Sunt singura.

[ioan67]

Voi da un exemplu privind aceasta conlucrare. Voi incerca sa schitez si unele diferente intre cele trei abordari/servicii specifice (desi intr-un anumit sens si intre unele limite interventiile se suprapun, se contopesc iar diferentierea e mai mult didactica/artificiala).

*
Am avut in ultimii 3 ani doua experiente profesionale in camine de batrani. Aceste asezaminte au un specific al lor datorat neputintei marcate a pacientilor si a multiplelor tulburari fizice si psihice care se suprapun la unul si acelasi pacient...
In plan psihologic, varstnicii prezinta o serie de particularitati iar problemele cele mai mari sunt ridicate, fireste, de deteriorarea progresiva a functiilor cognitive si de comunicarea tot mai precara. Se adauga diferite tulburari din spectrul dementei precum si unele sechele ale unor tulburari psihice cronice, mai mult sau mai putin tratate in timpul vietii...

Un alt aspect foarte important al asezamintelor de batrani e tehnica de lucru cu acestia. Personalul medical si toti cei care lucreaza acolo (ingrijitoare, psiholog, preot) au nevoie de cunostinte specifice, specializate pentru aceasta etapa de varsta si de functionare a personalitatii. Aici e nevoie de cunostinte precise, in primul rand procedurale (sa stii cum sa faci, sa intervii corect/eficient in mod specific) - altminteri simpla bunavointa de a ajuta un varstnic (sanatos sau suferind) poate deveni contraproductiva.
Pe langa cunostinte mai e nevoie si de anumite insusiri ale celui care ofera ajutor, dintre care cele mai importante sunt: rabdarea, blandetea, bunavointa, empatia... A comunica cu un batran si a-i fi de real ajutor e o sarcina foarte dificila, deseori.

.......*........
In aceste asezaminte vine preotul in fiecare saptamana, uneori chiar mai des in functie de nevoile celor ingrijiti. Parintele face toate cele de trebuinta: spovedeste (pe cei care mai pot vorbi/comunica in vreun fel), impartaseste, incurajeaza, alina... Face eforturi mai ales in lupta cu deznadejdea, unii dintre batrani fiind in mod evident deznadajduiti, din pricina suferintelor... Uneori face Sfantul Maslu. Aduce carti crestine, dialogheaza cu credinciosii pe teme de credinta. Orienteaza si pe cei care alcatuiesc personalul in duhul dragostei crestine, raspunde la unele nelamuriri legate de viata de credinta, de ispitiri si caderi etc.

Psihiatrul are in vedere patologia specifica. Multi batrani prezinta simptome de depresie severa, altii au halucinatii, unii sunt dezorientati, tulburarile constiintei sunt dese, apar si tulburari ale gandirii, vorbirii, vointei etc. Toata viata psihica e uneori "in pioneze" iar "spectacolul" varstnicului e adeseori terifiant... Din fericire, medicatia psihotropa alina si scade severitatea degradarii psiho-comportamentale. Fara aceasta medicatie viata multor batrani ar fi un calvar sinistru. Cine a trecut pe acolo stie ce vreau sa spun...

Dar ce poate face psihologul? Asta cu ce se mai ocupa, domle? Nu e mai bine sa vorbesti cu un prieten sau cu un preot? Ce se mai baga si asta?...:)
Ei bine, in caminele de batrani psihologul are foarte mult de lucru. Nu intamplator, poate, in unele tari activitatea din camine e realizata cu 5-7 psihologi impreuna cu un psihiatru si un preot. Mai sunt si asistentii sociali...
Asadar, ce face psihologul?
1) Mai intai face munca zilnica de observatie a starii fiecarui varstnic. Deoarece regresia poate fi galopanta, decompensarile pot antrena efecte distructive majore, e nevoie, deci, de monitorizarea permanenta. Cateva zile de neglijare a unui varstnic sunt suficiente pentru a-l face sa se simta abandonat iar acest lucru, de obicei, aduce pierderi majore in functionarea lui si agravarea semnificativa a disfunctiilor, uneori urmata de deces. Tot ce "recolteaza" psihologul e preluat de medici si se realizeaza interventia potrivita.
2) Comunica, scoate pe batran din inchidere (ei au tendinta sa se izoleze, adeseori in universuri fantasmagorice, ca urmare a suferintei intense si neincetate - isi fac un zid de protectie impotriva suferintei) prin tehnici adecvate de dialog si printr-o serie de stimulari specifice. Batranii au nevoie sa fie ascultati, uneori indelung, pentru a se simti inconjurati de atentie, de grija, de ocrotire. Uneori cer ajutor prin interediul povestilor lor, asteapta un cuvant de iertare sau de lauda, vor sa afle in mod repetat (tehninca asigurarii si reasigurarii) ca viata lor a fost totusi ok si ca exista un sens etc.....
3) Motiveaza, sustine pe varstnic in lupta lui cu suferinta. Mai ales in programele de recuperare, dupa un accident vascular de pilda soldat cu afectiuni motorii, e nevoie de multa sustinere si de mobilizarea vointei pacientului.
4) Incurajeaza pe varstnic sa accepte cu demnitate si chiar noblete deteriorarile progresive. Pentru aceasta trebuie sa poti sublinia mereu importanta resurselor, facind balanta avantajelor care vor fi mereu valorizate superior fata de pierderi...
5) Stimuleaza cognitiv prin tot felul de activitati. In primul rand a pune o intrebare sau a adresa un "simplu" salut e o scoatere a varstnicului din inactivitate si disfunctionalitate. Dar sunt si tehnici specializate prin care se urmareste stimularea analizatorilor, a functiilor perceptive, a gandirii si memoriei etc. Se folosesc tot felul de probe nu doar pentru diagnostic ci pentru implicarea in sarcini cognitive si practice care antreneaza si travaliul emotional si functiile vointei. Altminteri, mosul ori baba devin cu adevarat "legume".
6) Ajuta la desfasurarea unor activitati, inclusiv de socializare. Se desfasoara activitati in diade (majoritatea isi fac un prieten sau o prietena, unii chiar se indragostesc...:)), in grupuri mici organizate pe unele trasaturi comune (de pilda o patologie asemanatoare sau pasiuni comune ori experienta profesionala comuna).
7) Intervine in conflicte, al caror efect emotional poate fi devastator. Poate ca nicaieri conflictologia nu are mai multe aplicatii decat in lucrul cu varstnicii... Nu doar pentru ca un conflict prost traversat poate antrena tulburari somatice si agravarea unor disfunctii cronice ale corpului dar si pentru ca varstnicii au tendinta spre intransigenta, rigiditate, sunt iritabili si capriciosi etc. Pierderile lor in planul relational sunt mai dificil de purtat decat la tineri si adulti. Multi intra in conflict cu apartinatorii, cu medicii, cu infirmierele sau cu ceilalti varstnici - din te miri ce...

Si multe altele mai trebe sa faca un psi, pe care nu le pot face nici preotul nici psihiatrul deoarece dansii au alte prioritati, alte resurse de timp, precum si anumite limite firesti care tin de o alta specializare...