei ce aduc mai multi talanti, sunt cu adevarat "alesi". Pentru ca ei nu pastreaza nimic pentru ei si nu e zi sa nu osteneasca din greu, desi... nu-i roaga nimeni si ... nu le ofera nimeni din lumea asta vreo recompensa!

N-am timp pe cât aş vrea să am,
Suflet sărman!
M-am risipit tot căutând
În van
Potcoave de cai morţi !…
Sute de cărţi…
Pierdute printre rafturi şi coperţi
De autori celebri şi… experţi !…
Ce-a mai rămas din ele-acum ?
Povara unei Cruci în drum,
Sub soarele dogoritor,
Urcând Golgota faptelor!…
Câtă risipă ? Câte nopţi
Pierdeam mereu
Închis în mine, fără Dumnezeu?...
Mă frământam, din zori în miezul nopţii,
Ca să descopăr, astfel, taina vieţii.
Şi rămâneam supus în umbra morţii,
Printre filozofii întortocheate,
Cu fraze-alese, sau alambicate…
Mă complăceam în fals şi slăbiciune,
Fără esenţă, fără adâncime,
Că nu găseam nicicum "Cuvinte vii" !...
Doar vorbe goale !... Simple fantezii !...

Te-am chinuit mereu, suflet sărman
Şi te-am ţinut închis între zăbrele,
Înghesuit de gânduri efemere,
În loc să te apropii de liman !
Ai fi putut avea "Comoară-n cer"
De ţi-aş fi dat la vreme, cele bune,
Dar ai rămas dator în căi străine
Iar ca să te salvez, e greu să sper !...
Talantul care ni s-a dat
Şi-a risipit în van, menirea.
Naiv, mi-am compromis zidirea,
Că la vrăjmaş a fost amanetat!...
O viaţă a trecut pe lângă noi !
Orgoliu, slăbiciune şi noroi…
Ţinut pustiu şi dezolant…
Aveam talent, dar… nu aveam Talant !...

[iustin10]

Inteleg ca aceasta catalogare a iubirismului ca un curent frivol si superficial , este facuta tocmai de cei ce stiu cat de greu e sa iubesti . Sub impresia scrierilor sfintilor despre drumul care trebuie parcurs pina la despatimire ,si cunoscand propria neputinta , fac alergie la oricine face apel la acest indemn . Dar ,daca nu am accepta pasii marunti ,si nu am incuraja faptele pozitive, oare ce ar face marea masa a oamenilor ,care nu au auzit ,nu cunosc,nu practica credinta ? Oare cum ar mai putea sa traiasca lumea ,daca nu ar fi relatii izvorate din iubire intre oameni ? Daca acceptam virtutea si o laduam acolo unde o intalnim,inseamna automat ca suntem impotriva conceptiei ca iubirea desavarsita vine doar prin Domnul ?
Daca intalnim analogii si semne ale acestei iubiri ,in viata celor necredinciosi,si intalnim unele atitudini opuse iubirii in viata credinciosilor ,inseamna sa judecam dupa eticheta , sau dupa dreptate ?
E adevarat ca iubirea desavarsita vine doar prin Hristos . Vine prin harul Sau dar si prin efortul nostru. Sa iubim asa cum stim noi,cum am inteles de la El . Iar El ne va arata cum trebuie cu adevarat sa iubim . Nasterea iubirii adevarate se face prin conlucrare dintre fapte,smerenie si har .Nu prin asteptarea pasiva a harului ,pentru ca ,nu e asa? , noi nu stim oricum sa iubim . Trebuie sa facem eforturile noastre in acest sens,chiar acolo unde ni se pare mai imposibil sa tinem la cineva , si ,aceste efroturi vor fi incununate de har ,daca le facem cu credinta si speranta .

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Iustin, lumea in general, nu e totuna cu duhul lumii.

Atunci cand interactionezi cu un om , ori sporesti , ori te vatami. Depinde de duhul ce il poarta si de taria credintei tale.

Nu vorbim aici de credinte, la modul general, de dogme ci de aspecte practice din viata de zi cu zi.
De exemplu: daca eu interactionez cu un betiv, acesta va insista sa mergem intr-un birt, sa stam "linistiti" la un pahar de vorba. Eu ii voi spune: nu, putem merge in parc, pe o banca sa stam de vorba la fel de linistiti. Daca betivul este cuprins foarte tare de aceasta patima va spune: aa, nu in parc, asa pe uscat?

Este inutil sa participi la adunari pacatoase, de dragul umanitatii. Numai Bunul va schimba omul, cu puterea Lui.

In orice discutie, sau interactiune, exista o confruntare intre forte. Cine nu e obisnuit sa simta duhul celuilalt, nu va simti confruntarea. Iar cand va ceda el insusi, nici atat. In aproape toate cazurile isi da seama de pierdere mult mai tarziu.

Si cum ramane atunci cu indemnul, "daca cineva te sileste sa mergi o mila cu el,mergi doua?" Dv nu doar ca sustineti ca sa nu mergi doua,dar in final nici cat va cere el nu ii dati,si ajungeti sa ii intoarceti spatele betivului . Ca si cum ,simplu fapt ca este strivit de acest pacat , inseamna ca nu ii e sete si de putina intelegere . Poate are si el o poveste ,poate e profesor universitar ,poate o mare deceptie sau o mare dragoste l-a facut sa ajunga asa . De spaima cuvantului birt , ajungeti sa ratati sansa de a asculta un om.
Si nu cred ca daca beti si un pahar cu el,riscati dependenta ,sau e un semn de slabicune fata de el . Dimpotriva,il poate vedea ca un semn de apropiere si sa se deschida si mai usor.
Si Domnul era acuzat de farisei ca sta la masa si bea un pahar de vin cu pacatosii,dar nu pentru placerea vinului statea ,ci pentru ca stia ca acei oameni apreciaza pe oricine nu ii alunga
Pacatul nu este in birt,ci in inima noastra ,acolo este locul lui

[iustin10]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Copile, nu te juca cu vorbele. Fiecaruia dintre noi ni s-a incredintat "un talant". La final, va fi de-ajuns sa avem doar doi, pentru ca Dumnezeu vede straduinta fiecaruia. Dar tu... Tu nici macar nu ai inteles care e talantul tau. Cei drept nici eu nu prea stiu, in ce ma priveste, fiindca de nimic bun nu sunt in stare si tare ma tem ca nu voi avea deloc ce sa arat.

Vorbeam de atitudine . De a te feri de pacatele semenilor ,si a apara cu cerbicie talantul tau ,sau de a cauta sa daruiesti ceva catre ceilalti,fara a mai fi asa preocupat de talant.
Cine risca un talant ,si il imprastie la ceilalti, poate castiga 10. Cine nu risca ,si il tine sub perna,va ramane cu acel unic talant.

[dobrin7m]

Nu stiu daca fac bine, insa am sa va povestesc o confruntare ce am avut-o cu un profesor de meditatii yoghine, cel care a acaparat persoana draga de care v-am povestit, am sa o numesc x.

Am cerut o intalnire cu x, din dorinta de a face o ultima incercare sa renunte la acel drum. A spus ok ne vedem la ora 1 la cafenea.
Am cerut sa ne vedem acasa, in liniste si mi-a raspuns: de vrei sa te intalnesti cu mine, accept doar la cafenea. - iata prima confruntare. dragostea pentru ea m-a facut sa cedez. Bine, la cafenea am spus.
La ora intalnita la cafenea ma astepta ea impreuna cu profesorul yoghin. Prima batalie era pierduta. Vicleanul si-a trimis reprezentantul.
Am inceput discutia in romana. La nici 5 minute yoghinul a rabufnit. Este absolut needucat, a spus, sa vorbiti intr-o alta limba in prezenta mea. si s-a ridicat in picioare privindu-ma amenintator. deja confruntarea se mutase in alt plan. am cerut in romana lui x ,sa rezolve problema cu yoghinul sa putem discuta in liniste intreband-o ce cata de fapt el acolo. spre surprinderea mea de data asta a inteles ce am zis desi nu stia o boaba de romana si mi-a spus tot in engleza: o insotesc.
am continuat discutia cand la un moment dat acesta a decis sa ii distraga atentia lui x, spunandu-i: uite, dinspre masa aceea vine o energie negativa si a aratat spre masa vecina. X s-a oprit uimita si extaziata de asa zisele puteri ale profesorului uitand parca pe moment de ce eram acolo.
M-am uitat la el atunci: ii tremura tot trupul, i-am simtit agitatia si furia si i-am spus in engleza: in tine vad o mare agitatie si neliniste. In tine nu e deloc pace ci furtuna. S-a ridicat brusc in picioare si s-a apropiat de mine amenintator: s-a oprit in fata mea la un pas, cu privire amenintatoare. A simtit ca nu ma poate pacali si atunci a inceput sa strige agitat si sarind ca un titirez: esti posedata, esti posedata. Tu esti posedat , am spus, si apoi m-am adresat lui x in romana: daca l-am putea duce acum in Biserica , se va sparge ca un ciob de sticla. In acel moment, ca si cum ar fi inteles, a plecat ca un vartej afara din cafenea.

X mi-a spus trist: e vina mea, eu l-am adus, dar e amicul meu cel mai bun si m-a ajutat deseori. I-am spus: nimic nu face gratuit, trezeste-te. si mi-a replicat: nu, el nu e asa, nu e asa. I-am raspuns: te amageste , te rog sa nu uiti vorbele mele: te amageste. si am plecat acasa .

In ziua aceea am plans mult , tristetea si parerea de rau durea. Si am cerut lui Dumnezeu sa ma ierte pentru ca am incercat (din dragoste pentru ea) sa fac ceva peste puterile mele.